Gabriel Marinescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gabriel Marinescu (n. 7 noiembrie 1886, Bucureşti - d. 27 noiembrie 1940, Jilava) a fost un general şi om politic român, care a îndeplinit funcţiile de prefect al Poliţiei Capitalei (1930-1937), subsecretar de stat la Interne (1937), ministru de interne (1939) şi ministru al ordinii publice (1939).
Cuprins |
[modifică] Biografie
Gabriel Marinescu s-a născut la data de 7 noiembrie 1886, în municipiul Bucureşti. Tatăl său a fost timp de peste patru decenii comandant al Şcolii Primare de la Malmaison, astfel încât tânărul Gabriel a trăit printre ofiţeri. A studiat la Colegiul „Sfântul Sava", urmând apoi cursurile Şcolii Fiilor de Militari din Iaşi. La 1 iulie 1907, a absolvit Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie din Dealul Spirii, ca şef al celei de-a 50-a promoţii, fiind înaintat la gradul de sublocotenent.
După trei ani era avansat locotenent, apoi căpitan (în 1915) şi maior (1 aprilie 1917). În perioada primului război mondial, ofiţerul Gabriel Marinescu din Regimentul 2 Vânători a luptat în linia întâi în funcţia de comandant de batalion. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul" (cea mai înaltă distincţie militară de război a României, instituită prin Înaltul Decret Regal nr. 2.968/26 septembrie 1916, semnat de Regele Ferdinand Întregitorul) prin Înaltul Decret Regal nr. 849/11 august 1917, „pentru spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă cerând să lupte în linia întâi cu batalionul său la ruperea frontului german de la Mărăşti, unde, în ziua de 11 iulie 1917, a cucerit poziţiile întărite ale acestuia şi apoi satele Topeşti şi Bârseşti, de pe valea râului Putna" [1].
După război, în anul 1918 este numit la comanda Regimentului 9 Vânători. A fost înaintat apoi la gradele de locotenent-colonel (1921) şi, în fine, colonel (1 octombrie 1926). Are iniţiativa construirii Monumentului luptătorilor din Regimentul 9 Vânători, existent şi astăzi la intersecţia Splaiul Independenţei – Şoseaua Cotroceni (la Podul Cotroceni, în zona străzii Ernest Djuvara, de lângă Grădina Botanică), din solda sa şi militarilor comandaţi de el. Este numit în fruntea Consiliului de Război al Corpului II Armată, apoi adjunct al şefului Statului Major al Inspectoratului General al Jandarmeriei.
După revenirea prinţului Carol în ţară, colonelul Marinescu şi colonelul Paul Teodorescu (comandantul Regimentului 2) îl întâmpină şi îl conduc apoi la Cotroceni cu fanfară, cu surle şi trâmbiţe, fără aprobarea superiorilor, iar aici cele două regimente îl întâmpină în uniformă de mare ceremonie [2]. Ca urmare, la data de 11 iunie 1930, colonelul Marinescu este numit prefect de poliţie al Capitalei, îndeplinind această funcţie până la 23 februarie 1937. Printre realizările sale se numără înlocuirea gardienilor publici analfabeţi.
La data de 23 februarie 1937, este numit subsecretar de stat la Ministerul de Interne în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (3), ocupând această demnitate până la 28 decembrie 1937, ministru de interne fiind chiar primul ministru Gheorghe Tătărescu. Este înaintat la gradul de general de brigadă la 10 mai 1937. Revine la 1 februarie 1939 în funcţia de subsecretar de stat la Ministerul de Interne în guvernele conduse de patriarhul Miron Cristea şi de Armand Călinescu.
La 21 septembrie 1939, după asasinarea lui Armand Călinescu, generalul Marinescu este numit în funcţia de ministru de interne, în cabinetul generalului Gheorghe Argeşanu. În această calitate, este însărcinat cu represiunea legionarilor. După o săptămână, Marinescu devine ministru secretar de stat însărcinat cu Ordinea Publică (28 septembrie - 23 noiembrie 1939) în guvernul condus de Constantin Argetoianu.
În septembrie 1940, după proclamarea statului naţional-legionar, Gabriel Marinescu este arestat şi închis la închisoarea militară Jilava, singur în celula nr.4. În noaptea de 26/27 noiembrie 1940 orele unu, a fost asasinat în celulă de către o echipă a morţii legionară. În corul său s-au găsit 10 gloanţe, din care trei i-au străpuns craniul. După cum precizează relatările celor care au asistat la asasinatele din acea noapte, generalul îi primeşte pe asasini şi, cu ultimele vorbe, îi înjură birjăreşte [3].
[modifică] Aprecieri
„Lupeasca, regele, Malaxa, Aristide Blank şi Gavrilă Marinescu. Iată sovietul de soldaţi şi şperţari care hotărăsc astăzi soarta guvernelor noastre!”
„Generalul Gavrilă Marinescu este un exponent. Un specimen dintr-o serie de cuibare cu ploşniţe sugătoare de sânge din trupul sănătos al naţiei. Focare de infecţie. Nici viaţa filmată a gangsterilor, nu întrece în peripeţii şi tertipuri, activitatea acestui borfaş de junglă.”
[modifică] Note
- ^ Adevărul, 2 iunie 2007 - Gabriel Marinescu - ctitor, demon şi prefect de poliţie
- ^ Adevărul, 2 iunie 2007 - Gabriel Marinescu - ctitor, demon şi prefect de poliţie
- ^ Adevărul, 9 iunie 2007 - Gabriel Marinescu - vătaf peste ţara regelui Carol al II-lea (2)
