Manea Mănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Manea Mănescu
Manea Mănescu

Manea Mănescu


În funcție
3 octombrie 1955 – 19 martie 1957
Precedat de Dumitru Petrescu
Succedat de Aurel Vijoli

În funcție
29 martie 1974 – 29 martie 1979
Precedat de Ion Gheorghe Maurer
Succedat de Ilie Verdeț

Născut(ă) 9 august 1916
Brăila
Partid politic PCR
Naționalitate Român

Manea Mănescu (n. 9 august 1916, Brăila – d. 27 februarie 2009[1]) a fost un politician comunist român.

A fost Ministrul de finanțe al României (1955-1957), membru al CC al PCR (1960-1979, 1982-1989) și al Comitetului Politic Executiv (1969-1979, 1984-1989). Între 1967 și 1972 era președinte al Consiliului Economic, iar ulterior va deveni viceprim-ministru (din 1972) și prim-ministru (1974-1979).

În august 1944 a devenit membru al PCR. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". A fost șef al Secției Știință și Cultură al PCR. Manea Mănescu a fost ales ca membru titular a Academiei Române.

În 22 decembrie 1989, alături de Emil Bobu, i-a însoțit pe soții Ceaușescu în elicopterul cu care au zburat din clădirea Comitetului Central PCR în care pătrunseseră revoluționarii. Deși inițial a fost condamnat la detenție pe viață pentru că, în calitate de membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, a aprobat reprimarea revoluției, ulterior pedeapsa s-a redus la 10 ani de detenție. Conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluși toți acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclus din Academia Română.

Cuprins

Lucrări publicate [modificare]

  • Statistica calității producției industriale (EDP, 1965) - în colaborare cu Ludovic Tovissi, N. Rancu și I. Marcus
  • Mașini de calcul pentru mecanizarea și automatizarea lucrărilor economice și administrative (Ed. Tehnică, 1966) - în colaborare cu Vasile Biță, Grigore Grama și Valeriu Pescaru
  • Statistică agricolă și silvică (EDP, 1968) - în colaborare cu E. Barat, Mircea Bulgaru și P. Onica
  • Metode matematice moderne aplicate în organizarea și planificarea lucrărilor de construcții și montaj (Ed. Academiei RSR, 1969) - în colaborare cu Anatol Macriș și Vincențiu Dumitru
  • Cibernetică economică (Ed. Academiei RSR, 1979)
  • Avuția națională (1984)
  • Cibernetica și revoluția tehnico-științifică (1988) - în colaborare cu Mihail Florescu și Eugeniu Niculescu-Mizil

Vezi și [modificare]

Note [modificare]

Legături externe [modificare]


Predecesor:
Dumitru Petrescu
Ministrul de finanțe
3 octombrie 195519 martie 1957

Succesor:
Aurel Vijoli


Predecesor:
Ion Gheorghe Maurer
Prim-ministrul României
29 martie 197429 martie 1979

Succesor:
Ilie Verdeț