Mircea Geoană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mircea Geoană
Mircea Geoană (2).jpg
La lansarea Mișcării "România Noastră", în martie 2012

 Președintele Senatului României
În funcție
decembrie 2008 – 23 noiembrie 2011
Precedat de Ilie Sârbu
Succedat de Vasile Blaga

Deținător actual
Funcție asumată 
2005

În funcție
decembrie 2000 – decembrie 2004
Președinte Ion Iliescu

Președinte al OSCE
În funcție
ianuarie 2001 – decembrie 2001

Ambasador al României la Washington
În funcție
1996 – 2000
Președinte Emil Constantinescu

Născut(ă) 14 iulie 1958 (1958-07-14) (55 de ani)
București
Soție Mihaela Geoană
Profesie Diplomat / Inginer
Confesiune Ortodox

Mircea Dan Geoană (n. 14 iulie 1958, București) este un politician român, președinte al Partidului Social Democrat din aprilie 2005 până în februarie 2010, președinte al Senatului României din decembrie 2008 până în noiembrie 2011, senator, fost Ambasador al României în SUA și Ministru de Externe în Guvernul Năstase.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Mircea Geoană s-a născut în București, pe 14 iulie 1958. Tatăl său, Ioan Geoană, a fost general în armata RSR și șef al Comandamentului Apărării Civile[1], învinuit în dosarul Revoluția română din 1989.[2] Mama sa, Elena Iuliana Geoană, a fost inginer la ITB. Mircea Geoană a crescut în cartierele Cișmigiu și Domenii din București.

Studii[modificare | modificare sursă]

A absolvit Liceul Sf. Sava din București în 1976, unde a urmat profilul uman. Apoi a urmat cursurile Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic București precum și ale Facultății de Drept din București.

A urmat cursurile "Ecole Nationale d’Administration de Paris" în 1992 precum și cursul despre Instituții Democratice al NATO. Este de asemenea doctor în economia mondială la Academia de Studii Economice din București. În perioada în care a fost ambasador al României la Washington, a urmat Programul de dezvoltare managerială al Grupului Băncii Mondiale, în cadrul Harvard Business School.

Activitatea în societatea civilă[modificare | modificare sursă]

Mircea Geoană este Președinte al Institutului Aspen România, „o organizație apolitică care are ca scop promovarea dialogului între elitele politice, intelectuale și de afaceri”, este membru în Consiliul de Conducere al Institutelor Aspen Italia și SUA, este membru fondator al Clubului Harvard România-Moldova, înființat în 2004 și parte a Consorțiului Român pentru Educația Copiilor și Tinerilor Supradotați și Talentați. Este, de asemenea și membru fondator al Asociației Foștilor Studenți Români la "Ecole Nationale d’Administration" și Președinte de onoare al Asociației George Marshall România. Are un rol activ în Black Sea Trust Fund și este membru al Global Progressive Forum.

Activitatea publicistică[modificare | modificare sursă]

În 2006, Mircea Geoană și-a lansat primul volum „Drumul spre Europa și Lumea transatlantică” a cărții „Politica externă a României la începutul secolului XXI”. În 2006 a mai publicat lucrarea „America, Europa și Modernizarea României - Fundamente pentru un proiect românesc de societate”, în 2008 a publicat cartea „Modelul Social Românesc - Calea către o altă Românie”, iar pe 13 noiembrie 2009 a publicat volumul „Încredere”.

Activitatea diplomatică[modificare | modificare sursă]

În 1990, pentru că știa și limba franceză, Mircea Geoană a devenit referent în Ministerul de Externe, repartizat pe relația cu Franța. A fost remarcat rapid de ministrul Adrian Năstase, care a vrut să-l avanseze în funcția de șef al protocolului din minister,[3] dar, pentru că a refuzat funcția, în 1991 l-a numit directorul Direcției Afaceri Europene (N.A.T.O., Uniunea Europeană, O.S.C.E., U.E.O., Consiliul Europei).

În 1991 a condus delegația română cu ocazia Comitetului Înalților Funcționari ai C.S.C.E. Proaspătul director a plecat la perfecționare în Franța, la prestigioasa școală de administrație franceză „L’Ecole Nationale d’Administration de Paris”, pe care a absolvit-o un an mai târziu. A fost numit, în 1993, după absolvirea Dreptului, purtător de cuvânt al MAE, funcție pe care a deținut-o până în 1995. Între timp, a mai preluat și funcția de director general al Direcției Generale Asia, America Latină, Orientul Mijlociu și Africa (1994), respectiv al Direcției Generale Europa, America de Nord, Asia, America Latină, Orientul Mijlociu și Africa (1995) din cadrul MAE.

În 1996, Mircea Geoană este numit ambasadorul României în Statele Unite, devenind astfel, la 37 de ani, cel mai tânăr ambasador din corpul diplomatic român.

În martie 2000 i-a fost acordat rangul diplomatic de ambasador, iar între 2000-2004 a ocupat funcția de ministru de extenere în Guvernul Adrian Năstase, fiind considerat unul dintre cei mai buni miniștri ai acestui Guvern.[3]

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

În 2001 devine membru al Partidului Social Democrat.

După pierderea alegerilor pentru Primăria Capitalei în 2004, a fost nominalizat candidat al PSD pentru funcția de premier, în tandem cu Adrian Năstase. După pierderea alegerilor prezidențiale de către Adrian Năstase a devenit candidat la conducerea partidului, pe care a și câștigat-o în martie 2005, într-o confruntare cu aripa conservatoare a lui Ion Iliescu. În cursa pentru președinția PSD, Mircea Geoană a întrunit 964 de voturi pentru și 541 de voturi împotrivă, iar contra-candidatul său, Ion Iliescu, a obținut 530 de voturi pentru și 975 împotrivă. Este președintele Senatului și a fost membru al CSAT (Consiliul Suprem de Apărare al Țării) până în iunie 2009, când a demisionat din această funcție.

A fost înlocuit în funcția de președinte al partidului în februarie 2010, de Victor Ponta.

La data de 14 decembrie 2010, Geoană a fost sancționat de conducerea PSD cu suspendare de șase luni pentru afirmații considerate dăunătoare partidului[4][5][6]

La data de 2 noiembrie 2011, grupul PSD de la Senat a cerut revocarea lui Geoană din funcția de președintele Senatului[7].

La data de 13 noiembrie 2011, Comisia de Integritate a PSD a decis să propună excluderea lui Mircea Geoană din partid[8]. Conflictul lui Geoană cu partidul a fost cauzat de declarațiile critice ale acestuia în cadrul Consiliul Național al PSD din octombrie 2011, de declarația că ar putea candida la președinție și de vizita în Statele Unite ale Americii la sfârșitul lui octombrie, vizită în care ar fi pozat în lider al opoziției[9].

La data de 22 noiembrie 2011, Mircea Geoană a fost exclus din PSD[10].

Pe 16 martie 2012, Mircea Geoană a lansat o platformă apolitică, numită „România noastră”, cu scopul declarat de „a aduna energiile pozitive din societate pentru o Românie dezvoltată”.[11] Din data de 3 aprilie 2012, mișcarea „România noastră” are și un „braț” politic.[12] Acesta se numește PRODEMO și este înființat și condus de Marius Lazăr, fost membru PSD, exclus pentru că l-a criticat pe Victor Ponta.[12][13]

În octombrie 2012, Mircea Geoană a revenit în PSD, iar la alegerile parlamentare din 2012 candidează pentru un nou mandat de senator, pe listele USL.[14]

Candidat la președinția României[modificare | modificare sursă]

În 2009, Mircea Geoană a participat la alegerile prezidențiale, ajungând în turul 2 de scrutin în care a fost învins de Traian Băsescu.

Parteneriatul pentru Timișoara[modificare | modificare sursă]

La 1 decembrie 2009, Mircea Geoană, candidatul PSD la președinție, împreună cu liderul PNL, Crin Antonescu, cu Klaus Johannis, primarul Sibiului și cu cel al Timișoarei, Gheorghe Ciuhandu, au semnat „Parteneriatul pentru Timișoara, un acord prin care edilul Timișoarei îl sprijină pe candidatul PSD la președinție.[15] Mircea Geoană a considerat acest pact un „moment de reconciliere istorică”,[16] dar la momentul anunțării acestui acord în Piața Operei s-au strâns câteva mii de timișoreni, membrii ai PSD, dar și ai PDL și revoluționari, cei din urmă l-au huiduit pe Geoană și nu l-au lăsat să-și țină discursul în Piața Operei. În zonă a fost desfășurate forțe de ordine pentru a menține distanța între cele două tabere.[17][18] Alte manifestații de susținere a celei de la Timișoara au avut loc și în alte orașe din țară, inclusiv în Piața Universității din București.[19][20]

PSD, PNL, unii membri ai PNȚCD și câteva[necesită citare] ziare și televiziuni au acuzat Partidul Democrat Liberal de organizarea mitingurilor, la Cluj au participat membri ai organizației de tineret a PDL, iar martorii au spus că la mitingul anticomunist au participat doar studenți arondați politic și câteva persoane din piață care s-au alăturat benevol manifestației, iar bucureștenii erau invitați, prin SMS-uri, să se adune la rândul lor în Piața Universității.[17] Disidenta Doina Cornea a declarat că mitingurile din Timișoara și celelalte orașe sunt „un gest disperat al președintelui, care simte că a pierdut terenul”, precizand că ceea ce s-a văzut la televizor i-a adus aminte de mineriade.[21][22]

Dezbaterea finală[modificare | modificare sursă]

Mircea Geoană și Traian Băsescu, cei doi candidați la funcția de președinte al României, s-au confruntat la 3 decembrie 2009 în dezbaterea finală,[23] [24] înainte de cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale.[25] Cu puține ore înaintea acestei confruntări, candidatul PSD la președinție a efectuat o vizită nocturnă secretă [26] acasă la Sorin Ovidiu Vântu, vizită pe care a recunoscut-o în cadrul dezbaterii finale.

Rezultatul alegerilor[modificare | modificare sursă]

În seara alegerilor prezidențiale, la închiderea urnelor (ora 21:00), unele[necesită citare] exit-polluri l-au dat câștigător cu aproximativ 51% din voturi, pe baza sondajelor realizate la ieșirea de la urne în secțiile de votare de pe teritoriul României până la ora 19:00. Geoană a revendicat victoria prin discursul de după anunțarea acestor rezultate. Numărătoarea voturilor a relevat, însă, că Geoană a obținut doar 49,66% din voturi, pierzând alegerile în fața lui Traian Băsescu. Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal, care îl susțineau pe Geoană, au acuzat o posibilă fraudă electorală, contestând rezultatul la Curtea Constituțională. Aceasta a cerut renumărarea voturilor anulate, care, însă, nu a dus la răsturnarea rezultatului.

Controverse[modificare | modificare sursă]

Oficial, printr-o controversată declarație de avere, el a recunoscut un teren intravilan de 1.000 mp, un Volkswagen din 2001, o jumătate de apartament din 1988, conturi în România de 17.965 dolari și 100 milioane lei și un cont în SUA, de 175.000 dolari. Întrebat asupra provenienței celor 192.000 de dolari din conturile sale, Geoană a declarat că ei provin din banii câștigați ca bursier la școala de Administrație Franceză (1991-1992) și din salariul pe care l-a avut ca ambasador în SUA.

Fostul președinte Emil Constantinescu a declarat pentru un cotidian central că „Nu se pot face economii de acest gen. Am multe cunoștințe care lucrează în mediul diplomatic și care au venituri comparabile cu cele pe care Mircea Geoană le-a avut în Statele Unite. Mi-au spus că e greu, e chiar imposibil să strângi mai mult de 11.000, maximum 15.000 de dolari în patru ani. Toți mi-au mărturisit asta”.

Mircea Geoană a fost menținut pe întreaga durată a președenției lui Emil Constantinescu, ca ambasador în Statele Unite ale Americii. Una dintre explicații a fost aceea că Geoană a reușit să se facă plăcut la Washington, soții Geoană fiind persoane prezentabile și inteligente, care știu să întrețină o discuție în limba engleză. S-a mai spus, la fel, că după ce a aflat că Emil Constantinescu a câștigat alegerile din 1996, Mircea Geoană i-a trimis acestuia o scrisoare prin care și-ar fi exprimat bucuria că, în sfârșit, „am scăpat” de „stafiile trecutului” sau „de cancerul democrației românești”. Scrisoarea, trimisă prin fax președintelui Constantinescu, l-ar fi determinat pe acesta să-l mențină la Washington pe ambasadorul Geoană. Deși, în mai multe rânduri, s-a evocat existența acelui răvaș,[necesită citare] până în prezent nimeni n-a reușit să producă dovada că ar fi existat.

Din categoria "controverse" face parte și vizita secretă efectuată la Moscova în anul 2009, pentru normalizarea relațiilor dintre Federația Rusă și România, vizită care a fost inițial negată și apoi recunoscută.

În timpul campaniei electorale din 2009, soția lui, Mihaela Geoană, în calitate de președinte al filialei Crucea Roșie din România, a lansat campania "Be Red" în același timp în care partidul acestuia, PSD, lansa campania "be Red, be Cool"[27]. De asemenea, din luna octombrie și până la debutul lunii decembrie s-a derulat în toată țara proiectul Crucii Roșii "Banca de alimente", transformat de președinta Geoană în mită electorală PSD[28].

În ianuarie 2010, Agenția Națională de Integritate a sesizat Parchetul în vederea cercetării averii lui Mircea Geoană, pentru că nu a declarat cumpărarea unui teren și apoi vânzarea acestuia, un antecontract pentru cumpărarea unui apartament în valoare de 733.000 euro și nici dividende încasate de Mihaela Geoană.[29]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Familia[modificare | modificare sursă]

Mircea Geoană este căsătorit cu Mihaela Geoană (fostă Costea), de profesie arhitect, cu care are o fiică (Ana Maria) și un băiat (Alexandru). Fratele Mihaelei Geoană, Ionuț Costea, este președintele Eximbank[30].

Mihaela Geoană este Președinte a „Societății Naționale de Cruce Roșie din România” din aprilie 2007, a Fundației „Renașterea pentru Educație, Sănătate și Cultură”, precum și a ONG-ului „Millenium for Human Rights”.[31]

Pasiuni[modificare | modificare sursă]

Mircea Geoană a ocupat, pentru doi-trei ani, un loc printre arbitrii fotbalului autohton la Bragadiru și Voluntari. „Am luat-o de jos, de la Divizia Onoare” - spunea într-un interviu[necesită citare]. „Numai eu știu câte înjurături am auzit, dar și câtă condiție fizică am făcut. Nu vă puteți imagina câtă pasiune poate să fie la un meci de Divizia Onoare, la Bragadiru sau Voluntari. Am făcut-o cu pasiune”.

Mircea Geoană este sustinator al echipei de fotbal Rapid Bucuresti.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Ca o recunoaștere a meritelor sale profesionale, Mircea Geoană a primit următoarele distincții:

  • Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000 [32]) pentru servicii deosebite aduse în politica externă a României
  • Legiunea de Onoare - Franța (octombrie 2002)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Generalul Ioan Geoana, tatal lui Mircea Geoana, a decedat - Esential - HotNews.ro
  2. ^ Evenimentul Zilei - Greii dosarului „Revoluției”
  3. ^ a b Mircea Geoana - PSD-PC”. Lumea Sub Lupa. 30 octombrie 2009. http://lumeasublupa.ro/index.php/politic/221-mircea-geoana-psd-pc. Accesat la 18 decembrie 2009. 
  4. ^ EXCLUSIV! Iliescu va spune "NU" excluderii lui Geoană și va propune CEX-ului PSD suspendarea acestuia pe un an, 22 Noiembrie 2011, Florin Ciornei, evz.ro, accesat la 22 noiembrie 2011
  5. ^ "Penibilul" Geoană, șase luni cu suspendare, 14 Decembrie 2010, Florin Ciornei, evz.ro, accesat la 22 noiembrie 2011
  6. ^ Ziua în care Mircea Geoană revine la sânul PSD, 13 Iunie 2011, Marius Vulpe, evz.ro, accesat la 22 noiembrie 2011
  7. ^ Cum a sărit Victor Ponta la Mircea Geoană asmuțit de Crin Antonescu, 3 Noiembrie 2011, Florin Ciornei, evz.ro, accesat la 17 noiembrie 2011
  8. ^ Mircea Geoană, exclus din PSD în bătaie de joc. Comisia de Integritate l-a chemat la audieri, dar decizia era deja luată. Geoană: Ponta și Antonescu au apelat la Hrebenciuc să-i ducă în vizită în SUA pe bani, 13 Noiembrie 2011, Florin Ciornei, Marius Vulpe, evz.ro, accesat la 17 noiembrie 2011
  9. ^ Victor Ponta îl sperie pe Mircea Geoană că-l dă afară de la Senat, 31 Octombrie 2011, Marius Vulpe, evz.ro, accesat la 17 noiembrie 2011
  10. ^ Mircea Geoană a fost exclus din PSD: „Adio, tovarăși!”. Stenogramele mazilirii președintelui Senatului, 2 Noiembrie 2011, Florin Ciornei, Marius Vulpe, evz.ro, accesat la 28 decembrie 2011
  11. ^ Mircea Geoană își face mișcare civică. Andreea Marin și Ovidiu Lipan Țăndărică, printre susținători, 16 martie 2012, Laura Ciobanu, Ionuț Fantaziu, Evenimentul zilei, accesat la 4 aprilie 2012
  12. ^ a b PRODEMO, partidul pentru care Geoană a fost exclus din PSD, 4 aprilie 2012, Florin Ciornei, Evenimentul zilei, accesat la 4 aprilie 2012
  13. ^ EXCLUSIV. Un consilier al lui Geoană a lansat un nou partid politic, 3 aprilie 2012, Florin Ciornei, Carmen Vintilă, Evenimentul zilei, accesat la 4 aprilie 2012
  14. ^ Alina Olteanu (18 octombrie 2012). „Vanghelie confirmă: Geoană a revenit în PSD”. Ziua. http://www.ziuanews.ro/stiri/vanghelie-confirma-geoana-a-revenit-in-psd-85138. 
  15. ^ Geoană, Antonescu, Iohannis și Ciuhandu au semnat "Parteneriatul pentru Timișoara"
  16. ^ A.N. (2 decembrie 2009). „Mircea Geoana: Intalnirea de la Timisoara a fost un moment de reconciliere istorica”. Hotnews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6597854-video-mircea-geoana-intalnirea-timisoara-fost-moment-reconciliere-istorica.htm. Accesat la 6 decembrie 2009. 
  17. ^ a b http://www.cotidianul.ro/parteneriatul_pentru_timisoara_pactul_pentru_romania_video-104537.html
  18. ^ Attila Biro (1 decembrie 2009). „Martori oculari: 3.000 de timisoreni i-au huiduit pe Geoana si Antonescu. Cum au manipulat televiziunile manifestatia din Piata Operei”. Hotnews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-media_in_campanie-6593047-martori-oculari-3-000-timisoreni-huiduit-geoana-antonescu-cum-manipulat-televiziunile-manifestatia-din-piata-operei.htm. Accesat la 6 decembrie 2009. 
  19. ^ Mesaje anti-Geoană în Piața Universității”. Evenimentul Zilei. 2 decembrie 2009. http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/878319/Mesaje-anti-Geoana-in-Piata-Universitatii/. Accesat la 6 decembrie 2009. 
  20. ^ Mihai Șoica (1 decembrie 2009). „Violențe la mintingul de la Cluj”. Evenimentul Zilei. http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/878171/Violente-la-mintingul-de-la-Cluj/. Accesat la 2 decembrie 2009. 
  21. ^ Doina Cornea: Ceea ce am văzut la televiziuni imi aduce aminte de mineriade”. Ziua. 2 decembrie 2009. http://www.ziua.net/news.php?data=2009-12-02&id=46305. Accesat la 6 decembrie 2009. 
  22. ^ Doina Cornea: Mitingurile de la Timisoara sunt un gest disperat al presedintelui”. Ziare.com. 2 decembrie 2009. http://www.ziare.com/basescu/basescu/doina-cornea-mitingurile-de-la-timisoara-sunt-un-gest-disperat-al-presedintelui-964374. Accesat la 6 decembrie 2009. 
  23. ^ Dezbatere Mircea Geoană - Traian Băsescu (Partea I)
  24. ^ Dezbatere Mircea Geoană - Traian Băsescu (Partea a II-a)
  25. ^ Dezbaterea finală dintre Mircea Geoană și Traian Băsescu
  26. ^ Candidatul Mircea Geoana s-a intâlnit miercuri cu Sorin Ovidiu Vântu dupa miezul nopții
  27. ^ Crucea Roșie - „afacere“ de familie a clanului Geoană, George Roncea, 8 februarie 2010, curentul.ro, accesat la 21 iulie 2011
  28. ^ Crucea Rosie nu s-a mai ”dezghetat” din campania electorala, 8 februarie 2010, inpolitics.ro, accesat la 21 iulie 2011
  29. ^ Geoana, reclamat pentru fals in declaratii, 29 Ianuarie 2010, wall-stret.ro, accesat la 4 septembrie 2010
  30. ^ Ionuț Costea, președintele EximBank, este cel mai bine plătit bugetar. Vezi aici cum trăiește el, 24 august 2011, adevarul.ro, accesat la 24 august 2011
  31. ^ Crucea Rosie - Rezultatele căutării
  32. ^ Decret nr. 551 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Afacerilor Externe

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mircea Geoană

Articole biografice

Interviuri


Predecesor:
Nicolae Văcăroiu
Președintele Senatului României
22 decembrie 2008

Succesor:
În funcție


Predecesor:
Petre Roman
Ministrul Afacerilor Externe al României
Lista acestora

28 decembrie 2000 - 28 decembrie 2004

Succesor:
Mihai Răzvan Ungureanu