Șerban Țițeica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru al Academiei Române
Șerban Țițeica
Academicianul Șerban Țițeica
Academicianul Șerban Țițeica
Născut 27 martie 1908
București, România
Decedat 28 mai 1985, (77 de ani)
București, Republica Socialistă România
Naționalitate România română
Domeniu Fizică
Instituție Universitatea din București
Universitatea din Iași
Politehnica din București
Alma Mater Universitatea din București
Universitatea din Leipzig
Societăți Academia Română
Academia de Științe a URSS
Academia Saxone de Științe din Leipzig
Societatea europeană de fizică
Șerban Țițeica (circa 1940) 
Desen de Gheorghe Manu

Șerban Țițeica (n. 27 martie 1908, București - d. 28 mai 1985, București) a fost un fizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române (1955) și vicepreședinte al acesteia (1963-1985). Este unanim considerat drept fondatorul școlii române de fizică teoretică.

A făcut cercetări în domeniul termodinamicii, a fizicii statistice, mecanicii cuantice, fizicii atomice și în fizica particulelor elementare.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 14/27 martie 1908 în București,[1] ca al treilea și ultimul copil al matematicianului Gheorghe Țițeica și al soției sale Florence/Florica (n. Thierrin). După absolvirea liceului Mihai Viteazul, a studiat la Facultatea de Științe a Universității din București, obținând în 1929 două licențe: științe fizico-chimice și științe matematice. A făcut studii de doctorat la Universitatea din Leipzig (1930-1934), sub îndrumarea profesorului Werner Heisenberg, obținând în 1935 titlul de Doktor der Philosophie.[1] Disertația de doctorat, intitulată Despre modificarea rezistenței metalelor în câmp magnetic (Über die Widerstandsänderung von Metallen im Magnetfeld), a fost publicată integral în Annalen der Physik (Leipzig) și a cunoscut o largă notorietate: era, și a rămas, o lucrare fundamentală, sursa multor cercetări ulterioare.

Întors în țară, a inaugurat o lungă și fructuoasă carieră universitară:[2] asistent la Politehnica din București (1935-1941), profesor la Universitatea din Iași (1941-1948), profesor la Universitatea din București (1949-1977),[1] rămânând profesor consultant și după vârsta pensionării.

În paralel, a ocupat funcții importante în managementul cercetării științifice naționale și internaționale: a fost șeful secției de fizică teoretică din Institutul de Fizică al Academiei (1951-1955); director adjunct științific al Institutului de Fizică Atomică (apoi al Institutului Central de Fizică) din București/Măgurele (1955-1976); membru, ca reprezentant permanent al României, în consiliul științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna (1956-1981) și vicedirector al aceluiași institut (1962-1964).[1]

A fost redactor șef adjunct, apoi redactor șef, al revistelor de specialitate ale Academiei Române: Studii și Cercetări de Fizică și Revue Roumaine de Physique (1956-1985).

A adus contribuții originale în domenii variate ale fizicii teoretice: rezistența metalelor în câmp magnetic, absorbția razelor corpusculare grele în materie, teoria pozitronului și polarizarea vidului, radiația electromagnetică multipolară, termodinamică și mecanică statistică, dezintegrarea pionilor în muoni și neutrini, reprezentările algebrelor Lie ale grupurilor unitare și ortogonale. În colaborare cu Costin D. Nenițescu, a publicat și lucrări de cinetică chimică organică.

Studiind mișcarea unui colectiv de particule punctuale încărcate cu sarcini electrice, aflate sub influența unor câmpuri electrice și magnetice create prin însăși mișcarea particulelor, a dat o formulare relativist invariantă ecuațiilor de evoluție a acestor colective și o formulare covariantă legilor statisticii.[1]

Șerban Țițeica a fost un neîntrecut profesor, care își cucerea auditoriul prin vastitatea cunoștințelor ca și prin claritatea și eleganța expunerilor.[2] Timp de patru decenii, a ținut succesiv cursuri de analiză matematică, structura materiei, mecanică analitică, termodinamică și fizică statistică, electrodinamică, teorie cuantică veche, mecanică cuantică. A inițiat cursuri speciale de fizică teoretică: mecanică cuantică avansată, teoria nucleului atomic, elemente de teoria grupurilor și algebrelor Lie. A fost profesorul preferat al multor generații de studenți, îndrumătorul unor excelente teze de doctorat, mentorul admirat al unor fizicieni de valoare, fondatorul unei active și prestigioase școli românești de fizică teoretică.[2]

A fost ales membru titular al Academiei Române (1955) și vicepreședinte (1963-1985) al acesteia, membru (иностранный член) al Academiei de Științe a URSS (1965), membru (auswärtiges Mitglied) al Academiei Saxone de Științe din Leipzig (1967) și membru al Societății europene de fizică (1969).[1]

Era un iubitor al culturii umanistice și al artelor. Cunoștea mai multe limbi moderne și clasice, citea în original și comenta pe marii filozofi; în 1984 a ținut la Măgurele o memorabilă prelegere despre Miracolul grecesc. În paralel cu Facultatea de Științe, frecventase în tinerețe Conservatorul din București, studiind armonie și contrapunct în clasa lui Alfons Castaldi; îndrumat de Silvia Șerbescu, și-a perfecționat aptitudinile de pianist, devenind un sensibil interpret. A practicat alpinismul în Bucegi și Piatra Craiului, descoperind, împreună cu fratele său Radu Țițeica, noi trasee. A încetat din viață la 28 mai 1985, în București.

Lucrări (selecție)[modificare | modificare sursă]

Cercetare originală[modificare | modificare sursă]

  • Über die Widerstandsänderung von Metallen im Magnetfeld, Annalen der Physik, vol. 22, pp. 129-161, 1935.[1]
  • Über die Absorption der Korpuskularstrahlen, Zeitschrift für Physik, vol. 101, pp. 378-397, 1936.[1]
  • Contributions à la théorie des positrons, Bulletin de la Société Roumaine de Physique, vol. 41, pp. 47–68, 1940.[1]
  • Asupra radiației multipolilor electrici și magnetici de ordin superior, Studii și Cercetări de Fizică, vol. 1, pp. 51–57, 1950.
  • Considerații teoretice asupra dezintegrării π → μ, Studii și Cercetări de Fizică, vol. 9, pp. 411–427, 1958.
  • Representation of infinitesimal unitary groups by infinitesimal canonical transformations, Revue Roumaine de Physique, vol. 11, pp. 677–696, 1966.

Tratate universitare[modificare | modificare sursă]

  • Elemente de mecanică statistică, Editura Tehnică, București, 1956.
  • Termodinamica, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1982.
  • Mecanica cuantică, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1984.
  • Curs de fizică statistică și teoria cuantelor, Editura ALL, București, 2000.
  • Lecții de teoria nucleului atomic, Editura Academiei Române, București, 2007.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii - Dicționar, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1982, pp. 393-394
  2. ^ a b c L'académicien Șerban Țițeica (1908-1985), Analele Universității București – Fizică, Anul XXXIV, pp. 101-104, 1985 (necrolog).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • fr L'académicien Șerban Țițeica (1908-1985), Analele Universității București – Fizică, Anul XXXIV, pp. 101-104, 1985.
  • Radu Grigorovici: în Acad. Șerban Țițeica, Analele Academiei Republicii Socialiste România, Anul 119 (1985), Seria a IV-a, Vol. XXXV/2, pp. 452-461, 1988.
  • Dorina N. Rusu: Membrii Academiei Române – Dicționar, Ediția a III-a, Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, București, 2003, p. 847.
  • de Armin Uhlmann: Șerban Țițeica, în Sächsische Akademie der Wissenschaften zu Leipzig – Jahrbuch 1985-1986, p. 227.
  • ru Большая советская энциклопедия – Цицейка Шербан Marea enciclopedie sovietică, Ediția a 3-a, Vol. 29, Moscova, 1978, col. 1792.
  • ru en Academia Rusă de Științe – Șerban Țițeica
  • Șerban Țițeica: Miracolul grecesc, în Cartea Interferențelor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, pp. 264-273.
  • Șerban Țițeica: articole științifice, ed. Tudor A. Marian, Editura Academiei Române, București, 2008.
  • Mihai Gavrilă: Școala de fizică cuantică a lui Șerban Țiteica, Curierul de Fizică, Nr. 65, 2009, pp. 4–9.
  • Tudor A. Marian: Opera științifică a Profesorului Șerban Țițeica, Curierul de Fizică, Nr. 65, 2009, pp. 15–17.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Șerban Țițeica