Ionel Haiduc
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ionel Haiduc (n. 9 mai 1937, Cluj, judeţul Cluj) este un chimist, profesor la Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca, academician român, ales pe 5 aprilie 2006 în funcţia de preşedinte al Academiei Române. A fost ales şi ca membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Născut în Cluj, pe 9 mai 1937, Ionel Haiduc a absolvit Facultatea de Chimie a Universităţii din Cluj în 1959. S-a distins încă din primii ani de şcoală prin interesul pentru cunoaştere, prin capacitatea de a acumula, sistematiza şi folosi o uriaşă cantitate de informaţie ştiinţifică.
În 1964 a obţinut titlul de doctor în chimie la Institutul M. V. Lomonosov din Moscova sub conducerea ştiinţifică a academicianului K. A. Andrianov.
Toată viaţa ştiinţifică a Academicianului Ionel Haiduc s-a desfăşurat la Facultatea de Chimie a Universităţii din Cluj, începând din 1959 şi până în prezent. Profesor la vârsta de 36 de ani, îşi completează formarea ca cercetător în SUA între 1966-1972, pe durata a 3 stagii post-doctorale, alături de Profesorii Henry Gilman si Bruce King. Între 1990-1993 a fost rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi vicepreşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor.
Pasiunea pentru ştiinţă în general şi pentru chimie în particular, precum şi bucuria de a împărtăşii cunoştinţele a fost apreciată de generaţii de studenţi care regretau momentul în care prelegerile Profesorului Ionel Haiduc luau sfârşit.
[modifică] Activitate profesională
1973 - prezent - profesor 1969 - conferenţiar (profesor asociat), 1959 - prezent, poziţie permanenta la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică, Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, România [1] 1964 - lector 1962 - asistent 1959 - preparator
[modifică] Arii de cercetare
Interesul ştiinţific al Profesorului Ionel Haiduc acoperă câteva arii importante: chimia coordinativă şi organometalică, chimia supramoleculară, chimia ciclurilor anorganice, activitatea biologică a compuşilor metalici (inclusiv activitatea anti-tumorală), nomenclatura şi sistematizarea în chimia anorganică, toate acestea fiind domenii în care profesorul Haiduc a adus contribuţii esenţiale în România. Contribuţiile de pionierat în domeniul Chimiei organometalice continuate pe parcursul a peste 35 de ani a condus la dezvoltarea unei puternice şcoli în acest domeniu la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică din Cluj-Napoca.
[modifică] Lucrări ştiinţifice
Membru în diverse organisme academice şi sociale s-a implicat în Politica ştiinţei, management, protecţia mediului fiind autorul unui mare număr de lucrări pe aceste teme.
Academicianul Ionel Haiduc a adus contribuţii importante la diverse capitole ale chimiei anorganice, coordinative şi organometalice, munca lui ştiinţifică fiind acoperită de 9 cărţi (publicate în română, poloneză, engleză şi greacă), 25 de capitole în volume colective şi peste 340 de articole ştiinţifice şi review-uri. Chimia ciclurilor anorganice rămâne unul dintre domeniile favorite fapt atestat de cărţile publicate în domeniu.
Cartea “Chimia Compuşilor Metalorganici” a servit ca unica sursă de informaţii timp de mai mulţi ani studenţilor români şi a reprezentat începutul sistematic al chimiei organometalice în România. Extensia în limba engleză publicată cu J.J. Zuckerman (“Basic Organometallic Chemistry”) rămâne o carte de referinţă pentru mulţi studenţi din întreaga lume. Aplicaţiile compuşilor organometalici în variate domenii, inclusiv în medicină au completat studiul asupra sintezei şi caracterizării lor structurale. Cea mai recentă carte publicată “Supramolecular Organometallic Chemistry” (avându-l ca şi coautor pe F. Edelmann), cu o prefaţă scrisă de Jean-Marie Lehn, laureat al premiului Nobel, descrie nu numai o arie majoră a chimiei, dar şi interfaţa între chimie, biologie, fizică şi ştiinţa materialelor.
În prestigiosa revistă Crystal Growth&Design publicat de American Chemical Society scrie: “Chimia organometalică supramoleculară nu a existat ca şi domeniu distinct până la publicarea cărţii Supramolecular Organometallic Chemistry , autori I. Haiduc şi F. Edelmann.”
[modifică] Lucrări
- Ionel Haiduc and Frank T. Edelmann -Supramolecular Organometallic Chemistry Wiley-VCH, Weinheim, New York, 1999 (470 pag.)
- Ionel Haiduc and Cristian Silvestru - Organometallics in Cancer Chemotherapy. Volume 2. Transition Metal Compounds CRC Press, Inc., Boca Raton, Florida, 1990 (366 pag.)
- Ionel Haiduc and Cristian Silvestru - Organometallics in Cancer Chemotherapy. Volume 1. Main Group Metal Compounds CRC Press, Inc., Boca Raton, Florida, 1989 (254 pag.)
- Ionel Haiduc and D.B. Sowerby (Editors) The Chemistry of Inorganic Homo - and Heterocycles Academic Press, London, New York, 1987 (2 vols.) (Vol.1, 416 pag.; vol.2, 460 pag.)
- Ionel Haiduc - Chimia compusilor metalorganici Editura Stiintificã, Bucuresti, 1974 (492 pag.)
- I. Haiduc and J.J. Zuckerman - Basic Organometallic Chemistry Walter de Gruyter Publ. Co., Berlin, New York, 1985 (488 pag.)
Greek translation (Athens, 1987) - Ionel Haiduc, J.J. Zuckerman Basikh Organometallikhh Chmeia Ekdoseix Papaxhsh, Aqhna 1987 (414 pag.)
- Ionel Haiduc - The Chemistry of Inorganic Ring Systems Wiley-Interscience, London, New York, 1970, 2 vols. (Vol.1, 622 pag.; vol. 2, 575 pag.)
- Ionel Haiduc - Introducere in chimia ciclurilor anorganice Editura Academiei, Bucuresti, 1960 (338 pag.)
Polish translation: Ionel Haiduc - Wstep do chemii nieorganicznych zwiazkow pierscieniowych PWN Warszawa, 1964 (369 pag.) (updated and revised version).
[modifică] Distincţii
Cariera sa strălucită a primit recunoaştere pe deplin meritată. A primit premiul “Gheorghe Spacu” oferit de Academia Română în 1974 şi a fost ales Membru Corespondent în 1990 şi Membru plin în 1991. A fost preşedintele Filialei clujene a Academiei Române (1995-2006) şi vicepreşedintele Academiei Române (1998-2000). Din 2006 este preşedintele Academiei Române. Multe alte premii naţionale şi internaţionale marchează cariera excepţională a Profesorului Ionel Haiduc. Câteva exemple ar fi: Humboldt Forschungsaufenthalt (1997), Gauss Professorship, Göttingen Academy (1998-1999), Premiul "Pro Colaboratione", Hungarian Academy of Sciences, Filiala Debrecen (1999), Diploma de Onoare, Presidiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1999), Membru de onoare a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2002), membru ales, Academia Europaea (London) (2002), Doctor honoris causa, Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi, Iaşi (2002) şi Universitatea Politehnică Timişoara (2004), Premiul Societăţii Române de Chimie (2004), Premiul Neniţescu-Criegee acordat de Societatea Germană de Chimie şi Academia Română (2005), Membru de onoare al Academiei de Stiinte din Ungaria (2007).
A fost de asemena decorat de Preşedintele României cu ordinul “Steaua României” (2000-în grad de Mare Ofiţer, 2006-în grad de Mare Cruce) şi în 2006 “Ordinul de Onoare” de Preşedintele Republicii Moldova. Valoarea excepţională a Profesorului Haiduc a fost recunoscută pe plan internaţional prin alegerea ca membru în comitetul ştiinţific a 9 reviste din ţară şi străinătate, membru IUPAC, membru al International Council of Main Group Chemists şi Alliance of the Universities for Democracy , a fost invitat ca visiting professor în SUA, Brazilia, Spania, Germania, Mexic şi Singapore.
Cu orizontul ştiinţific, simţul umorului şi bunătatea caracteristică a fost ambasadorul perfect al Şcolii Române de Chimie.
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Eugen Simion |
Preşedintele Academiei Române 2006 – prezent |
Succesor: - |
