Adrian Năstase

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Adrian Năstase
Nastase3.jpg
Adrian Năstase

În funcție
28 decembrie 2000 – 28 decembrie 2004
Președinte Ion Iliescu
Precedat de Mugur Isărescu
Succedat de Eugen Bejinariu

 Deputat
Deținător actual
Funcție asumată 
9 iunie 1990

În funcție
1992 – 1996
Precedat de Marțian Dan
Succedat de Ion Diaconescu
În funcție
2004 – 2006
Precedat de Valer Dorneanu
Succedat de Bogdan Olteanu

În funcție
1990 – 1992
Prim-ministru Petre Roman (1990–1991)
Theodor Stolojan (1991–1992)
Precedat de Sergiu Celac
Succedat de Theodor Meleșcanu

Născut(ă) 22 iunie 1950 (1950-06-22) (64 de ani)
București, Republica Populară Română
Partid politic PCR, FSN, FDSN, PDSR, PSD
Soție 1. Ilinca Preoteasa
(fiica lui Grigore Preoteasa)
2. Dana Năstase
(fiica lui Angelo Miculescu)
Copii Andrei și Mihnea
Părinți Marian Năstase și Elena Dragomirescu
Frați Dana
Profesie Jurist
Naționalitate  România

Adrian Năstase (n. 22 iunie 1950, București) este un politician social-democrat român, profesor de drept public internațional. Între 1990-1992 a fost ministru de externe al României din partea FSN, apoi președinte al Camerei Deputaților între 1992-1996 respectiv 2004-2006, din partea PDSR respectiv PSD. Între decembrie 2000 și decembrie 2004 a fost prim-ministru al României.

La alegerile prezidențiale din 2004 a fost candidatul Partidului Social Democrat la funcția de șef al statului. În al doilea tur de scrutin a fost învins de candidatul Alianței Dreptate și Adevăr, Traian Băsescu.

În data de 15 martie 2006 a demisionat de la conducerea Camerei Deputaților în contextul unor scandaluri de corupție. La alegerile legislative din 2008 a obținut un nou mandat de deputat, în colegiul uninominal Mizil din județul Prahova, din partea PSD.[1]

În anul 2012 a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru corupție, iar în 2014 la patru ani de închisoare în dosarul Zambaccian.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Familia[modificare | modificare sursă]

Conform unui serial publicat în anul 2004 de săptămânalul comunității românești din New York, Adrian Năstase s-a născut în București într-o familie care provenea din Satul Hanul de Pământ, comuna Tărtășești, Dâmbovița. Tatăl său, Marian Năstase, a fost ofițer în Armata Regală a României, scos din armată după instaurarea regimului comunist în România. Înscris în Partidul Comunist Român, Marin Năstase a devenit student la Politehnica din București, iar ulterior absolvirii facultății și-a susținut doctoratul în disciplina fizicii izotopilor radioactivi. În anii 1970 Marin Năstase a devenit director în Ministerul Învățământului. Din căsătoria lui Marin Năstase cu Elena Dragomirescu au rezultat doi copii, Adrian și Dana. Cei doi au copilărit în Colentina, după care întreaga familie s-a mutat în Cartierul Primăverii, recunoscut drept cartierul elitei comuniste de la acea vreme.[3][4]

Marin Năstase a făcut parte din delegația Partidului Muncitoresc Român, care fusese invitată în anul 1957 să participe la sărbătorirea a 40 de ani de la Revoluția din Octombrie. Din cauza vremii nefavorabile și a unor greșeli de pilotaj, avionul sovietic IL- 14 care transporta delegația română s-a prăbușit pe aeroportul Vnukovo, lângă Moscova. În accident au murit ministrul de externe Grigore Preoteasa și trei membri ai echipajului. Din accident, în afară de Marin Năstase au mai scăpat cu viață și alte persoane importante din delegație, între care Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Leonte Răutu, Ștefan Voitec, Ștefan Voicu și Alexandru Moghioroș).[5]

Pictorul Vasile Grigore a fost unchiul lui Adrian Nastase.[6]

Perioada tinereții[modificare | modificare sursă]

Adrian Năstase a urmat cursurile liceului Nicolae Bălcescu (acum Colegiul Național Sfântul Sava). În perioada liceului a publicat în revista Magazin Istoric unele articole legate de istoria Banatului.[4]

Apoi a urmat cursurile Universității București, absolvind atât Facultatea de Drept cât și Facultatea de Sociologie. A lucrat în diferite perioade ca profesor, judecător, președinte a diferite organizații în domeniul dreptului și al relațiilor internaționale.

În perioada studenției s-a căsătorit cu Ilinca Preoteasa, fiica lui Grigore Preoteasa, fost ministru de externe al României.[4] După desfacerea primei căsătorii, în 31 iulie 1985 s-a căsătorit cu Dana Miculescu, fiica lui Angelo Miculescu, fost ministru și vicepremier în România socialistă. Din căsnicia lor, cei doi au avut doi fii, Andrei (n. 12 februarie 1986) și Mihnea (n. 23 iunie 1993).

Cariera politică după 1989[modificare | modificare sursă]

A fost ales pentru prima dată în Camera Deputaților din partea Frontului Salvării Naționale în 9 iunie 1990 și a fost Ministrul Afacerilor Externe în guvernele Petre Roman și Theodor Stolojan (28 iunie 1990-16 octombrie 1992).

În 1992, a fost reales în Camera Deputaților ca membru al Frontului Democratic al Salvării Naționale și a îndeplinit funcția de Președinte al Camerei Deputaților. Între 1993 și 1997 a fost de asemenea președinte executiv al Partidului Democrației Sociale din România (PDSR, fostul FDSN).

După pierderea de către PDSR a alegerilor din 1996, Năstase a devenit liderul gupului parlamentar de opoziție al PDSR, vice-președinte al Parlamentului, membru al Biroului Permanent și membru al delegației României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

După victoria PDSR din alegerile legislative din 2000 și realegerea lui Ion Iliescu ca Președinte al României, Năstase a fost ales președinte al PDSR, care curând si-a schimbat denumirea în Partidul Social Democrat (PSD) după ce a fuzionat cu un alt partid. Năstase a rămas președintele PSD până în aprilie 2005 când a fost înlocuit de fostul ministru de externe Mircea Geoană la Congresul Partidului. La același congres, Năstase a fost ales ca președinte executiv al PSD, a doua funcție ca importanță în partid.

Mandatul de prim-ministru[modificare | modificare sursă]

Cabinetul Năstase a fost votat de Parlament în 28 decembrie 2000, după desemnarea lui Adrian Năstase ca prim-ministru de către Președintele Ion Iliescu. Năstase a deținut această funcție în timp ce era președinte al PSD. Mandatul său de 4 ani ca prim-ministru a fost caracterizat de o stabilitate politică fără precedent în perioada post-comunistă, de creștere economică (cea mai mare de la revoluție), de o politică externă puternic orientată către vest (Occident). În 2001, presa și câțiva politicieni ai opoziției au criticat o atribuită relație apropiată a acestuia cu agentul de securitate Ristea Priboi. România a aderat la NATO și concomitent a trimis trupe de suport a eforturilor internaționale în Balcani, Afganistan și Irak.

Adrian Năstase cu George W. Bush

Guvernul său a finalizat negocierile de aderare la Uniunea Europeană și a emis pachetele de legi pentru indeplinirea reformelor legislative și sociale solicitate de aderarea la UE, prevăzute să aibă loc în 2007 sau 2008. Guvernul său a negociat cu succes ridicarea vizelor pentru cetățenii români care călătoreau în Spațiul Schengen.

Privatizarea marilor companii de stat a continuat, cu vânzarea companiei Sidex Galați către compania Indiană Ispat și a companiei Petrom către OMV, o companie austriacă. Au existat critici care afirmau că vânzarea companiei Petrom a fost realizată la un preț mult prea mic.

Inflația a scăzut puternic iar leul românesc a devenit mai puternic. Totuși, criticii obișnuiți ai acelor timpuri au arătat că asta s-ar fi întâmplat doar din cauza influxului puternic de valută în România de la românii care munceau în afară. PIB-ul a crescut de asemenea substanțial în fiecare an din mandatul său, cu o creștere de 8,3% în 2004, cel mai mare din regiune. Media salariilor a crescut de asemenea, deși nu a atins nivelul creșterii economice. De exemplu, în 2004, salariile au crescut cu 10,5% cu o inflație de 9,2%, asta însemnând o creștere a veniturilor reală de doar 1.2%, într-un an cu o creștere a PIB-ului cu 7%.

Aceiași critici de la începutul anilor 2000, susținători ai opoziției de dreapta, apreciau că Guvernul Năstase nu ar fi făcut modificări substanțiale în mai multe aspecte din societatea românescă, precum politica agricolă (aproximativ 42% din români continuând să lucreze în agricultură, în comparație cu doar 3% în Franța sau 19% în Polonia). Criticii au mai arătat că creșterea economică nu era distribuită între clasele sociale, iar procentul de cetățeni care trăiau sub limita de sărăcie a rămas înalt, în special în zonele rurale.

Deși inițial guvernul a luat măsuri pentru reformarea justiției, guvernul a fost de multe ori criticat, inclusiv de UE pentru că nu ar fi reușit să combată corupția puternic răspândită, inclusiv la nivelurile superioare ale puterii.

În 2002 Năstase a fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de mare cruce.

Candidatura la președinție din 2004[modificare | modificare sursă]

Alegerile prezidențiale din 2004 a reprezentat sfârșitul celui de-al doilea mandat de președinte al lui Ion Iliescu, care conform constituției nu mai putea candida. PSD-ul la ales pe Năstase să candideze la funcția de președinte. Acesta a candidat alături de ministrul de externe Mircea Geoană, care urma să devină prim-ministru dacă alegerile erau câștigate.

În toamna lui 2004, sondajele de opinie preziceau o victorie a lui Năstase. PSD-ul rămânea de departe cel mai mare partid politic al țării, care putea organiza prin organizațiile sale locale mobilizarea cetățenilor pentru ca să se asigure prezența la vot a votanților.

În 28 noiembrie a avut loc primul tur de scrutin dar Năstase nu a obținut peste 50% din voturi așa că era necesar organizarea unui nou tur de scrutin. În 12 decembrie a avut loc al doilea tur se scrutin unde se lupta cu candidatul Alianței Dreptate și Adevăr Traian Băsescu.

După închiderea urnelor, majoritatea televiziunilor care au făcut exit-poluri au arătat egalitate între Năstase și Băsescu. Totuși, susținătorii lui Băsescu au interpretat rezultatele ca o victorie a lui Traian Băsescu. Sute de suporteri ai lui Băsescu s-au adunat în Piața Universității pentru a sărbătorii prezumtiva victorie. În dimineața următoare, autoritățile electorale au anunțat că Băsescu a învins, Năstase primind doar 48,77% din voturi.

Activitatea după 2004[modificare | modificare sursă]

Între decembrie 2004 si 2006 a ocupat funcția de Președinte al Camerei Deputaților de unde și-a dat demisia în urma unor anchete ale procurorilor DNA. Mulți susținători și adepți ai liderului PSD au afirmat că anchetele procurorilor de la DNA erau direcționate de președintele Traian Băsescu, pentru a se răzbuna pe fostul prim-ministru social-democrat.

În 2008 a fost reales în Parlamentul României iar din decembrie 2008 și până în februarie 2012 a fost vicepreședinte al Camerei Deputaților precum și Președinte al Consiliului Național al PSD.

În 2012 a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul de corupție „trofeul calității”.

Adrian Năstase este și membru al Societății Franceze de Drept Internațional și al Societății Americane de Drept Internațional.

Publicații[modificare | modificare sursă]

În perioada comunistă a publicat mai multe articole în care a criticat monitorizarea drepturilor omului de către unele organisme din Occident, precum Freedom House.[7]

Ca autor s-a remarcat prin peste 150 de studii de Drept internațional, publicate în reviste din țară și străinătate, fiind autorul și a peste 140 de comunicări și expuneri prezentate la întâlniri internaționale, dintre care cele mai recente publicate sunt

  • Ideea politică a Schimbării,
  • Drept Economic Internațional II,
  • Umor parlamentar,
  • România și noua arhitectură mondială,
  • Construcția Europeană și supremația Constituției,
  • Tratatele României (1990-1997),
  • Drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale,
  • Reglementări în dreptul internațional,
  • Bătălia pentru Viitor,
  • România-OTAN 2002,
  • NATO Enlargement.

Bibliografia publicată pe pag. Facultății de Drept a Univ. București (incompletă))

Cărți publicate:

  • „Adrian Năstase, de la Karl Marx la Coca-Cola (dialog deschis cu Alin Teodorescu)”, carte autobiografică, publicată la Editura Nemira, în 2004.[8]
  • Bătălia pentru viitor. Sezonul 2, 2011[9]

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Acuzații de corupție și controverse[modificare | modificare sursă]

În 31 mai 2007, a fost trimis în judecată de către DNA pentru o presupusă săvârșire a infracțiunii de dare de mită.[13] La data de 22 februarie a fost ales președinte al Consiliului Național al P.S.D., după aproximativ 2 ani în care nu a deținut nici o funcție.

În mai 2009, Parlamentul a avizat începerea urmăririi penale în dosarul „Zambaccian 1”, iar în ianuarie 2010, Direcția Națională Anticorupție a instituit sechestru pe casa din Zambaccian a lui Adrian Năstase, în acest dosar[14].

Dosarul „Trofeul calității”[modificare | modificare sursă]

Pe 9 iulie 2008 Adrian Năstase a fost pus sub urmărire penală de către Direcția Națională Anticorupție (DNA) în dosarul „Trofeul Calității în Construcții”.[15] Năstase a fost acuzat că și-ar fi finanțat campania electorală din 2004 din taxele plătite de firmele care s-au înscris la concursul „Trofeul Calității”, organizat, în acel an, de Inspectoratul de Stat în Construcții.[15]

Pe 5 mai 2010 DNA i-a trimis în judecată pe Adrian Năstase, pentru luare de mită și șantaj, pe soția acestuia, Daniela Năstase, pentru complicitate la luare de mită și șantaj, și pe fostul inspector general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcții Irina Paula Jianu, pentru dare de mită și spălare bani.[16]

Condamnarea[modificare | modificare sursă]

Pe 20 iunie 2012 a fost condamnat definitiv, de magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calității".[17][18][19][20][21]

Condamnarea a fost pronunțată pentru „folosirea influenței sau autorității funcției de președinte al unui partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată”. Lui Năstase i-a fost interzisă pentru o perioadă de doi ani de la ispășirea pedepsei exercitarea mai multor drepturi.

PSD a anunțat prin Liviu Dragnea poziția oficială: „PSD nu se disociază de Adrian Năstase. Este un simbol al partidului. PSD crede în nevinovăția acestui om și este alături de familie. Adrian Năstase mai are un cuvânt de spus în politică.”[22]. Conform statutului PSD, Adrian Năstase ar fi trebuit însă exclus din partid, deoarece e condamnat definitiv[23]. Totodată, CSM a condamnat interventiile publice ale unor persoane politice "ce au generat atitudini de sfidare si decredibilizare a justitiei, ca putere a statului". Practic, poziția publică a PSD și a guvernului, a premierului, au pus la îndoială decizia curții supreme ICCJ[24]

La data de 20 iunie 2012, la reședința sa, în timp ce era așteptat de polițiști pentru a fi dus la închisoare, Adrian Năstase a încercat să se sinucidă cu un revolver modelul „Smith & Wesson”, calibrul 9 mm, a confirmat Parchetul General București. Tentativa de suicid a fost soldată cu mai multe plăgi în zona gâtului.[25]. Procurorii au ridicat arma și glonțul folosit. Arma folosită de Adrian Năstase în tentativa de sinucidere are o capacitate de 6 gloanțe, iar greutatea glonțului variază între 5,8 și 8 grame, în funcție de model. Viteza pe care o atinge un glonț tras cu un revolver modelul "Smith & Wesson", calibrul 9 mm, variază între 234 și 340 metri/secundă. Conform unor anchete de presă, ambulanța a fost trimisă prin intervenție telefonică directă a ministrului de interne, Ioan Rus, la șefa Salvării SAMB din București. Echipei din ambulanță i-ar fi fost interzisă orice comunicare despre întâmplările din seara respectivă, dar din comentariile colegilor s-a aflat "că rana nu a fost profundă, că glonțul doar l-a șters și nu a fost nevoie decât de un pansament subțire și de o branulă prin care să se poată administra substanțe în cazul unei scăderi bruște de tensiune." Ambulanța a fost trimisă prin intervenție telefonică directă a ministrului de interne, Ioan Rus, la șefa Salvării SAMB din București. Pe linie ierarhică, echipei ambulanței i-a fost interzisă orice comunicare despre seara respectivă, iar șefului poliției capitalei i s-au interzis orice declarații independente.[26]

Adrian Năstase a fost transportat de urgență la Spitalul Floreasca unde a suferit o intervenție chirurgicală în dimineața zilei de 21 iunie 2012, rămânând sub supraveghere medicală la secția de terapie intensivă, de unde a fost transferat la Penitenciarul Rahova în seara zilei de 26 iunie 2012.

Pe 26 iunie 2012, DNA i-a ridicat pe Dr. Șerban Brădisteanu și pe trei polițiști de la Poliția Capitalei - Serviciul Urmăriri - pentru favorizarea infractorului Adrian Năstase. "Dacă cei trei polițiști vor declara că ministrul Ioan Rus le-a dat ordin să nu respecte procedurile, atunci și ministrul de interne va fi audiat. În cazul în care vor exista probe suficiente, procurorii vor cere învinuirea lui Ioan Rus."[27]

Ministrul Justiției în Guvernul Ponta, Titus Corlățean, a acuzat, alături de alți membri marcanți ai PSD și ai guvernului, că justiția ar acționa la comandă politică. Procurorul general al României, Codruța Kövesi: "...v-am auzit spunând că sunt dosare politice, ați spus chiar că procurorii trebuie arestați(...) Faceți publice dosarele pe care le aveți! Eu vă spun: Nu se face nici un dosar politic. Nu știu nici un politician care să fi sunat la Parchet și să spună 'faceți sau nu faceți dosarul acela'(...) Faceți publice probele"; "Noi nu suntem la prima îngrijorare. Dacă e să recunoaștem un lucru, ceea ce se întâmplă astăzi este fără precedent în ultimii 70 de ani, nu s-a mai întâmplat niciodată. Toți reprezentanții CSM, toți membrii au aceeași obligație, de a apăra și garanta independența justiției."[28]

La data de 30 ianuarie 2013 Inspectoratul de Stat în Construcții a solicitat Judecătoriei Sectorului 1 executarea silită a lui Adrian Năstase, acesta datorându-i 3.300.000 RON. La data de 1 februarie 2013 Judecătoria Sectorului 1 a aprobat această cerere.

Eliberarea[modificare | modificare sursă]

La data de 18 martie 2013, Adrian Năstase a fost eliberat după mai bine de opt luni petrecute la Penitenciarul Jilava.[29]

Dosarul „Zambaccian”[modificare | modificare sursă]

Apoi, in 6 Ianuarie 2014, prin hotărârea magistraților Înaltei Curți de Casație și Justiție, Adrian Nastase a fost incarcerat la penitenciarul Rahova pentru 21 de zile, in virtutea condamnarii la 4 ani de inchisoare cu executare (si plata a 1.824.000 RON), pentru șantaj și luare de mită, in dosarul Zambaccian. Soția sa, Dana, a primit o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare în aceeași cauză.[30]

Dosarul „Mătușa Tamara”[modificare | modificare sursă]


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ alegeri.tv
  2. ^ http://jurnalul.ro/stiri/observator/inalta-curte-anunta-sentinta-pentru-adrian-nastase-in-dosarul-zambaccian-variantele-pe-care-le-pot-decide-magistratii-658303.html
  3. ^ carti.itarea.org
  4. ^ a b c portalulrevolutiei.ro, Aurel Sergiu Marinescu, O istorie adevărată: Năstase Scatiu, text reprodus din ziarul „New York Magazin”, septembrie 2004.
  5. ^ Cum a scăpat tatăl lui Adrian Năstase din accidentul aviatic de la Moscova
  6. ^ ro A murit pictorul Vasile Grigore
  7. ^ Adrian Năstase, Concepții și controverse în domeniul drepturilor omului, în: Viitorul Social, revistă a Academiei Ștefan Gheorgiu, ian.-feb. 1983, pag. 45-50.
  8. ^ Viața și opera lui Adrian Năstase, 21 iunie 2012, Cristian Delcea, Andrei Crăciun, Adevărul, accesat la 22 iunie 2012
  9. ^ http://www.business24.ro/carti/carti-romania/adrian-nastase-si-cristian-tudor-popescu-isi-lanseaza-cartile-1502766
  10. ^ www.evz.ro - Adrian Năstase: „Mă simt capabil să fiu președinte“ - CARIERĂ
  11. ^ Familia Nastase: marire si decadere, 19 noiembrie 2006, Evenimentul zilei, accesat la 7 iulie 2012
  12. ^ ROMANIA VAZUTA DIN BANAT: Banateni cu care ne mandrim, 27 martie 2006, Evenimentul zilei, accesat la 8 iulie 2012
  13. ^ realitatea.net
  14. ^ DNA a pus sechestru pe casa din Zambaccian a lui Adrian Nastase, 29 Ianuarie 2010, wall-stret.ro, accesat la 4 septembrie 2010
  15. ^ a b Năstase, acuzat de încălcarea Legii spălării banilor, 9 iulie 2008, Amalia Derscariu, Evenimentul zilei, accesat la 20 iunie 2012
  16. ^ UPDATE 4: Adrian Năstase, condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru șantaj, 30 martie 2012, România liberă, accesat la 20 iunie 2012
  17. ^ Năstase, în fața verdictului final: fostul premier al României a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu executare, 20 iunie 2012, Andrei Aștefănesei, Maria Apostol, Monika Krajnik, Adevărul, accesat la 20 iunie 2012
  18. ^ Monica Macovei: Condamnarea lui Năstase, semnal pentru români că politicienii nu sunt deasupra legii, 20 iunie 2012, Alina Brebenel, Adevărul, accesat la 20 iunie 2012
  19. ^ Cadoul lui Năstase la împlinirea a 62 de ani: Doi ani de închisoare, 20 iunie 2012, Alina Brebenel, Adevărul, accesat la 20 iunie 2012
  20. ^ Adrian Năstase va fi închis la Rahova, 20 iunie 2012, Sebastian Zachmann, Adevărul, accesat la 20 iunie 2012
  21. ^ Adrian Năstase, condamnat la DOI ANI DE ÎNCHISOARE CU EXECUTARE în dosarul „Trofeul calității”, 30 ianuarie 2012, Gândul, accesat la 20 iunie 2012
  22. ^ Poziția oficială a PSD în cazul ADRIAN NĂSTASE, anunțată de secretarul general Liviu Dragnea: "Adrian Năstase este un simbol al PSD. Nu ne disociem de el". gandul.info. Accesat la 25 iunie 2012.
  23. ^ Ziare.com - Cutremur in cazul Nastase: medici si politisti, in vizorul DNA
  24. ^ Ziare.com - CSM acuza in cazul Nastase: S-a incercat sfidarea si decredibilizarea Justitiei!
  25. ^ Adrian Năstase a încercat să se sinucidă”. Mediafax. 20 iunie 2012. http://www.mediafax.ro/social/adrian-nastase-a-incercat-sa-se-sinucida-fostul-premier-dus-la-spitalul-floreasca-cu-o-plaga-aproape-de-vena-jugulara-produsa-cu-un-pistol-va-fi-operat-joi-dimineata-foto-9766630. 
  26. ^ RL - Declarație bombă în cazul Năstase: Rana nu a fost profundă, glonțul doar l-a șters
  27. ^ RL - Pocurorii DNA i-au ridicat pe doctorul Șerban Brădișteanu și pe trei politiști de la Poliția Capitalei
  28. ^ Ziare.com - Sedinta CSM cu scantei - Kövesi contra Corlatean
  29. ^ http://www.cotidianul.ro/adrian-nastase-va-fi-eliberat-209134/
  30. ^ http://www.evz.ro/detalii/stiri/dosarul-zambaccian-fostul-premier-adrian-nastase-afla-astazi-sentinta-achitare-condamna-1075378.html

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 262-271 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Adrian Năstase

Interviuri


Predecesor:
Sergiu Celac
Ministrul Afacerilor Externe
28 iunie 199018 noiembrie 1992

Succesor:
Teodor Meleșcanu


Predecesor:
Mugur Isărescu
Prim-ministrul României
28 decembrie 200021 decembrie 2004

Succesor:
Eugen Bejinariu (interimar)