Ion Gheorghe Duca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Gheorghe Duca
Ion Gh. Duca.jpg
Politicianul Ion Gheorghe Duca
Născut(ă) 20 decembrie 1879
București, România
Deces 29 decembrie 1933, (54 de ani)
Sinaia, România
Naționalitate  România
Educație Facultatea de Drept din Paris
Ocupație politician
Cunoscut(ă) pentru 1. Prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933
2. A fost asasinat de așa-numiții Nicadori din cauza eforturilor sale de a pune stavilă avântului mișcării fasciste Garda de Fier
Partid politic Partidul Național Liberal
Părinți Gheorghe Duca

Ion Gheorghe Duca, adesea I. G. Duca sau Ion G. Duca / Ion Gh. Duca (n. 20 decembrie 1879, București - d. 29 decembrie 1933, Sinaia) a fost un om politic liberal român, a deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), și prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933, la această ultima dată fiind asasinat de așa-numiții Nicadori din cauza eforturilor sale de a pune stavilă avântului mișcării fasciste[1] Garda de Fier. A fost inițiat în francmasonerie, când se afla la studii în Franța.[2]

Biografia[modificare | modificare sursă]

Născut în București, a intrat în Camera Deputaților română ca reprezentant al Partidului Național Liberal în 1908 și a servit ca ministru din 1914. Numit ministru de externe în 1922, era un susținător al Micii Înțelegeri, formată din România, Iugoslavia și Cehoslovacia, cu scopul de a împiedica revizionismul Ungariei (care cerea retrocedarea Transilvania - obținută de România după Primul Război Mondial) și de a împiedica dinastia Habsburgică de a se întoarce la putere în Europa Centrală.

În calitate de ministru de externe, I. G. Duca, afirmase: "Oricare cunoaște politica românească [....] știe că una din directivele fundamentale, directiva de la care de 40 de ani nimeni nu s-a abătut, în nici o împrejurare și față de nici o țară, este aceea de a nu se amesteca în politica internă a altor țări. Neamestecându-ne noi în politica internă a altora, am avut grijă ca și ceilalți să nu se amestece în politica noastră". [necesită citare]

Ion Gheorghe Duca

În noiembrie 1933, regele Carol al II-lea al României i-a cerut să devină șeful guvernului ca prim-ministru până la alegerile din decembrie. În această funcție, Duca a încercat să anihileze organizația naționalistă de extremă dreaptă Garda de Fier. A inițiat măsuri dure de represiune împotriva acesteia cu scopul de a o împiedica a participa la alegerile din decembrie 1933. A fost ucis după scurtă vreme în gara Sinaia, de Nicolae Constantinescu, un susținător al Gărzii de Fier.

Carol al II-lea fusese informat, despre ce aveau de gând Nicadorii, după ce șeful poliției, Gabriel Marinescu primise o notă care deconspira întregul plan, însă regele a dat următoarea dispoziție: „Ține nota la birou și n-o transmite mai departe”. Informarea fusese făcută chiar de vărul unuia dintre autori care era informator al poliției.[3][4]

Împreună cu un grup de profesori și oameni de știință, Ion Gheorghe Duca a ajutat la întemeierea mișcării de cercetași din România, inclusiv a organizației Cercetașii României.

Duca și-a scris memoriile despre experiența sa ca ministru în timpul Primului Război Mondial, publicate în trei volume la Jon Dumitru Verlag.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "să nu credeți, cum spun adversarii Mișcării Legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Mișcarea Legionară a fost o mișcare autohtonă, născută din grupări studențești anticomuniste", "O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri", Neagu Djuvara, p.214
  2. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Ion Gheorghe Duca
  3. ^ Regele Carol al II-lea obligat la democrație, Cornel Șomîcu
  4. ^ „Din istoria a Poliției Române”, Florin Șinca, p. 333

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Raporturile unui ministru tânăr cu Regele Carol I, București, Cultura Românească, 1933;
  • Amintiri; conferință ținută la Cercul Analelor Române, București, Cultura Românească, 1933;
  • & als., În memoria lui Dimitrie A. Sturdza, cu prilejul centenarului de la nașterea sa, 25 februarie 1933, București, Independența, 1933;
  • Amintiri politice, München, Jon Dumitru, 1981;
  • Portrete și amintiri, București, Humanitas, 1990;
  • &als., Lumea la început de veac, București, Editura Eminescu, 1994;
  • Memorii, București, Editura Machiavelli, 1992 - 1994, 4 v.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 127-132 
  • Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 180-188 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ion Gheorghe Duca.


Predecesor:
Alexandru Vaida-Voievod
Prim-ministrul României
14 noiembrie29 decembrie 1933

Succesor:
Constantin Angelescu