Traian Săvulescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Traian Săvulescu
Acad. Traian Săvulescu
Acad. Traian Săvulescu
Născut [2 februarie]] 1889
Râmnicu Sărat
Decedat 29 martie 1963
București
Ocupație biolog și botanist
Sigla academia romana.gif Membru al Academiei Române

Traian Săvulescu (n. 2 februarie 1889, Râmnicu Sărat - d. 29 martie 1963, București) a fost un biolog și botanist român, fondator al Școlii românești de fitopatologie, primul care a făcut cunoscută în România flora Arabiei și Palestinei, membru și președinte al Academiei Române.

Cuprins

Biografia [modificare]

A fost al treilea copil al soților Petrache și Maria Săvulescu.

A urmat școala primară și gimnaziul la Râmnicu Sărat, iar cursul superior la Liceul Internat „C. Negruzzi” din Iași. Aici, profesorul său Teodor Nicolau l-a îndrumat spre studiului botanicii.

În 1907 a dat bacalaureatul și s-a înscris la Facultatea de Medicină din București, unde a urmat și absolvit numai trei ani.

În 1908 s-a înscris și la Facultatea de Științe Naturale a Universității București, pe care a absolvit-o în 1912.

După absolvire, a fost admis ca aspirant la titlul de doctor la Institutul Botanic din București. Aici și-a susținut în 1916 teza de doctorat intitulată Studiul asupra speciilor de Campanula L. din secția Heterophyllae ce cresc în România. Lucrarea a fost apreciată și notată cu magna cum laude, Traian Săvulescu devenind astfel primul doctor în botanică al Universității București.

Între 1912 și 1921 a lucrat în cadrul Institutului Botanic de la Cotroceni iar în 1918 a fost numit șef de lucrări la Catedra de morfologie și sistematică vegetală a Institutului de Botanică din București. Timp de un sfert de veac, și-a împărțit activitatea între Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău, unde a predat sistematica vegetală și fitopatologia, și Institutul de Cercetări Agronomice al României, înființat de Gheorghe Ionescu-Șișești. Cercetările întreprinse în această perioadă de Traian Săvulescu au condus la dezvoltarea agriculturii românești și mondiale.

A organizat pe tot cuprinsul României o rețea de stații de avertizare pentru combaterea manei viței de vie. În 1929 a înființat un laborator pentru studiul substanțelor insecto-fungicide, laborator transformat ulterior în Serviciul de Protecția Plantelor. Tot el a inițiat prima lege de control și carantină fitosanitară din România.

În 1928 a înființat publicația anuală Starea fitosanitară a României, în care a mediatizat problemele de protecția plantelor.

A fost redactor responsabil al revistei Buletin de la section scientifique de L'Académie Roumaine, membru în comitetul de redacție al revistelor Phytopathologische Zeitschrift din Berlin și Sydowia din Bulgaria.

În 1938 a fost turnat filmul documentar Expediția Traian Săvulescu în Delta Dunării, în care se prezintă imagini din expediția desfășurată în iunie 1938, pentru „recunoașterea florei” din Delta Dunării.[1]

Opere proprii [modificare]

  • Tratat despre flora Arabiei (1928);
  • Tratat despre flora Palestinei (1935);
  • Morfologia, anatomia și sistematica porumbului, (în colaborare cu Zahariade) (1937);
  • Științele biologice și economia (1940);
  • Aspectele actuale ale agriculturii românești (1946);
  • De la practica domesticirii plantelor la principii de biologie generală (1949),
  • Monografia Uredinalelor din România (1953).

Lucrări îngrijite și editate [modificare]

  • Flora Republicii Populare Române (1952-1957 - cinci volume);
  • Tratat de patologie vegetală (1959), (în colaborare cu Olga Săvulescu)

Afiliații [modificare]

  • Președinte al „Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii”
  • membru al mai multor societăți savante din țară și străinătate:
    • Societatea Linnéana din Lyon (1929);
    • Societatea Botanică din Geneva (1926);
    • Societatea Naturaliștilor din Elveția (1934);
    • Societatea Austriacă de Micologie (1934);
    • Societatea Franceză de Micologie (1934);
    • Societatea Americană de Micologie (1935);
    • Societatea "Torrey Botanical Club" din New York;
    • Societatea Naturaliștilor din Moscova

În 25 mai 1936, Traian Săvulescu a devenit membru corespondent al Academiei Române. În 1948 a devenit membru titular activ și secretar general al Academiei Române. În 1948, o dată cu naționalizarea inițiată de regimul comunist, Academia a încetat să mai existe ca instituție de drept privat, reorganizându-se sub titulatura de Academia Republicii Populare Romîne. În această nouă organizare, Traian Săvulescu a fost președintele Academiei Republicii Populare Romîne în perioada 1948-1959 prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale. [2] A rămas președinte de onoare al acesteia, până la decesul său, în 1963. Din punct de vedere politic, Traian Săvulescu a Ministrul Agriculturii (1946 - 1948), Vice-președinte al Consiliului de Miniștri (1948) și deputat în Marea Adunare Națională. [3] În aprilie 1955, cu ocazia unei ședințe de alegeri în Academie, Traian Săvulescu s-a ridicat în apărarea unor membri excluși pe nedrept în 1948, când a avut loc reorganizarea Academiei Române. Cu această ocazie au fost înlăturate aproape o sută de personalități ale vieții cultural-știintifice, fără nici o justificare valorică sau științifică, ci doar pe criteriile dictaturii proletariatului, sub oblăduirea consilierilor sovietici. [4]

La 23 martie 1956, ca un gest reparator față de desființarea Academiei de Științe din România și integrarea sa în Academia Republicii Populare Române, Traian Săvulescu, în calitate de președinte al Academiei, a organizat ședința de constituire a Asociației Oamenilor de Știință din România (AOS). [5]

Traian Săvulescu a fost ales și membru al unor academii străine, între care cele din Ungaria, Germania, New York (SUA).

În perioada 29 noiembrie 1946 - 30 decembrie 1947 a fost ministru al agriculturii și domeniilor în Guvernul Doctor Petru Groza(1) și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. A fost deputat în Marea Adunare Națională. [1]

In memoriam [modificare]

  • În anul 1960, Centrul de Cercetări Biologice s-a transformat în Institutul de Biologie „Traian Săvulescu”. [6]
  • În memoria distinsului om de știință, Academia Română a instituit Premiul Traian Săvulescu, cu care sunt recompensați anual autorii unor lucrări de excepție în domeniul științelor agricole și silvice.

Bibliografie [modificare]

Note [modificare]

  1. ^ Expediția Traian Săvulescu în Delta Dunării (1938)
  2. ^ http://www.scritube.com/istorie/ROMANIA-SUB-OCUPATIA-SOVIETICA53677.php
  3. ^ http://art-zone.ro/personalitati/traian_savulescu.html
  4. ^ "Reprimiri" și alegeri la Academie
  5. ^ Asociația Oamenilor de Știință din România (AOS)
  6. ^ Istoricul Institutului de Biologie din București
  7. ^ Inspectoratul Școlar Judetean Prahova



Predecesor:
Andrei Rădulescu
Președintele Academiei Române
19481959

Succesor:
Athanase Joja