Moses Gaster
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Moses Gaster (n. 17 septembrie 1856, Bucureşti - d. 5 martie 1939, Abingdon, Marea Britanie), a fost un rabin evreu din România şi Anglia, care s-a distins ca filolog, istoric literar şi folclorist,în mod deosebit în domeniul limbii şi culturii române şi al studiilor iudaice, a fost membru de onoare al Academiei Române. A fost totodată şi un luptător pentru emanciparea evreilor din România şi un important conducător sionist.
Cuprins |
[modifică] Anii de tinereţe
Rabinul Dr. Moses Gaster s-a născut la data de 17 septembrie 1856 în oraşul Bucureşti, într-o notorie familie evreiască sefardă, bunicul său fiind unul din conducătorii comunităţii şi fondator de sinagogă, iar tatăl său - consul al Olandei la Bucureşti şi susţinător al ideilor mişcării de culturalizare modernă în rândurile evreilor,Haskala. Moses Gaster a urmat gimnaziul şi liceul în celebre şcoli bucureştene. A avut ca profesori particulari pentru limba ebraică şi studii biblice pe prof.Korn şi pe renumitul orientalist evreu francez Joseph Halévy, care în afară de ebraică, i-a predat şi limba turcă şi l-a introdus în noţiunile semitologiei. În anul 1876 şi-a început studiile la Seminarul Teologic Evreiesc de la Breslau, instituţie inspirată de ideologia ştiinţelor iudaice (Wissenschaft des Judentums) a celei de-a doua generaţii de maskilim (iluminiştii evrei) şi a curentului cunoscut mai târziu ca iudaism conservativ, unde i-a avut ca profesori pe Heinrich (Tzvi Hirsch) Graetz,Zacharia Frankel şi David Rosin. În paralel, a învăţat şi la Universităţile din Breslau şi Leipzig, acordând o deosebită atenţie studiului lingvisticii, studiilor biblice, limbilor orientale şi romanice. În anul 1877 a obţinut diploma de doctor a Universităţii din Halle cu o teză de lingvistică romanică - despre fonetica istorică a limbii române - sub conducerea renumitului romanist Gustav Gröber. În anul 1881 a obţinut diploma de rabin din partea Seminarului teologic din Breslau.
[modifică] Activitatea sa în România
În anul 1878, la iniţiativa Prof. Graetz, Gaster s-a alăturat Comitetului Român de la Berlin, care, întrunit în urma războiului ruso-turc, a încercat să lege recunoaşterea independenţei României de acordarea de drepturi civile depline minorităţilor necreştine,respectiv evreilor. Încă în anii studenţiei la Breslau Gaster a colaborat cu articole în domeniul filologiei româneşti la revistele „Junimea” şi "Columna lui Traian" a lui Haşdeu. Întors în România de la studii , mai întâi în 1878, apoi din nou în anul 1881, Gaster a început să se dedice studiului literaturii vechi şi literaturii populare române, a ţinut prelegeri de mitologie comparată la Universitatea din Bucureşti şi a colaborat la importante publicaţii culturale ale vremii. A luat parte la şedinţe ale cercului „Junimea” stabilind relaţii amicale cu Titu Maiorescu, Mihai Eminescu şi alţii. De asemenea, a fost un bun prieten şi colaborator al filologului Lazăr Şăineanu. Casa lui din strada Sticlari din Bucureşti a devenit un loc de întâlnire pentru numeroşi intelectuali din elita română -- C.Mille,Al.Odobescu,Al. Macedonski,Haşdeu, Gr.Tocilescu, Maiorescu, Eminescu, şi din cea a minorităţii evreieşti - Ronetti-Roman, Adolphe Stern,Lazar Edeleanu şi alţii. În afară de activitatea sa pentru acordarea drepturilor cetăţeneşti evreilor români în spiritul Tratatului de la Berlin, a fost unul dintre fondatorii organizaţiei locale a Hovevei Ţion („Comitetul Central pentru facilitarea emigraţiei evreieşti” în Palestina, cu sediul la Galaţi). În anul 1882 s-a numărat, în această calitate, printre organizatorii celei de a doua aşezări de evrei români în Palestina (Eretz Israel, cea de la Samarin, azi Zikhron Ya'aqov. După ce în 1885 a fost ales membru în societatea Ateneul Român, în mod surprinzător, la scurt timp după aceasta, a fost expulzat din România, în acelaş an, din ordinul guvernului liberal al lui Ion Brătianu, împreună cu principalii lideri de opinie ai presei evreieşti, ca urmare a campaniei lansate de aceştia de înfierare a măsurilor legislative restrictive şi a abuzurilor administrative imptriva evreilor.
[modifică] Activitatea după expulzare, în Anglia
Stabilindu-se la Londra, după o scurtă şedere la Viena, Gaster a ţinut la Oxford ciclul de conferinţe Ilchester despre literatura slavonă. În anul 1887 a fost numit rabin (Haham) al Comunităţii Sefarde. În perioada 1890 - 1896 a fost rectorul Colegiului evreiesc "Judith Lady Montefiore" de la Ramsgate, pe care a încercat să-l transforme după modelul Seminarului de la Breslau.
A deţinut importante funcţii academice ca preşedinte al Folklore Society, preşedinte al Jewish Historical Society, vicepreşedinte al Royal Asiatic Society şi membru al multor societăţi ştiinţifice. Rabinul Gaster a fost membru activ al Chovevey Tzion şi al Anglo-Jewish Association. A aderat la mişcarea sionistă politică încă de la începuturile ei şi a fost vicepreşedinte al celui de al doilea, al treilea, al patrulea şi al şaptelea Congres Sionist. Gaster a fost fondatorul şi preşedintele Federaţiei Sioniste Engleze (English Zionist Federation).
Adept al sionismului cultural şi neadmiţând un compromis teritorialist (crearea unei entităţi prestatale nationale sau autonome evreieşti în alte teritorii decât Palestina) , Gaster s-a implicat în negocierile cu autorităţile britanice privind soarta căminului evreiesc din Palestina. Prima versiune a Declaraţiei Balfour s-a redactat la reşedinţa sa londoneză, la 7 februarie 1917, în prezenţa lui Chaim Weizmann, Nahum Sokolov, James de Rothschild, Mark Sykes şi Herbert Samuel.
[modifică] Contribuţiile sale la filologia, la folcloristica şi istoria literară românească şi evreiască
Gaster a debutat cu studii de limbă română, dar, întors de la Breslau, interesul său s-a îndreptat spre literatura populară română. El are meritul de a fi autorul primei încercări de sistematizare a folclorului literar românesc în „Literatura populară română”, Bucureşti, 1883. „Chrestomaţia română”, Leipzig, Bucureşti, 1892, a fost considerată mulţi ani lucrare de referinţă în domeniu, făcând cunoscute în mediile de specialitate europene limba şi literatura română, la fel ca prelegerile sale ţinute la Oxford sau studiile publicate în reviste de specialitate.
Adept al metodei comparatiste în studierea folclorului, Gaster a considerat literatura populară slavo-bizantină drept puntea de legătură dintre literatura populară pre şi post-talmudică şi folclorul european. Studiile sale de exegeză biblică şi de literatură populară ebraică din Antichitatea târzie şi Evul Mediu, la fel ca articolele sale dedicate multiplelor domenii ale Ştiinţei Iudaismului, al cărui principal promotor a fost în România, precum şi studiile sale samaritene au fost cumulate în cele trei volume de „Studies and Texts in Folk-Lore, Magic, Medieval Romance, Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology”, Londra, Maggs Bros, 1925-1928.
Gaster a colaborat la prestigioase publicaţii savante ca „The Archaeological Review”, „Asiatic Quarterly Review”, „Byzantinische Zeitschrift”, „Folk-Lore”, „Journal of Apocrypha”, „Journal of the Royal Asiatic Society”, “Slavonic Review”, Zeitschrift für alttestamentische Wissenschaft”. A semnat în reviste culturale româneşti precum „Bukarester Salon”, Revista pentru istorie, arheologie şi filologie”, „Revista literară”, „Şezătoarea” şi a avut însemnate contribuţii în publicaţii dedicate ştiinţelor iudaice ca „Monatsschrift für Geschichte und Wissenschaft des Judentums”, “Revue des Etudes Juives”, “Hebrew Union College Annual”, “Anuar pentru Israeliţi” ( al lui Moses Schwarzfeld, împreună cu care a fost expulzat din România) , “Sinai”.
Articole gasteriene au apărut în publicaţii evreieşti precum “The Jewish Chronicle”, “The Jewish Forum”, “The Jewish World”, “Jewish Quarterly Review”, “Ost und West”, “Jewish Tribune”.
Ca lingvist, a susţinut romanitatea poporului român şi latinitatea limbii române în lucrări ca „Stratificarea elementului latin în limba română” sau „Die Nichtlateinischen Elemente im Rumänischen”. Se apreciază că cea mai importantă lucrare în domeniul filologiei este „Crestomaţia română”, lucrare în două volume incluzând reproducerea a peste 200 de texte manuscrise din sec. XVI-XVIII. Ca istoric literar a fost preocupat de vechimea şi periodizarea limbii române, de locul şi importanţa literaturii române şi a îngrijit cea mai bună ediţie din „Povestea vorbei” a lui Anton Pann.
Moses Gaster a elaborat studii despre literatura populară ebraică în lucrări cum sunt „Basme şi istorii talmudice”, „Tractatul talmudic”, „Legende talmude şi legende româneşti” ş.a. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 5 martie 1929, „titlu pe care l-a onorat până în ultima zi a vieţii sale, 30 mai 1939”. În anul 1936 a donat Academiei Române întreaga sa colecţie de cărţi vechi şi manuscrise.
[modifică] Bibliografie
- Măriuca Stanciu - Necunoscutul Gaster (Ed. Universităţii din Bucureşti, 2006)
- Moses Gaster, Memorii, corespondenţă, ed. by Victor Eskenasy, Bucureşti, Hasefer, 1998.
[modifică] Legături externe
- Jewish Encyclopedia article for Moses Gaster, de Joseph Jacobs şi Goodman Lipkind
- Măriuca Stanciu A promotor of the Haskala in Romania - Moses Gaster Universitatea Bucureşti, 2003
- [http://74.125.77.132/search?q=cache:cC0wH5LcX7UJ:uregina.ca/~rheaults/rhetor/2007/saim.
|M.Saim A New Rhetoric for Modern Jewish Studies:Moses Gaster's Redefinition of the Jewish Homiletic Concepts - Rhetor: Revue de la Société canadienne pour l’étude de la rhétorique 2 (2007)]
