Gabriel Oprea
Acest articol sau secțiune are multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor. |
| Gabriel Oprea | |
|
Ministru al Apărării al României
|
|
| Deținător actual | |
| Funcție asumată 23 decembrie 2009 |
|
| Prim-ministru | Emil Boc Mihai Răzvan Ungureanu |
|---|---|
| Precedat de | Mihai Stănișoară |
|
Deputat de Ilfov
|
|
| Deținător actual | |
| Funcție asumată 2004 |
|
|
Ministru al Administrației și Internelor
|
|
| În funcție 22 decembrie 2008 – 12 ianuarie 2009 |
|
| Prim-ministru | Emil Boc |
| Precedat de | Cristian David |
| Succedat de | Liviu Dragnea |
|
|
|
| Născut(ă) | 1 ianuarie 1961 Fundulea, Călărași, România |
| Partid politic | UNPR (din 2010) PSD (2003-2009) |
| modifică |
|
Gabriel Oprea (n. 1 ianuarie 1961, Fundulea, Călărași, România) este un politician român, fost membru al Partidului Social Democrat.
Printr-un decret prezidențial din 1 decembrie 2008, Gabriel Oprea a fost înaintat în gradul de general-locotenent (cu 3 stele) în retragere în Ministerul Apărării.[1]
Gabriel Oprea a fost președintele organizației județene Ilfov a PSD din anul 2004 până pe 14 ianuarie 2008, din 2004 este și deputat de Ilfov ales în colegiul uninominal nr. 1.
Între 22 decembrie 2008 și 12 ianuarie 2009 a deținut funcția de Ministru al Administrației și Internelor în Guvernul Boc (1). Este ministru al apărării în guvernul Mihai Răzvan Ungureanu.
Cuprins |
[modificare] Tinerețea și cariera militară
Gabriel Oprea s-a născut la 1 ianuarie 1961, în orașul Fundulea de lângă București. A absolvit în 1983 Școala Militară de ofițeri din Sibiu. Până în 1990 a activat ca ofițer economist în cadrul Ministerului Apărării Naționale și a efectuat studii de drept la Universitatea din București. După 1990 a devenit ofițer de justiție militară.[2]
[modificare] Activitatea didactică și politică
Începând cu 2001 a devenit profesor asociat la Colegiul Național de Apărare iar din 2001 conducător de doctorat la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. În același timp, a fost numit secretar de stat și președinte al Administrației Naționale a Rezervelor de Stat. În 2001 avea gradul de colonel, iar la 29 noiembrie 2001 a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea).[3]
În 2003 a trecut în rezervă la gradul de general-maior și primul ministru Adrian Năstase l-a numit în funcția de prefect al municipiului București, iar în 2004 în cea de ministru delegat pentru administrație publică. Începând cu 2003 a devenit de asemenea membru al PSD, fiind în același timp președinte al organizației județene din Ilfov a acestui partid. În 2004 a candidat pe listele PSD în județul Ilfov și a fost ales deputat. În timpul mandatului de deputat a activat în comisiei de control a SRI.[2]
[modificare] Ministru de interne
În 2008 a candidat din nou pentru un mandat de deputat și a fost ales în colegiul 1 Ilfov. Imediat după alegeri, partidul său l-a propus pentru funcția de ministru de interne în guvernul Boc (1).[4] În ianuarie 2009, în urma numirii în functia de director general al DGIPI din Ministerul Administrației și Internelor a chestorului de poliție Virgil Ardelean, au apărut nemulțumiri în cadrul partidului privind numirile secretarilor de stat,[5] pe care ministrul le făcea fără a consulta partidul, considerând că aceasta este exclusiv prerogativa ministrului.[6]
Pe 12 ianuarie 2009 prin decizia biroului executiv național al PSD îi este retras sprijinul politic și este propus pentru excluderea din partid și din funcția de ministru al administrației și internelor. Ca urmare acestui fapt pe 13 ianuarie își prezintă demisia primului-ministru Emil Boc, care o acceptă. În același timp, pe 14 ianuarie 2009 și-a prezentat demisia din funcția de președinte al organizației județene Ilfov a PSD și a părăsit partidul, activând ca deputat independent în parlament.
[modificare] Ministru al apărării și fondarea UNPR
La sfârșitul lui 2009, a fost propus din nou ca ministru de interne în guvernul Negoiță care însă nu a fost validat.[7] După alegerile prezidențiale, ca reprezentant al deputaților independenți (majoritatea demisionari sau excluși din partidele lor), a susținut numirea în funcție a guvernului Boc 2, în cadrul căruia a fost numit ministru al apărării naționale. Grupul independenților din parlament, condus de Oprea, a fondat în 2010 partidul Uniunea Națională pentru Progresul României, al cărei președinte executiv este.
[modificare] Note
- ^ Decrete semnate de președintele României la 1 decembrie 2008
- ^ a b „Gabriel Oprea.”. Guvernul României. http://www.gov.ro/gabriel-oprea__l1a61.html. Accesat la 30 august 2011.
- ^ Decretul nr.990 din 29 noiembrie 2001 privind acordarea gradului de general de brigadă și unor colonei și comandori
- ^ „Cristian David i-a predat stafeta lui Gabriel Oprea, la Ministerul de Interne”. Hotnews.ro. 23 decembrie 2008. http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_ora-5281962-cristian-david-predat-stafeta-lui-gabriel-oprea-ministerul-interne.htm. Accesat la 30 august 2011.
- ^ „Mircea Geoană: Gabriel Oprea a acționat în afara disciplinei de partid în cazul numirilor făcute în minister”. Antena 3. 10 ianuarie 2011. http://www.antena3.ro/politica/mircea-geoana-gabriel-oprea-a-actionat-in-afara-disciplinei-de-partid-in-cazul-numirilor-facute-in-minister-61832.html. Accesat la 30 august 2011.
- ^ „Oprea: Decizia numirii lui Ardelean îmi aparține”. Realitatea TV. 12 ianuarie 2009. http://www.realitatea.net/oprea-decizia-numirii-lui-ardelean-imi-apartine_434671.html. Accesat la 30 august 2011.
- ^ „BIO: Gabriel Oprea, general cu patru stele în rezervă, nominalizat pentru Ministerul Apărării”. Mediafax. 20 decembrie 2009. http://www.mediafax.ro/politic/bio-gabriel-oprea-general-cu-patru-stele-in-rezerva-nominalizat-pentru-ministerul-apararii-5192894. Accesat la 30 august 2011.
[modificare] Legături externe
- Pagina deputatului Gabriel Oprea pe pagina Camerei Deputaților