Alexandru Bârlădeanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
Alexandru Bârlădeanu
Alexandru Barladeanu.jpg
Politicianul Alexandru Bârlădeanu

 Membru al CC al PMR / PCR
În funcție
28 decembrie 1955 – 12 august 1969

 Ministrul Comerțului Exterior
În funcție
7 octombrie 1948 – 18 mai 1954

Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri
În funcție
3 octombrie 1955 - 21 august 1965
9 decembrie 1967 – 27 ianuarie 1969

Vicepreședinte al Academiei Române
În funcție
2 februarie 1990 – 1 februarie 1994

Deputat în Adunarea Deputaților
În funcție
1946 – 1948

În funcție
1948 – 1975

Senator FSN
În funcție
1990 – 1992

Născut(ă) 25 ianuarie 1911
Comrat, gubernia Basarabia
Imperiul Rus
Decedat(ă) 13 noiembrie 1997, (86 de ani)
București, România
Premii A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România
Partid politic Partidul Comunist Român, Consiliul Frontului Salvării Naționale, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, FSN
Soție Marcela Rusu, Michaela Pamfil-Bârlădeanu
Copii Irina și Alexandru
Părinți Perpetua Caitas
Alma mater Facultatea de Drept la Universitatea din Iași (1937); doctorat în economie (1940)
Cunoscut pentru semnarea scrisorii celor șase
Profesie profesor, economist, politician comunist
Naționalitate română

Alexandru Bârlădeanu (n. 25 ianuarie 1911, Comrat, gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova - d. 13 noiembrie 1997, București)[1] a fost un economist și om politic român, ministru, membru al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Numele mamei sale a fost Perpetua Caitas, învățătoare, fiică de preot român dintr-un sat de răzeși.

Economist marxist, a fost membru al Partidul Comunist Român din anul 1943. Pleacă din România după ce Basarabia a fost anexată de către URSS și lucrează la un institut din Moscova de cercetări economice, în timpul derulării celui de al doilea război mondial. Alexandru Bârlădeanu revine în țară în anul 1946 și a ocupat o serie de posturi de mare importanță în diverse ministere de tip economic. Împreună cu Gheorghe Gaston-Marin a fost unui din cei care au implementat impunerea economiei de comandă. A fost reprezentant al României în cadrul CAER-ului, a ocupat poziții de conducere în aparatul departamentelor de stat în planificare precum și în comerțul exterior. Ca ideolog comunist și-a atras adversitatea lui Nikita Hrușciov, sfindând planurile URSS-ului pentru crearea unui complex economic suprastatal. Având o carieră politică debordantă, Alexandru Bârlădeanu avansează din poziția de Membru supleant al Biroului Politic de sub Gheorghe Gheorghiu Dej până la postul de Președinte al Consiliului Național al Cercetării Științifice, trecând prin funcțiile de Membru al Consiliului Executiv și de Membru al Prezidiului Permanent al Congresului al IX-lea al PCR din iulie 1965. Intră în conflict cu Elena Ceaușescu, moment în care demisionează din toate funcțiile deținute în decembrie 1968. Devine membru al Academiei Republicii Socialiste România, fără a fi scris vreo lucrare științifică (fără să fi publicat, dealtfel, nimic). O dată cu venirea anului 1989, semnează celebra "Scrisoare a celor șase" în luna martie. După momentul revoluției din decembrie 1989 când sistemul comunist se prăbușește, Alexandru Bârlădeanu devine demnitar de rang înalt în cadrul structurilor Frontului Salvării Naționale și va beneficia de numeroase onoruri și funcții printre care și cea de Președinte al Senatului României. Cu ocazia decesului liderului țărănist Corneliu Coposu din anul 1995, Alexandru Bârlădeanu recunoaște în mod public că deși el și Coposu aparțineau aceleiași generații, președintele țărănist a ales calea cea dreaptă.[2]

A fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu după ce aceasta se despărțise de regizorul Moni Ghelerter. Marcela Rusu va deveni mai apoi soția dramaturgului Aurel Baranga. A avut doi copii, Irina și Alexandru (nu se știe exact dacă au fost înfiați sau nu). Ultima sa soție a fost Michaela Pamfil-Bârlădeanu, fosta soție a lui Ion Gerota.

Cronologie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu și Iliescu. Convorbiri, București, Evenimentul Românesc, 1997
  • Alexandru Bârladeanu (și alții), Misiunile lui A. I. Vâșinschi în România, (trad.) București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 1997
  • Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, București, Compania, 2008 (cartea reia într-o versiune revizuită volumul Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu, Iliescu. Convorbiri).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ro Membrii CC al PCR
  2. ^ ro Raportul Tismăneanu pag.647]