Petru Poni
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Petru Poni (n. 4 ianuarie 1841, satul Săcăreşti, judeţul Iaşi; d. 2 aprilie 1925, Iaşi) a fost un chimist, fizician, pedagog, mineralog şi om politic român, pioner al învăţământului chimic în România. A fost profesor la Universitatea din Iaşi şi membru al Academiei Române.
Cuprins |
[modifică] Biografie
A absolvit şcoala primară la Târgu Frumos şi apoi a urmat la Gimnaziul Central din Iaşi (1852-1859). Ca bursier la Paris s-a specializat în chimie, fizică şi mineralogie la „College de France” şi Sorbona. Întors în ţară, în 1865 se angajează ca profesor la Liceul Naţional, iar din anul 1866 predă şi la Şcoala Militară din Iaşi. În anul 1878 este numit şef al Catedrei de Chimie din cadrul Universităţii din Iaşi unde a predat timp de 33 de ani. Aici a înfiinţat:
- Primul laborator de Chimie al Universităţii din Iaşi (1882);
- Catedra de Chimie organică (1891).
În 1897, Petru Poni şi Anastasie Obregia au inaugurat, în noua clădire a Universităţii din Iaşi, un laborator de chimie, după model german. În 1903 Prof. Petru Poni a introdus un nou curs: Studiul chimic al petrolului [1]
Din 30 iunie 1879 a fost ales membru al Academiei Române, iar în anul 1889 a fost numit comisar al Guvernului Român la Expoziţia Universală de la Paris.
A fost unul dintre pionierii chimiei româneşti fiind considerat întemeietorul acestei şcoli. În prezent, Institutul de Chimie Macromoleculară al Academiei Române poartă numele Petru Poni.
[modifică] Activitatea ştiinţifică
A cercetat peste 80 de minerale culese din diverse zone ale ţării şi chiar a descoperit două minerale noi, denumite de el broştenită şi badenită. A elaborat studii în legătură cu acţiunea acidului azotic de diverse concentraţii asupra unor hidrocarburi parafinice izolate din petrolul indigen. A cercetat apele minerale din ţară şi a făcut observaţii meteorologice în Moldova. El a publicat şi primele manuale de fizică şi de chimie în limba română. Este organizatorul primelor laboratoare de la noi, destinate cercetărilor ştiinţifice şi pregătirii cadrelor de chimişti. A colaborat la înfiinţarea unor societăţi ştiinţifice în România: Societatea română de ştiinţe (1890) şi Societatea de ştiinţe (1900), şi a fost membru al Societăţii de ştiinţe naturale din Moscova (1910).
Printre lucrările de specialitate publicate de profesorul Petru Poni se numără:
- „Cercetări asupra mineralelor din masivul cristalin de la Broşteni” (1882),
- „Mineralele de la Bădenii-Ungureni” (1885),
- „Fapte pentru a servi la descrierea mineralogică a României” (1900), prima monografie asupra mineralelor ţării noastre,
- „Cercetări asupra compoziţiei chimice a petrolurilor române” (1903).
[modifică] Activitatea politică
În plan politic Petru Poni s-a remarcat ca unul dintre membrii marcanţi ai Partidului Naţional Liberal (P.N.L.) din aceea vreme. În anul 1884 s-a alăturat grupării politice formată din "liberalii sinceri" conduşi de George Vernescu şi conservatorii lui Lascăr Catargiu (Partidul Liberal-Conservator). După o scurtă perioadă petrecută în această formaţiune politică, revine în P.N.L. A fost ales, în mai multe rânduri, deputat şi senator.
De asemenea, a îndeplinit şi funcţia de primar al municipiului Iaşi în perioada 9 aprilie - 11 iulie 1907 şi 1922.
A deţinut în trei rânduri funcţia de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii (21 iulie - 26 noiembrie 1891; 4 octombrie 1895 - 21 noiembrie 1896; 24 octombrie - 29 noiembrie 1918).
[modifică] Note
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Nicolae Creţulescu |
Preşedintele Academiei Române 1898 – 1901 |
Succesor: Petre S. Aurelian |
| Predecesor: Constantin I. Istrati |
Preşedintele Academiei Române 1916 – 1920 |
Succesor: Dimitrie Onciul |
