Ioan Bianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
Ioan Bianu

Președintele Academiei Române
Născut(ă) 8 septembrie 1856
Făget, Transilvania
Deces 13 februarie 1935, (79 de ani)
București, România
Naționalitate  România
Educație Facultatea de Litere și Filozofie din București
Ocupație filolog, bibliograf
Influențat de Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu

Ioan C. Bianu (n. 8 septembrie 1856, Făget, județul Alba - d. 13 februarie 1935, București) a fost un filolog și bibliograf român, membru titular și președinte al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ion Bianu a absolvit Facultatea de Litere din București, după care, în 1888, cu sprijinul oferit de Alexandru Odobescu și Bogdan Petriceicu Hasdeu, și-a continuat studiile la Milano, Madrid și Paris. A fost profesor de limba și literatura română la Liceul „Sfântul Sava” și șeful primei Catedre de Istoria Literaturii Române, la Facultatea de Litere și Filosofie din București. În 1884 a devenit directorul Bibliotecii Academiei, instituție pe care a condus-o pînă la sfîrșitul vieții cu un devotament devenit legendar.A organizat biblioteca Academiei, înzestrând-o cu un număr mare de manuscrise, cărți și periodice. Pentru a se documenta a făcut o serie de călătorii în Rusia, Marea Britanie, Germania etc., unde a vizitat numeroase biblioteci și s-a interesat de modul lor de organizare și funcționare.

Activitatea deosebită i-a adus alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1887 și ca membru titular în 1902. În 1927 Ion Bianu a devenit secretar general al acestei instituții pentru ca în 1929 să numit președintele ei, iar între 1932 și 1935 vicepreședinte.

Sub conducerea sa s-au alcătuit mari lucrări de bibliografie, între care primele trei volume din Bibliografia românească veche, 1508 - 1830 (1903 - 1936) și Catalogul manuscriptelor românești (3 vol., 1907 - 1931). A editat numeroase texte vechi. Este unul dintre autorii principali ai reformei ortografice din 1904 a Academiei, reformă care a reprezentat un pas important în introducerea principiului fonetic în scrierea limbii române. Sub îndrumarea lui Ion Bianu s-a organizat primul Congres Național al Bibliotecarilor (București, 1924) și prima Asociație a Bibliotecarilor din România (la 15 sepembrie 1924), al cărui președinte a devenit.

Ca principal reprezentant al filologiei românești, Ion Bianu s-a preocupat de reforma ortografiei limbii române, contribuind la ortografia aprobată de Academia Română în 1904. A elaborat numeroase studii despre literatura veche, a promovat cercetarea folclorului inițiind prima serie românească de publicații folclorice și etnografice.

Domnul Dimitrie Sturdza, vorbind despre munca deosebită depusă de Ion Bianu la Biblioteca Academiei, spunea: „Și noi simțim o mare satisfacție de a fi crescut un bărbat care ocupă astăzi un loc de frunte în știință și învățătură și care a devenit pentru noi nu numai un slujbaș vrednic, dar un ajutor indispensabil”.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Bibliografia românească veche (BRV), 1508-1830, vol. I-III, 1903-1936 (în colaborare cu Nerva Hodoș)
  • Catalogul manuscriselor românești, vol. I-III, 1907-1931 (în colaborare cu R. Caracaș și G. Nicolasa)
  • Despre introducerea limbii românești în biserica românilor (discursul de recepție în Academia Română, susținut în 1904)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar enciclopedic român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978
  • Ioan Chindriș, Regele cărților, Astra blăjeană, An XI, Nr. 4(41), p. 6, 2006
  • Dina Paladi – Bibliologi celebri, Revista Bibliotecii Naționale a României, An XII, Nr. 1, p. 64-67, 2008 Adobepdfreader7 icon.png PDF

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Emil Racoviță
Președintele Academiei Române
19291932

Succesor:
Ludovic Mrazec