Ioan Kalinderu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
Ioan Kalinderu

Publicistul Ioan Kalinderu
Născut(ă) 28 decembrie 1840
București, Țara Românească
Deces 11 decembrie 1913, (63 de ani)
București, România
Naționalitate  România
Educație Facultatea de Drept din Paris
Ocupație jurist, silvicultor, publicist
Reprezentant membru al Curții de Casație de la Haga
Părinți Kalinderoglu

Ioan Kalinderu (n. 28 decembrie 1840, București – d. 11 decembrie 1913) a fost un jurist, silvicultor și publicist român, membru titular (din 1893) al Academiei Române.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ioan Kalinderu s-a născut într-o familie, se pare, de origine turcă. Tatăl său se numea Kalinderoglu, ceea ce în turcă înseamnă „fiul filosofului”. Fratele său a fost medicul Nicolae Kalinderu.[2]

Educație și cariera[modificare | modificare sursă]

În domeniu juridic[modificare | modificare sursă]

Ioan Kalinderu a urmat studiile liceale la București, iar cele universitare la Facultatea de Drept din Paris, unde și-a luat doctoratul. În magistratură a parcurs toate gradele și a ajuns consilier la Curtea de Casație și membru al Curții de Casație de la Haga.[1]

Carieră științifică[modificare | modificare sursă]

Pe baza unor lucrări de referință privitoare la dreptul și istoria Imperiului Roman, Ioan Kalinderu a fost ales membru corespondent (din 1887), apoi membru titular al Academiei Române (din 1893). În cadrul acesteia a îndeplinit funcțiile de:[1]

  • vicepreședinte (1895–1898; 1901–1904);
  • președinte (1904–1907);
  • președinte al Secției de științe istorice (1895–1898; 1907–1910).

A avut un rol important în silvicultura românească, fiind președinte de onoare(1886) și apoi președinte executiv (1888-1913) al Societății „Progresul Silvic”[1], ce avea ca „organ de publicitate”[3] Revista Pădurilor.

Personalitate[modificare | modificare sursă]

Legătura cu regele[modificare | modificare sursă]

Ioan Kalinderu a fost consilier al regelui Carol I al României pe probleme juridice, economice, silvice și agricole.[1]

După înființarea Domeniilor Coroanei (1884), a fost numit administrator al acestora, funcție deținută până la sfârșitul vieții.[1]

Filantrop[modificare | modificare sursă]

Ioan Kalinderu fost un filantrop[1]:

  • a donat Academiei Române colosala avere mobilă și imobilă primită prin testament de la Ioan și Elena Otteteleșanu (peste 900 ha de teren agricol și păduri, clădiri și importante sume de bani aflate în bănci);
  • a finanțat dotarea adecvată a aulei Academiei Române, inclusiv pentru cumpărarea vitraliilor;
  • Muzeul de artă „Kalinderu” din București este, de asemenea, ctitoria sa.[4] Este primul muzeu privat din România.[5]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g acad. Victor Giurgiu (1 februarie 2011). „Opera silvică a cărturarului Ioan Kalinderu, la 170 de ani de la naștere” (HTML). Revista pădurilor 125 (1): 53–56. http://www.revistapadurilor.ro/index.php?section=Article&ID=16725. Accesat la 14 martie 2011. 
  2. ^ Nicolae Kalinderu, autorul primului tratat de medicină internă din România
  3. ^ acad. Victor Giurgiu (1 februarie 2010). „Societatea „Progresul Silvic” - Douăzeci de ani de la reînființare” (HTML). Revista pădurilor 124 (1): 42–49. http://www.revistapadurilor.ro/index.php?section=Article&ID=79. Accesat la 14 martie 2011. 
  4. ^ Muzeul Kalinderu, o restaurare fără sfărșit, 19 decembrie 2009, Simina Stan, Jurnalul Național, accesat la 30 iulie 2013
  5. ^ Pericol de prăbușire!, 12 octombrie 2009, Roxana Ioana Ancuta, Ema-augusta Banu, Jurnalul Național, accesat la 30 iulie 2013


Predecesor:
Petre S. Aurelian
Președintele Academiei Române
1904  – 1907

Succesor:
Anghel Saligny