George Macovescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
George Macovescu
George Macovescu.jpg
Liderul comunist George Macovescu, la Conferința pentru securitate și cooperare în Europa de la Helsinki (1975)

În funcție
17 octombrie 1972 – 8 martie 1978
Precedat de Corneliu Mănescu
Succedat de Ștefan Andrei

Născut(ă) 28 mai 1913
Joseni, Buzău, România
Decedat(ă) 2002, (89 de ani)
, România
Partid politic Partidul Comunist Român
Soție Tereza (Teri) Macovescu și Emilia Marinela Macovescu
Copii 1. Sandra Macovescu fosta iubită a lui Gabi Balint și mai apoi soția lui Miodrag Belodedici[1]
2. Vali Macovescu
Alma mater Facultatea de Drept din București
Profesie om politic, scriitor
Naționalitate Român
Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982

George Macovescu (n. 28 mai 1913, Joseni, Buzău - d. 2002)[2] a fost un politician comunist, ministru de externe și scriitor român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A debutat în anii 1930 în ziarele „Adevărul” și „Dimineața”, iar în 1936 se înscrie în Partidul Comunist Român, care era în ilegalitate. Absolvă Facultatea de Drept din București în 1939.

Între 1947-1949 este membru al Legației României la Londra, după care este director la Ministerul Afacerilor Externe până în 1952, când este exclus din corpul diplomatic. Lucrează ca redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” [3] și predă la Facultatea de Litere a Universității București. [4] În 1959 revine în diplomație, fiind trimis ambasador extraordinar și plenipotențiar al RPR în SUA. Între 1961-1967 este adjunct al ministrului de externe, iar între 1967-1972 prim-adjunct. Între 1972-1978 este ministru de externe.

Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982.[5]

Prima sa soție a fost Tereza, iar a doua Emilia.[6]

Tereza Macovescu, era o evreică maghiarofonă fostă ilegalistă, care a devenit o activistă a Partidului Comunist Român. Ea a fost exclusă din partid în 1952, pe motivul că „are atitudine ușuratică și neprincipialitate în ceea ce privește raporturile cu unii mici burghezi”. Tereza a devenit ulterior traducătoare angajată de diverse edituri, așa cum a fost de exemplu Editura pentru Literatură Universală.[7]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Contradicții în Imperiul Britanic, București, 1950;
  • Viața și opera lui Al. Sahia, București, 1950;
  • Gheorghe Lazăr, București, 1954;
  • Unele probleme ale reportajului literar, București, 1956;
  • Oameni și fapte, București, 1957;

*Introducere în știința literaturii, București, 1962;

  • Vârstele timpului, București, 1971;
  • Catargele înalte, București, 1972;
  • Farmecul pământului. Jurnal la marginea dintre vis și viață, București, 1977; ediția (Parfumul amar al pelinului verde), București, 1982;
  • Semnul dintre ochi, București, 1983;
  • Undeva, cândva, București, 1985;
  • Trecânde anotimpuri, București, 1988.
  • Jurnal, Vol. I, Domino, București, 2006[8]

Ordine și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[9]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1244275-maria-marinescu-inseala-chivu.htm
  2. ^ ro Membrii CC al PCR
  3. ^ http://www.romlit.ro/literatur_scris_la_comand
  4. ^ http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/facultatea-de-filologie-in-anii-50-125034.html
  5. ^ http://www.uniuneascriitorilor.ro/istoric.php
  6. ^ http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Cearta-Ceausescu-Nicule-schimb-trezesti_0_411559177.html
  7. ^ ro Evreii și comunismul
  8. ^ http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-pcr-si-fascismul-stalinist-453963/pagina-comentarii//toate-comentariile.html
  9. ^ http://freelex.wolterskluwer.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=20351

Bibliografie[modificare | modificare sursă]