Ioan Mihail Racoviță
Ioan Mihail Racoviță (n. 7 martie 1889, București - d. 28 iunie 1954, Sighet) a fost un general român, Ministru al Apărării în perioada 23 august 1944 - 5 noiembrie 1944 în guvernul Sănătescu[1]. A debutat ca sublocotenent în Regimentul 2 Roșiori (de la Bârlad) în rândurile căruia a participat (cu multă destoinicie)la campania din Bulgaria din 1913. Ioan Mihail Racoviță a comandat cu succese notabile diferite corpuri militare care au luptat alături de trupele germane în cadrul atacului împotriva URSS-ului și a fost decorat pentru aceste reușite.[2]
În perioada 24 ianuarie - 31 iulie 1944, generalul de corp de armată Mihail Racoviță a condus Armata a IV-a.
În perioada 1 mai 1946 - 27 decembrie 1947, generalul de corp de armată Mihail Racoviță a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1.
Cuprins |
Decorații [modificare]
- Ordinul Mihai Viteazul cl. III - prin DR2886/17.10.1941 (general de divizie, comandantul Corpului de Cavalerie)
- Crucea de Cavaler a Crucii de Fier - 7 iulie 1944
- Crucea de Fier cl. I - 1941
- Crucea de Fier cl. II - 1941
Note [modificare]
Bibliografie [modificare]
- Walther-Peer Fellgiebel - Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000). ISBN 3-7909-0284-5.
Legături externe [modificare]
| Predecesor: gen. Constantin Pantazi |
Ministrul Apărării Naționale 24 august 1944 – 5 noiembrie 1944 |
Succesor: gen. Constantin Sănătescu |
|
||||||||||||||||||||||
