Moses Gaster

Moses Gaster Membru de onoare al Academiei Române
Naștere	17 septembrie 1856 București
Deces	5 martie 1939 Abingdon, Marea Britanie
Profesie	rabin în România și Anglia, filolog, istoric literar și folclorist, autor de dicționare
Naționalitate	română (expulzat în 1885), britanică.
Activitatea literară
Specie literară	filolog, istoric literar publicist și folclorist
A influențat pe Limba română modernă

Dr. Moses Gaster (n. 17 septembrie 1856, București - d. 5 martie 1939, Abingdon, Marea Britanie), a fost un rabin evreu din România și Anglia, filolog, istoric literar, publicist și folclorist,cu deosebire în domeniul limbii și culturii române și al studiilor iudaice. Membru de Onoare al Academiei Române a fost totodată un luptător pentru emanciparea evreilor din România și un important conducător sionist.

Anii de tinerețe

Rabinul Dr. Moses Gaster s-a născut la data de 17 septembrie 1856 în București, într-o notorie familie evreiască sefardă, bunicul său fiind unul din conducătorii comunității și fondator de sinagogă, iar tatăl său - consul al Olandei la București și susținător al ideilor mișcării de culturalizare modernă în rândurile evreilor, Haskala. Moses Gaster a urmat gimnaziul și liceul în celebre școli bucureștene. A avut ca profesori particulari pentru limba ebraică și studii biblice pe prof.Korn și pe renumitul orientalist evreu francez Joseph Halévy, care în afară de ebraică, i-a predat și limba turcă și l-a introdus în noțiunile semitologiei. În anul 1876 și-a început studiile la Seminarul Teologic Evreiesc de la Breslau, instituție inspirată de ideologia științelor iudaice (germanăWissenschaft des Judentums) a celei de-a doua generații de maskilim (iluminiștii evrei) și a curentului cunoscut mai târziu ca iudaism conservativ, unde i-a avut ca profesori pe Heinrich (Tzvi Hirsch) Graetz, Zacharia Frankel și David Rosin. În paralel, a învățat și la universitățile din Breslau și Leipzig, acordând o deosebită atenție studiului lingvisticii, studiilor biblice, limbilor orientale și romanice. În anul 1877 a obținut diploma de doctor a Universității din Halle cu o teză de lingvistică romanică - despre fonetica istorică a limbii române - sub conducerea renumitului romanist Gustav Gröber. În anul 1881 a obținut diploma de rabin din partea Seminarului teologic din Breslau.

Activitatea sa în România

În anul 1878, la inițiativa Prof. Graetz, Gaster s-a alăturat Comitetului Român de la Berlin, care, întrunit în urma războiului ruso-turc, a încercat să lege recunoașterea independenței României de acordarea de drepturi civile depline minorităților necreștine,respectiv evreilor. Încă în anii studenției la Breslau Gaster a colaborat cu articole în domeniul filologiei românești la revistele „Junimea” și "Columna lui Traian" a lui Hașdeu. Întors în România de la studii, mai întâi în 1878, apoi din nou în anul 1881, Gaster a început să se dedice studiului literaturii vechi și literaturii populare române, a ținut prelegeri de mitologie comparată la Universitatea din București și a colaborat la importante publicații culturale ale vremii. A luat parte la ședințe ale cercului „Junimea” stabilind relații amicale cu Titu Maiorescu, Mihai Eminescu și alții. De asemenea, a fost un bun prieten și colaborator al filologului Lazăr Șăineanu. Casa lui din strada Sticlari din București a devenit un loc de întâlnire pentru numeroși intelectuali din elita română --C.Mille, Al.Odobescu, Al. Macedonski, Hașdeu, Gr.Tocilescu, Maiorescu, Eminescu, și româno-evreiască - Ronetti-Roman, Adolphe Stern,Lazar Edeleanu și alții. În afară de activitatea sa pentru acordarea drepturilor cetățenești evreilor români în spiritul Tratatului de la Berlin, a fost unul dintre fondatorii organizației locale a Hovevei Țion („Comitetul Central pentru facilitarea emigrației evreiești” în Palestina, cu sediul la Galați). În anul 1882 s-a numărat, în această calitate, printre organizatorii celei de a doua așezări de evrei români în Palestina (Eretz Israel, cea de la Samarin, azi Zikhron Ya'aqov. După ce în 1885 a fost ales membru în societatea Ateneul Român, în mod surprinzător, la scurt timp după aceasta, a fost expulzat din România, în acelaș an, din ordinul guvernului liberal al lui Ion Brătianu, împreună cu principalii lideri de opinie ai presei evreiești, ca urmare a înfierării de către aceștia a măsurilor legislative restrictive,a abuzurilor administrative și a propagandei împotriva evreilor.

Activitatea după expulzare, în Anglia

Stabilindu-se la Londra, după o scurtă ședere la Viena, Gaster a ținut la Oxford ciclul de conferințe Ilchester despre literatura slavonă. În anul 1887 a fost numit rabin (Haham) al Comunității Sefarde. În perioada 1890 - 1896 a fost rectorul Colegiului evreiesc "Judith Lady Montefiore" de la Ramsgate, pe care a încercat să-l transforme după modelul Seminarului de la Breslau.

A deținut importante funcții academice ca președinte al Societății de Folclor (Folklore Society), președinte al Societății Istorice Evreiești (Jewish Historical Society) , vicepreședinte al Societății Regale Asiatice (Royal Asiatic Society) și membru al multor altor societăți științifice. Rabinul Gaster a fost membru activ al Hovevey Tzion și al Anglo-Jewish Association. A aderat la mișcarea sionistă politică încă de la începuturile ei și a fost vicepreședinte al celui de al doilea, al treilea, al patrulea și al șaptelea Congres Sionist. Gaster a fost fondatorul și președintele Federației Sioniste Engleze (English Zionist Federation).

Adept al sionismului cultural și neadmițând un compromis teritorialist (crearea unei entități prestatale naționale sau autonome evreiești în alte teritorii decât Palestina) , Gaster s-a implicat în negocierile cu autoritățile britanice privind soarta căminului evreiesc din Palestina. Prima versiune a Declarației Balfour s-a redactat la reședința sa londoneză, la 7 februarie 1917, în prezența lui Chaim Weizmann, Nahum Sokolov, James de Rothschild, Mark Sykes și Herbert Samuel.

Contribuțiile sale la filologia, la folcloristica și istoria literară românească și evreiască

Gaster a debutat cu studii de limbă română, dar, întors de la Breslau, interesul său s-a îndreptat spre literatura populară română. El are meritul de a fi autorul primei încercări de sistematizare a folclorului literar românesc în „Literatura populară română”, București, 1883. „Chrestomația română”, Leipzig, București, 1892, a fost considerată mulți ani lucrare de referință în domeniu, făcând cunoscute în mediile de specialitate europene limba și literatura română, la fel ca prelegerile sale ținute la Oxford sau studiile publicate în reviste de specialitate.

Adept al metodei comparatiste în studierea folclorului, Gaster a considerat literatura populară slavo-bizantină drept puntea de legătură dintre literatura populară pre și post-talmudică și folclorul european. Studiile sale de exegeză biblică și de literatură populară ebraică din Antichitatea târzie și Evul Mediu, la fel ca articolele sale dedicate multiplelor domenii ale Științei Iudaismului, al cărui principal promotor a fost în România, precum și studiile sale samaritene au fost cumulate în cele trei volume de „Studies and Texts in Folk-Lore, Magic, Medieval Romance, Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology”, Londra, Maggs Bros, 1925-1928.

Gaster a colaborat la prestigioase publicații savante ca „The Archaeological Review”, „Asiatic Quarterly Review”, „Byzantinische Zeitschrift”, „Folk-Lore”, „Journal of Apocrypha”, „Journal of the Royal Asiatic Society”, “Slavonic Review”, Zeitschrift für alttestamentische Wissenschaft”. A semnat în reviste culturale românești precum „Bukarester Salon”, Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Revista literară”, „Șezătoarea” și a avut însemnate contribuții în publicații dedicate științelor iudaice ca „Monatsschrift für Geschichte und Wissenschaft des Judentums”, “Revue des Etudes Juives”, “Hebrew Union College Annual”, “Anuar pentru Israeliți” ( al lui Moses Schwarzfeld, împreună cu care a fost expulzat din România) , “Sinai”.

Articole gasteriene au apărut în publicații evreiești precum “The Jewish Chronicle”, “The Jewish Forum”, “The Jewish World”, “Jewish Quarterly Review”, “Ost und West”, “Jewish Tribune”.

Ca lingvist, a susținut romanitatea poporului român și latinitatea limbii române în lucrări ca „Stratificarea elementului latin în limba română” sau „Die Nichtlateinischen Elemente im Rumänischen”. Se apreciază că cea mai importantă lucrare în domeniul filologiei este „Crestomația română”, lucrare în două volume incluzând reproducerea a peste 200 de texte manuscrise din sec. XVI-XVIII. Ca istoric literar a fost preocupat de vechimea și periodizarea limbii române, de locul și importanța literaturii române și a îngrijit cea mai bună ediție din „Povestea vorbei” a lui Anton Pann.

Moses Gaster a elaborat studii despre literatura populară ebraică în lucrări cum sunt „Basme și istorii talmudice”, „Tractatul talmudic”, „Legende talmude și legende românești” ș.a. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 5 martie 1929, „titlu pe care l-a onorat până în ultima zi a vieții sale, 30 mai 1939”. În anul 1936 a donat Academiei Române întreaga sa colecție de cărți vechi și manuscrise.

Bibliografie

• Măriuca Stanciu - Necunoscutul Gaster (Ed. Universității din București, 2006)
• Moses Gaster, Memorii, corespondență, ed. by Victor Eskenasy, București, Hasefer, 1998.

Legături externe

• Jewish Encyclopedia article for Moses Gaster, de Joseph Jacobs și Goodman Lipkind
• Măriuca Stanciu A promotor of the Haskala in Romania - Moses Gaster Universitatea București, 2003
• M.Saim A New Rhetoric for Modern Jewish Studies:Moses Gaster's Redefinition of the Jewish Homiletic Concepts - Rhetor: Revue de la Société canadienne pour l’étude de la rhétorique 2 (2007)