Moses Gaster

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dr. Moses Gaster
250 px.
Naștere 17 septembrie 1856
Ottoman flag.svg București, Țara Românească, Imperiul Otoman
Deces 5 martie 1939
Flag of the United Kingdom.svg Abingdon, Marea Britanie
Ocupație rabin, filolog, istoric literar și folclorist, autor de dicționare
Naționalitate Ottoman flag.svgotomană -
expulzat din România în 1885
Flag of the United Kingdom.svg britanică.
Activitatea literară
Specie literară filolog, istoric literar publicist și folclorist

Note
Sigla academia romana.gif Membru de onoare al Academiei Române

Dr. Moses Gaster (n. 17 septembrie 1856, București-Țara Românească-Imperiul Otoman - d. 5 martie 1939, Abingdon, Marea Britanie), a fost un român-evreu de rit sefard, rabin, filolog, istoric literar, publicist și folclorist, cu deosebire în domeniul limbii și culturii române și al studiilor iudaice, luptător pentru emanciparea evreilor din România și un important conducător sionist. La scurt timp după ce a fost ales membru în societatea Ateneul Român în 1885 a fost expulzat din România, din ordinul guvernului liberal al lui Ion Brătianu și s-a stabilit în Regatul Unit.

În anul 1929 a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române.

Anii de tinerețe[modificare | modificare sursă]

Rabinul Dr. Moses Gaster s-a născut la data de 17 septembrie 1856 în București - Țara Românească (la vremea respectivă provincie otomană, condusă de caimacamul Todiriță Balș), într-o notorie familie evreiască sefardă, bunicul său fiind unul din conducătorii comunității și fondator de sinagogă, iar tatăl său - consul al Olandei la București și susținător al ideilor mișcării de culturalizare modernă în rândurile evreilor, Haskala. Familiei Gaster nu i s-a acordat cetățenia română în conformitate cu articolul 7 din constituția lui Cuza care stipula că numai creștinii aveau dreptul să obțină cetățenia română.

Moses Gaster a urmat gimnaziul și liceul în celebre școli bucureștene. A avut ca profesori particulari pentru limba ebraică și studii biblice pe prof. Korn și pe renumitul orientalist evreu francez Joseph Halévy, care în afară de ebraică, i-a predat limba turcă și l-a introdus în noțiunile semitologiei.

În anul 1876 și-a început studiile la Seminarul Teologic Evreiesc de la Breslau, instituție inspirată de ideologia științelor iudaice (germană Wissenschaft des Judentums) a celei de-a doua generații de maskilim (iluminiștii evrei) și a curentului cunoscut mai târziu ca iudaism conservativ, unde i-a avut ca profesori pe Heinrich (Tzvi Hirsch) Graetz, Zacharia Frankel și David Rosin. În paralel, a învățat și la universitățile din Breslau și Leipzig, acordând o deosebită atenție studiului lingvisticii, studiilor biblice, limbilor orientale și romanice. În anul 1877, sub îndrumarea renumitului romanist Gustav Gröber a obținut diploma de doctor a Universității din Halle, cu o teză de lingvistică romanică - despre fonetica istorică a limbii române.

În anul 1881 a fost învestit ca rabin din partea Seminarului teologic din Breslau.

Activitatea sa în România[modificare | modificare sursă]

În anul 1878, la inițiativa profesorului Graetz, Gaster s-a alăturat Comitetului român de la Berlin, întrunit în urma războiului ruso-turc, care a încercat să lege recunoașterea independenței României de acordarea de cetățenie și de drepturi civile depline minorităților necreștine. Încă în anii studenției la Breslau Gaster a colaborat cu articole în domeniul filologiei românești la revistele Junimea și Columna lui Traian a lui Hașdeu.

Întors în România de la studii, mai întâi în 1878, apoi din nou în anul 1881, Gaster a început să se dedice studiului literaturii vechi și literaturii populare române, a ținut prelegeri de mitologie comparată la Universitatea din București și a colaborat la importante publicații culturale ale vremii. A luat parte la ședințe ale cercului „Junimea” stabilind relații amicale cu Titu Maiorescu, Mihai Eminescu și alții. De asemenea, a fost un bun prieten și colaborator al filologului Lazăr Șăineanu.

Casa lui din strada Sticlari din București a devenit un loc de întâlnire pentru numeroși intelectuali din elita română - Constantin Mille, Alexandru Odobescu, Alexandru Macedonski, Hașdeu, Grigore Tocilescu, Maiorescu, Eminescu - și româno-evreiască - Ronetti-Roman, Adolphe Stern, Lazar Edeleanu și alții.

În afară de activitatea sa pentru acordarea drepturilor cetățenești evreilor români în spiritul Tratatului de la Berlin, a fost unul dintre fondatorii organizației locale a Hovevei Țion („Comitetul Central pentru facilitarea emigrației evreiești” în Palestina, cu sediul la Galați). În anul 1882 s-a numărat, în această calitate, printre organizatorii celei de a doua așezări de evrei români în Palestina (Eretz Israel, cea de la Samarin, azi Zikhron Ya'aqov.

Expulzarea din România și stabilirea în Anglia[modificare | modificare sursă]

După ce în 1885 a fost ales membru în societatea Ateneul Român, în mod surprinzător, la scurt timp după aceasta, a fost expulzat din România, în același an, din ordinul guvernului liberal al lui Ion Brătianu, împreună cu principalii lideri ai presei evreiești, ca urmare a protestelor acestora față de măsurilor legislative restrictive, a abuzurilor administrative împotriva evreilor și a propagandei antisemite.

Stabilindu-se la Londra, după o scurtă ședere la Viena, Gaster a ținut la Oxford ciclul de conferințe Ilchester despre literatura slavonă. În anul 1887 a fost numit rabin (Haham) al Comunității Sefarde. În perioada 1890 - 1896 a fost rectorul Colegiului evreiesc „Judith Lady Montefiore” de la Ramsgate, pe care a încercat să-l transforme după modelul Seminarului de la Breslau.

A deținut importante funcții academice ca președinte al Societății de Folclor (Folklore Society), președinte al Societății Istorice Evreiești (Jewish Historical Society), vicepreședinte al Societății Regale Asiatice (Royal Asiatic Society) și membru al multor altor societăți științifice. Rabinul Gaster a fost membru activ al Hovevey Tzion și al Anglo-Jewish Association. A aderat la mișcarea sionistă politică încă de la începuturile ei și a fost vicepreședinte al celui de al doilea, al treilea, al patrulea și al șaptelea Congres Sionist. Gaster a fost fondatorul și președintele Federației Sioniste Engleze (English Zionist Federation).

Adept al sionismului cultural și neadmițând un compromis teritorialist (crearea unei entități prestatale naționale sau autonome evreiești în alte teritorii decât Palestina), Gaster s-a implicat în negocierile cu autoritățile britanice privind soarta căminului evreiesc din Palestina. Prima versiune a Declarației Balfour s-a redactat la reședința sa londoneză, la 7 februarie 1917, în prezența lui Chaim Weizmann, Nahum Sokolov, James de Rothschild, Mark Sykes și Herbert Samuel.

Contribuțiile sale la filologia, la folcloristica și istoria literară românească și evreiască[modificare | modificare sursă]

Gaster a debutat cu studii de limbă română, dar, întors de la Breslau, interesul său s-a îndreptat spre literatura populară română. El are meritul de a fi autorul primei încercări de sistematizare a folclorului literar românesc în Literatura populară română, București, 1883. Chrestomația română, Leipzig, București, 1892, a fost considerată mulți ani lucrare de referință în domeniu, făcând cunoscute în mediile de specialitate europene limba și literatura română, la fel ca prelegerile sale ținute la Oxford sau studiile publicate în reviste de specialitate.

Adept al metodei comparatiste în studierea folclorului, Gaster a considerat literatura populară slavo-bizantină drept punte de legătură dintre literatura populară pre și post-talmudică și folclorul european. Studiile sale de exegeză biblică și de literatură populară ebraică din Antichitatea târzie și Evul Mediu, la fel ca articolele sale dedicate multiplelor domenii ale Științei Iudaismului, al cărui principal promotor a fost în România, precum și studiile sale samaritene au fost cumulate în cele trei volume de Studies and Texts in Folk-Lore, Magic, Medieval Romance, Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology, Londra, Maggs Bros, 1925-1928.

Gaster a colaborat la prestigioase publicații științifice ca The Archaeological Review, Asiatic Quarterly Review, Byzantinische Zeitschrift, Folk-Lore, Journal of Apocrypha, Journal of the Royal Asiatic Society, Slavonic Review, Zeitschrift für alttestamentische Wissenschaft. A semnat în reviste culturale românești precum Bukarester Salon, Revista pentru istorie, arheologie și filologie, Revista literară, Șezătoarea și a avut însemnate contribuții în publicații dedicate științelor iudaice ca Monatsschrift für Geschichte und Wissenschaft des Judentums, Revue des Etudes Juives, Hebrew Union College Annual, Anuar pentru Israeliți” (al lui Moses Schwarzfeld, împreună cu care a fost expulzat din România), Sinai.

Articole gasteriene au apărut în publicații evreiești precum The Jewish Chronicle, The Jewish Forum, The Jewish World, Jewish Quarterly Review, Ost und West, Jewish Tribune.

Ca lingvist, a susținut romanitatea poporului român și latinitatea limbii române în lucrări ca Stratificarea elementului latin în limba română sau Die Nichtlateinischen Elemente im Rumänischen. Se apreciază că cea mai importantă lucrare în domeniul filologiei este Crestomația română, lucrare în două volume incluzând reproducerea a peste 200 de texte manuscrise din sec. XVI-XVIII. Ca istoric literar a fost preocupat de vechimea și periodizarea limbii române, de locul și importanța literaturii române și a îngrijit cea mai bună ediție din Povestea vorbei a lui Anton Pann.

Moses Gaster a elaborat studii despre literatura populară ebraică în lucrări cum sunt Basme și istorii talmudice, Tractatul talmudic, Legende talmude și legende românești ș.a. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 5 martie 1929, „titlu pe care l-a onorat până în ultima zi a vieții sale, 30 mai 1939”. În anul 1936 a donat Academiei Române întreaga sa colecție de cărți vechi și manuscrise.

Opera[modificare | modificare sursă]

Opera de căpătâi a lui Gaster, în care și-a investit zece ani de muncă, este Chrestomatie română (Leipzig, București, 1892), apoi prima încercare de sistematizare a folclorului literar românesc în Literatura populară română, București, 1883. El a mai scris o Istoria evreilor din România, a tradus din ebraică Sidur-ul, cartea de rugăciuni evreiască, o istorie a Vechiului Testament.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • Literatura populară română (1883)
  • Jewish Folk-Lore in the Middle Ages (1887);
  • Ilchester Lectures on Greeko-Slavonic literature (1887);
  • Chrestomatie română (2 volumes, 1891)
  • The Sword of Moses from an ancient manuscript book of magic, with introduction, translation, and index (1896);
  • The Chronicles of Jerahmeel (1899) copy at Google Books;
  • Hebrew Illuminated Bibles of the Ninth and Tenth Centuries and a Samaritan Scroll of the Pentateuch (1901);
  • History of the Ancient Synagogue of the Spanish and Portuguese Jews, a memorial volume in celebration of the two-hundredth anniversary of its inauguration (1901).
  • edited The Book of Prayer and Order of Service according to the custom of the Spanish and Portuguese Jews (6 volumes, 1901–1907);
  • The Hebrew Version of the Secretum Secretorum (1907–1908);
  • Das Buch Josua (1908), on the Samaritan Book of Joshua;
  • Rumanian Bird and Beast Stories (1915);
  • Children's Stories from Roumanian Legends and Fairy Tales [1923];
  • The Exempla of the Rabbis (1924);
  • Studies and Texts in Folklore, Magic, Medieval Romance, Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology, 3 Vols. (1925-8)
  • The Samaritans: Their History, Doctrines and Literature. (The Schweich Lectures for 1923) (1925);
  • The Asatir: The Samaritan Book of the “Secrets of Moses” (1927);
  • The Story of Chanucah (1928);
  • The Tittled Bible: a Model Codex of the Pentateuch Reproduced in Facsimile from MS. No. 85 of the Gaster Collection (1929);
  • Die 613 Gebote und Verbote der Samaritaner, in "Festschrift zum Bestehen des jüd.-theol. Seminars Breslau", (1929);
  • The Story of Passover (1929);
  • The Story of Purim (1929);
  • The Story of Shavuoth (1930);
  • The Story of the High Festivals and the Feast of Tabernacles (1931);
  • Conjurations and the Ancient Mysteries (1932);
  • Samaritan Oral Law and Ancient Traditions, Vol. I, Eschatology (1932);
  • Ma'aseh Book - Book of Jewish Tales and Legends Translated from the Judeo-German (1934).

Contributions to periodical literature[modificare | modificare sursă]

  • "Beiträge zur Vergleichenden Sagen und Märchenkunde", in Monatsschrift, xxix. 35 et seq.;
  • "Ein Targum der Amidah," in ib. xxxix. 79 et seq.;
  • "The Legend of the Grail." Folk-Lore. Vol. 2. 1891
  • "The Apocalypse of Abraham from the Roman Text", in the Transactions of the Royal Asiatic Society, ix. 195;
  • "The Unknown Hebrew Versions of the Tobit Legend," in ib. 1897, p. 27;
  • "The Oldest Version of Midrash Meghillah", in Kohut Memorial Volume;
  • "Hebrew Text of One of the Testaments of the Twelve Patriarchs", in the Proceedings of the Society of Biblical Archæology, xvi. 33 et seq.;
  • "Contributions to the History of Aḥiḳar and Nadam", in the Transactions of the Royal Asiatic Society, 1900, p. 301.

Contribuții la Enciclopedia Britannica[modificare | modificare sursă]

Gaster a contribuit la Enciclopedia Britannica începând din anul 1911 sub inițialele M.G. cu articolele:

Contribuții la Folk-Lore[modificare | modificare sursă]

  • Modern Origin of Fairy Tales, The Folk-Lore Journal, vol. 5, 1887.
  • The Legend of the Grail. No. I, F-L, vol. 2, pp. 50–64, 1891.
  • The Legend of the Grail. No. II F-L, vol. 2, pp. 198–211, 1891.
  • Fairy Tales from inedited Hebrew MSS. of the Ninth and Twelfth Centuries, F-L, vol. 7, pp. 217–250, 1896.
  • The Letter of Toledo, F-L, vol. 13, pp. 115–134, 1902.
  • The Legend of Merlin, F-L, vol. 16, pp. 407–426, 1905.
  • Presidential Address, F-L, vol. 20, pp. 12–31, 1909.
  • Folk-lore in the Old Testament, F-L, vol. 30, pp. 71–76, 1919.
  • The Killing of the Khazar Kings, F-L, vol. 30, pp. 136–139, 1919.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Moses Gaster, Memorii, corespondență, ed. by Victor Eskenasy, București, Editura Hasefer, 1998.
  • Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, E-K, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 249-251.
  • Măriuca Stanciu, Necunoscutul Gaster. Publicistica culturală, ideologică și politică a lui Moses Gaster, București, Editura Universității din București, 2006.
  • Virgiliu Florea, Dr. M. Gaster, omul și opera. Reconstituiri biobibliografice, Cluj-Napoca, Editura Fundației pentru Studii Europene, 2008.
  • Virgiliu Florea, Elena Cernea, Din istoria unei capodopere: „Chrestomatie română”, de M. Gaster, Cluj-Napoca, Editura Fundației pentru Studii Europene, 2010.

Legături externe[modificare | modificare sursă]