Alexandru I. Lapedatu

Alexandru I. Lapedatu (n. 14 septembrie 1876, Cernatul Săcelelor, județul Brașov - d. 30 august 1950, Sighetu Marmației) a fost un istoric și om politic român. A fost fratele lui Ion I. Lapedatu, economist, politician și academician român.

Biografie

Urmează studiile secundare la Brașov și Iași, iar cele universitare la București. Devine cercetător la Biblioteca Academiei Române (1903-1908). Este ales secretar al Comisiei Monumentelor Istorice (1904-1919) și al Comisiei Istorice a României (1911-1919). A fost expert în delegația română la Conferința de pace de la Paris (1918-1920). Profesor de istoria veche a României la Universitatea din Cluj (1919-1938). Fondator și codirector, alături de Ioan Lupaș, al Institutului de Istorie Națională din Cluj (1920-1938). A fost om politic, senator, ministru și președinte al Senatului României. S-a stins din viață în temnița comunistă de la Sighet. S-a ocupat îndeosebi de istoria evului mediu, scriind studii asupra monumentelor feudale românești și monografii consacrate unor domni ai țărilor române (Radu cel Frumos, Mihnea cel Rău).

Lucrări publicate

• Vlad-Vodă Călugărul, 1482-1496, monografie istorică (1903)
• Monumentele noastre istorice și lecturi ilustrate (1914)
• Un mănunchi de cercetări istorice (1914)
• Miscellaneae (1926)
• Scriei alese. Articole, cuvântări, amintiri (1985)
• Amintiri (1998)

Afilieri

• Membru corespondent (1910) și membru titular al Academiei Române (din 1918)
• Președinte al Academiei Române (1935-1937)
• Secretar general al Academiei Române (1937-1948)