Vintilă I. C. Brătianu

Vintilă Brătianu

Pentru alte persoane purtând același nume de familie vezi familia Brătianu (dezambiguizare).

Vintilă I.C. Brătianu (n. 16 septembrie 1867, București; d. 22 decembrie 1930, București) a fost prim-ministru al României în perioada 1927-1928.

A fost al treilea fiu al Ion C. Brătianu, frații săi fiind Ionel Brătianu și Dinu Brătianu. În 1886 a început studiile în Franța. Întors în țară cu diploma de inginer a participat la lucrările podului de peste Dunăre de la Cernavodă. Apoi, a primit conducerea lucrărilor de construcție a podurilor de pe Siret, Argeș și Vădeni, după care, în 1897 a fost numit director al Regiei Monopolurilor Statului.

A mai ocupat următoarele funcții: secretar general în Ministerul Finanțelor, primar al Capitalei (1907-1911), ministru de Război în timpul Primului Război Mondial, ministru de Finante (1922, 1926), Prim-ministru (1927-1928), șeful Partidului Național Liberal (1927-1930), director al Băncii Românești, membru al Consiliului Centralei băncilor populare și a Cooperativelor sătești, cenzor și director la Banca Națională.

Lucrări

• Pacea de robire, 1919
• Refacerea țării și consolidarea financiară, 1924
• Politica de stat a petrolului în urma noii constituții și a legii minelor, 1927
• Din economia națională, 1937
• Vintilă Brătianu. Scrieri și cuvântări, 1940

Legături externe

• PRIMAR DE BUCUREȘTI Cine-a fost dezvoltatorul imobiliar care i-a forțat pe bucureșteni să se spele și pe subalterni să nu ia șpagă?, 15 aprilie 2011, Olivia Tulbure, Adevărul