George Macovescu

George Macovescu la Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa de la Helsinki (1975)

George Macovescu (n. 1913 - d. 2002) a fost un ministru de externe și scriitor român.

A debutat în anii 1930 în ziarele „Adevărul” și „Dimineața”, iar în 1936 se înscrie în Partidul Comunist Român, care era în ilegalitate. Absolvă Facultatea de Drept din București în 1939.

Între 1947-1949 este membru al Legației României la Londra, după care este director la Ministerul Afacerilor Externe până în 1952, când este exclus din corpul diplomatic. Lucrează ca redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” și predă la Facultatea de Litere a Universității București. În 1959 revine în diplomație, fiind trimis ambasador extraordinar și plenipotențiar al RPR în SUA. Între 1961-1967 este adjunct al ministrului de externe, iar între 1967-1972 prim-adjunct. Între 1972-1978 este ministru de externe.

Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982.

Prima sa soție a fost Tereza, iar a doua Emilia.

Scrieri

• Contradicții în Imperiul Britanic, București, 1950;
• Viața și opera lui Al. Sahia, București, 1950;
• Gheorghe Lazăr, București, 1954;
• Unele probleme ale reportajului literar, București, 1956;
• Oameni și fapte, București, 1957;

*Introducere în știința literaturii, București, 1962;

• Vârstele timpului, București, 1971;
• Catargele înalte, București, 1972;
• Farmecul pământului. Jurnal la marginea dintre vis și viață, București, 1977; ediția (Parfumul amar al pelinului verde), București, 1982;
• Semnul dintre ochi, București, 1983;
• Undeva, cândva, București, 1985;
• Trecânde anotimpuri, București, 1988.
• Jurnal, Vol. I, Domino, București, 2006

Ordine și distincții

• Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a

Bibliografie

• Articol în România literară