Victor Ponta

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Peace dove blue sky.png Acest articol a făcut subiectul unei dispute între editori. Pentru păstrarea echilibrului între punctele de vedere exprimate în articol se recomandă discuția prealabilă a oricărei modificări majore.
Vă rugăm să vedeți părerile exprimate pe pagina de discuții a articolului.
Victor Ponta
Wiki ponta.jpg

 Prim-ministru al României
Deținător actual
Funcție asumată 
7 mai 2012
Președinte Traian Băsescu
Precedat de Mihai Răzvan Ungureanu

 Copreședintele Uniunii Social-Liberale
Deținător actual
Funcție asumată 
februarie 2012

Președintele Partidului Social Democrat
Deținător actual
Funcție asumată 
21 februarie 2010

Ministru pentru relația cu Parlamentul
În funcție
22 decembrie 2008 – 10 octombrie 2009
Prim-ministru Emil Boc
Precedat de Mihai Alexandru Voicu

Ministrul Justiției (interimar)
În funcție
6 august 2012 – 23 august 2012
Prim-ministru Victor Ponta
Precedat de Titus Corlățean
Succedat de Mona Pivniceru

Ministrul Justiției (interimar)
În funcție
27 martie 2013 – 15 aprilie 2013
Prim-ministru Victor Ponta
Precedat de Mona Pivniceru
Succedat de Robert Marius Cazanciuc

Deputat de Gorj
Deținător actual
Funcție asumată 
2004

Născut(ă) 20 septembrie 1972 (1972-09-20) (41 de ani)
București, România
Partid politic Partidul Social Democrat
Soție Daciana Sârbu
Alma mater Universitatea din București
Semnătură Signature of Victor Ponta.svg

Victor-Viorel Ponta[1] (n. 20 septembrie 1972, București) este un om politic român,președinte al Partidul Social Democrat din februarie 2010, copreședinte al Uniunii Social-Liberale, deputat de Gorj. Ponta este din 7 mai 2012 prim-ministru al României.

Studiile și începutul activității profesionale

În 1995 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București.

Până în 1998 a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 din București, iar între 1998 și 2002, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică. Între 2000 și 2001 a ocupat funcția de coordonator al Biroului de Combatere a Spălării Banilor.

Controverse biografice în mass-media

Victor Ponta a indicat în biografia sa oficială de până în iunie 2012 că ar avea un master la Universitatea din Catania, ulterior clarificându-se că a urmat acolo un curs postuniversitar, conform jurnaliștilor de la ziarul Adevărul.[2]. Ponta a șters indicația despre masteratul din Catania imediat după izbucnirea scandalului plagiatului din teza de doctorat, dând ca motiv că "a trecut în noul CV doar informațiile relevante pentru funcția de premier"[3].

Ziarul Adevărul a publicat la 12 iulie 2012 un articol în care făcea cunoscut că descoperise un loc unde apărea o afirmație potrivit căreia Victor Ponta ar fi absolvit un curs de masterat[4] în biografia publicată de enciclopedia Who's Who (ediția romanească), unde un curs absolvit la o școală de vară este trecut drept masterat (citat din Who's Who: "2004: Masterat în drept penal inter. Catagna - Sicilia, Italia; Master în ideologii politice Oxford - Exeter College"[5]).

Frances Cairncross, rector al Exeter College, Regatul Unit, afirmă ca Victor Ponta nu a fost niciodată masterand la Universitatea Oxford. Redacția Who's Who a confirmat că biografia lui Ponta, publicată în 2011, ar fi fost dictată personal de acesta.[4]

Guvernul României, printr-un comunicat de presă publicat pe site-ul oficial, precizează că afirmațiile referitoare la „masterul” la Oxford al domnului Ponta „sunt răuvoitoare și nu se bazează pe nicio dovada concretă”. Biroul de presă al guvernului a mai menționat faptul că în niciun CV public al premierului nu este menționat cursul susținut la Oxford ca fiind de master.[6] Ziarul Adevărul a publicat, în replică, pagina din Who's Who cu biografia lui Ponta, în care apare indicat un master la Oxford.[4]

Teză de doctorat controversată

În iulie 2003 a obținut titlul de doctor în drept din partea Universității din București cu teza intitulată Curtea Penală Internațională. Îndrumătorul științific al lucrării a fost Adrian Năstase, atunci premier în funcție. În 2012, chestiunea obținerii titlului de doctor cu această teză a generat o dezbatere publică, după ce revista Nature și alte publicații au considerat că ar fi vorba de un plagiat. Mai precis, la 18 iunie 2012, Nature (ediția online) a publicat știrea că „prim-ministrul Victor Ponta a fost acuzat că ar fi copiat secțiuni mari ale tezei sale de doctorat în drept din 2003 din unele publicații anterioare, fără referințele corecte”.[7] Imputația publicată de Nature era formulată pe baza unor documente compilate de un whistleblower anonim. Autorul articolului preciza că „Ponta și-ar fi obținut doctoratul la Universitatea București în timp ce era secretar de stat în cabinetul Adrian Năstase, care a fost și supervizorul lucrării sale de doctorat”.[7] Concomitent cu publicarea în Nature, acuzația de plagiat a fost reluată și într-un articol publicat în cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung sub semnătura unui ziarist, Karl Peter Schwarz.[8] Ca urmare a controversei declanșate, după o analiză, Consiliul Academic de Validare a Titlurilor Universitare a constatat că 85 din cele 307 pagini ale lucrării au fost copiate integral, fără ghilimele și fără indicarea exactă a sursei.[9]

Ponta a admis că sistemul bibliografic utilizat în teza de doctorat nu este foarte clar în privința citării surselor bibliografice, însă a respins acuzația de plagiat, precum și rezultatul publicat al analizei consiliului.[10][11]

Cariera politică

Cariera în Partidul Social Democrat

A intrat în politică în 2001 la invitația lui Adrian Năstase[necesită citare], căruia i-a fost asistent la catedra de Drept Internațional Public. Adrian Năstase i-a remarcat curajul politic și i-a propus un rol în Guvernul României: șef al Corpului de Control al Guvernului. Tot Adrian Năstase i-a fost și coordonator al lucrării de doctorat, terminată în 2003.

În noiembrie 2003 a fost ales președinte al Tineretului Social Democrat, funcție pe care a ocupat-o până pe 18 noiembrie 2006.

În iulie 2003 a devenit vicepreședinte al Partidului Social Democrat (PSD). A îndeplinit această funcție până în 10 iulie 2004, când a avut loc o restructurare în PSD, prin suspendarea delegației permanente și înființarea unui Birou Coordonator. Cu acest prilej, Adrian Năstase a declarat că activitatea lui Ponta de finalizare a negocierilor de integrare este foarte importantă.[necesită citare] Pe 10 decembrie 2006, la congresul PSD, a fost reales vicepreședinte al acestui partid.

Președinte al PSD

În februarie 2010, Victor Ponta a candidat la președinția Partidului Social Democrat, cu un mesaj de înnoire, dinamizare și regăsire a identității social-democrate a partidului[necesită citare] și a câștigat încrederea colegilor, fiind ales noul lider al formațiunii. Victor Ponta a devenit astfel singurul președinte de organizație de tineret care a făcut pasul către președinția partidului. Ponta a aliniat PSD la Alianța de Centru-Dreapta (ACD), compusă din Partidul Național Liberal (PNL) și Partidul Conservator (PC), din reuniunea celor trei formațiuni rezultând Uniunea Social-Liberală (USL). Mai apoi, a semnat o alianță cu Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR), partid desprins din PSD, intitulată Alianța de Centru-Stânga (ACS). În august 2012, a fost ales vicepreședinte al Internaționalei Socialiste, în cadrul congresului care a avut loc la Cape Town.

Activitate guvernamentală precedentă

În perioada 2001–2004, în timpul guvernării PSD, Ponta a fost secretar de stat, șeful Corpului de Control al Guvernului. A fost numit în funcție în 4 aprilie 2001, după care, la data de 2 mai 2001, Corpul de Control și Anticorupție al Guvernului s-a transformat în Corpul de Control al Primului-ministru, printr-o decizie a premierului de la acea dată, Adrian Năstase. Ponta a rămas în această funcție până la 8 martie 2004, atunci când, în urma restructurării Guvernului, a devenit ministru delegat pentru controlul implementării programelor cu finanțare internațională și urmărirea aplicării acquis-ului comunitar.

În 2008, în primul guvern Boc, Victor Ponta a fost ministru delegat pentru relația cu Parlamentul. În această perioadă, Ponta a avut o activitate critică la adresa executivului din care făcea parte, precum și poziții critice legate de adoptarea de coduri juridice prin asumarea răspunderii guvernului, asumare pe care o considera o strategie politică a lui președintelui Traian Băsescu.

Activitate parlamentară

În 2004, Victor Ponta a devenit unul dintre cei mai tineri parlamentari români, fiind ales membru al Camerei Deputaților. Din decembrie 2004 este deputat PSD de Gorj, iar în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2008, Victor Ponta este ales pentru a doua oară deputat de Gorj, în colegiul uninominal nr. 6 din Târgu Jiu.

A devenit vicepreședinte al Camerei Deputaților în septembrie 2006.

În timpul guvernării Tăriceanu, Victor Ponta a susținut introducerea votului uninominal. Astfel, adept al sistemului propus de Pro-Democrația, a negociat în numele PSD în primăvara lui 2007 introducerea acestui tip de scrutin agreat inițial de toate partidele.[12]

În 2007, a făcut parte din grupul PSD care a lucrat la redactarea acuzațiilor la adresa președintelui Traian Băsescu, acuzații care au fost adresate ulterior Curții Constituționale, în scopul suspendării șefului statului. Eșecul Partidului Social Democrat de la referendumul din 19 mai 2007 l-a determinat pe Ponta, alături de vicepreședinții Liviu Dragnea și Ioan Stan[necesită citare] să anunțe că ar putea să se autosuspende sau demisioneaze, însă la mai puțin de o săptămână au renunțat.[necesită citare]

Din martie 2009, Ponta a fost vicepreședinte în Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgență, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil și a Codului de procedură civilă.[13]

Prim-ministru al României

În urma căderii Guvernului Ungureanu, ca rezultat al adoptării moțiunii de cenzură propusă de Uniunea Social-Liberală, în luna mai 2012, Victor Ponta a fost învestit în funcția de prim-ministru al României și în fruntea guvernului, devenind astfel cel mai tânăr prim-ministru din Europa.[14]

Printre măsurile de guvernare luate de premierul Victor Ponta încă din primele zile de la preluarea mandatului se numără: creșterea salariilor bugetarilor până la nivelul lor din 2010, returnarea eșalonată a contribuțiilor la asigurările de sănătate (care au fost reținute pensionarilor în timpul guvernelor anterioare — Boc și Ungureanu — printr-un act normativ declarat ca neconstituțional de către Curtea Constituțională) și suspendarea deciziei guvernului anterior privind înființarea unei secții în limba maghiară la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș. De asemenea, guvernul Ponta a suspendat din funcție prefecții numiți de guvernele anterioare.[15]

Din primele săptămâni ale mandatului său, Ponta a devenit implicat în câteva dosare controversate. Guvernul său a transferat Institutul Cultural Român (ICR) de la Președinție la Parlament, socotind că acest lucru ar aduce mai multă transparență. Cu toate acestea, fostul președinte al ICR, Horia-Roman Patapievici, împreună cu alți intelectuali, au considerat acest transfer ca o încercare de politizare a institutului, întrucât fostul ministru de Externe, Andrei Marga, a preluat conducerea ICR. Încercarea sa de a schimba conducerea Televiziunii Române a provocat controverse, mai multi angajați ai TVR-ului acuzând guvernul de distrugerea televiziunii publice. Din funcția sa de deputat, a propus în Parlamentul României o nouă lege electorală, respinsă de Curtea Constituțională.

O dispută cu președintele Traian Băsescu a apărut pe tema reprezentării României la Consiliul European, premierul fiind susținut de Parlament iar președintele de Curtea Constituțională. Cu toate acestea, Ponta a participat la Consiliu. Acest conflict a degenerat într-o criză politică și constituțională, în care Victor Ponta, în calitate de co-președinte al USL, a fost implicat și care a culminat cu cea de a doua suspendare a lui Băsescu din oficiu și reinstalarea acestuia în urma unui referendum eșuat pentru demitere.

În luna octombrie a anului 2012, guvernul României a eșuat în încercarea de privatizare a combinatului minier Oltchim Râmnicu Vâlcea. Această companie de stat a fost cumpărată de controversatul om de afaceri și politician Dan Diaconescu. În urma neplății banilor pentru vânzare, Ponta a anulat contractul de vânzare.

La data de 17 decembrie 2012 președintele Traian Băsescu a semnat decretul de numire a lui Victor Ponta ca prim-ministru al României, el fiind singura propunere a vreunei alianțe de partide parlamentare. La data de 27 martie 2013 a devenit ministrul interimar al Justiției.

Guernul Ponta 1 și guvernul Ponta 2 au fost sprijinite de USL și au durat până în februarie 2014. Pe 24 februarie , liderul PNL Crin Antonescu a declarat că partidul său iese de la guvernare, deci alianța USL nu mai există. După aceasta, PSD, partidul lui Ponta, a purtat convorbiri cu partidul maghiarilor români, UDMR, - aflat în opoziție - și acesta s-a declarat de acord să înlocuiască la guvernare pe liberali (PNL). Astfel în martie 2014 a fost alcătuit guvernul Ponta 3 cu sprijinul PSD, PUNR, PC și UDMR.

Viața personală

Este căsătorit cu Daciana Sârbu, europarlamentar român și fiică a politicianului PSD Ilie Sârbu. Are un băiat din prima căsătorie (cu Roxana Ponta) și o fată din a doua căsătorie.

Note

  1. ^ Ponta Victor-Viorel”. www.gov.ro. http://gov.ro/ro/prim-ministrul/biografie. Accesat la 4 martie 2014. 
  2. ^ Mariana Bechir (4 iulie 2012). „EXCLUSIV Premierul și-a falsificat CV-ul. Președintele Universității din Catania: Victor Ponta nu a făcut nici un master la Universitatea Catania”. Adevărul. Accesat la 13 iulie 2012.
  3. ^ TVR - Studii importante, sterse din CV-ul premierului Ponta
  4. ^ a b c EXCLUSIV - Încă un masterat inventat în biografia lui Victor Ponta Lavinia Bălulescu, Adevărul, 12 iulie 2012.
  5. ^ facsimil din who's who
  6. ^ http://www.gov.ro/precizare__l1a117701.html Precizare a Guvernului
  7. ^ a b Quirin Schiermeier (18 iunie 2012). „Romanian prime minister accused of plagiarism [Prim-ministrul României, acuzat de plagiat]” (în engleză). Nature 486 (305). doi:10.1038/486305a. http://www.nature.com/news/romanian-prime-minister-accused-of-plagiarism-1.10845. Accesat la 11 iulie 2012. 
  8. ^ Karl Peter Schwarz (18 iunie 2012). „Plagiatsvorwurf gegen Rumäniens Ministerpräsident”. Frankfurter Allgemeine Zeitung. http://www.faz.net/aktuell/wirtschaft/abgeschrieben-plagiatsvorwurf-gegen-rumaeniens-ministerpraesident-11790951.html. Accesat la 11 iulie 2012. 
  9. ^ Ghioca, Cristina. „Victor Ponta «a plagiat 85 de pagini» din lucrarea de doctorat”. Radio România Actualități. http://www.romania-actualitati.ro/victor_ponta_a_plagiat_85_de_pagini_din_lucrarea_de_doctorat-42355. Accesat la 5 iulie 2012. 
  10. ^ Sorina Ionașcu (19 iunie 2012). „Victor Ponta a plagiat 'din greșeală'”. Gândul. Accesat la 20 iunie 2012.
  11. ^ Mircea Marian, Dan Istratie, Cristina Botezatu (19 iunie 2012). „Victor Ponta, acuzat de plagiat. Premierul invocă un război politic”. Evenimentul zilei. Accesat la 23 iunie 2012.
  12. ^ Cearta pe uninominal”. Revista 22. 1 noiembrie 2007. http://www.revista22.ro/cearta-pe-uninominal-4095.html. Accesat la 6 iulie 2012. 
  13. ^ Victor Ponta. „Curriculum Vitae. http://www.victorponta.ro/sites/default/files/cv.pdf. Accesat la 7 iulie 2012. 
  14. ^ Ponta: Apreciez orice companie care creează măcar un loc de muncă pentru români”. Agerpres. 18 iunie 2012. http://www.cotidianul.ro/ponta-apreciez-orice-companie-care-creeaza-macar-un-loc-de-munca-pentru-romani-186296/. Accesat la 5 iulie 2012. 
  15. ^ Cristian Andrei (8 mai 2012). „Guvernul a decis schimbarea prefecților și subprefecților PDL și UDMR”. Gândul. http://www.gandul.info/politica/guvernul-a-decis-schimbarea-prefectilor-si-subprefectilor-pdl-si-udmr-9605063. Accesat la 11 iulie 2012. 

Legături externe

Articole biografice

Interviuri