Adrian Năstase

Adrian Năstase
Adrian Năstase
Prim-ministru al României
În funcție 28 decembrie 2000 – 28 decembrie 2004
Președinte	Ion Iliescu
Precedat de	Mugur Isărescu
Succedat de	Eugen Bejinariu
Deputat
Deținător actual
Funcție asumată  9 iunie 1990
Precedat de	Alexandru Athanasiu
Președintele Camerei Deputaților
În funcție 1992 – 1996
Precedat de	Marțian Dan
Succedat de	Ion Diaconescu
În funcție 2004 – 2006
Precedat de	Ion Diaconescu
Succedat de	Bogdan Olteanu
Ministrul afacerilor externe
În funcție 1990 – 1992
Prim-ministru	Petre Roman (1990–1991) Theodor Stolojan (1991–1992)
Precedat de	Sergiu Celac
Succedat de	Theodor Meleșcanu
Născut(ă)	22 iunie 1950 (1950-06-22) București
Partid politic	PCR, FSN, FDSN, PDSR, PSD
Soție	Dana Năstase
Profesie	Jurist
Naționalitate	România

Adrian Năstase (n. 22 iunie 1950, București) este un politician român și deputat în Parlamentul României, de profesie jurist. A fost prim-ministru al României între decembrie 2000 și decembrie 2004. A fost candidat al Partidului Social Democrat în Alegerile Prezidențiale din 2004, dar a fost învins de candidatul Alianței de centru-dreapta „Dreptate și Adevăr” Traian Băsescu.

A fost Președinte al Camerei Deputaților din 21 decembrie 2004 până la 15 martie 2006, când a demisionat din cauza acuzațiilor de corupție. În 30 ianuarie 2012, instanța supremă l-a condamnat la doi ani de închisoare cu executare pentru folosirea unei conferinței finanțată din fonduri publice pentru colectarea de fonduri pentru campania din 2004. Năstase a susținut că sentința a fost influențată de Traian Băsescu, spunând că daca este necesar se va adresa Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Biografie

Familia

Adrian Năstase s-a născut în București într-o familie care provenea din Satul Hanul de Pământ, Comuna Tărtășești, Județul Dâmbovița. Tatăl său, Marian Năstase a fost ofițer în Armata Regală a României. Pe mama sa o chema Elena și are o soră, Dana Barb (născută Năstase).

Perioada tinereții

Adrian Năstase a urmat cursurile liceului Nicolae Bălcescu (acum Colegiul Național Sfântul Sava) și ale Universității București, finalizând cursurile de licentă atât ale Facultății de Drept cât și ale Facultății de Sociologie. A lucrat în diferite perioade ca profesor, judecător, președinte a diferite organizații implicate în drept și relații internaționale.

În 31 iulie 1985 s-a căsătorit cu Dana Miculescu, fica lui Angelo Miculescu. Au împreună doi băieți, Andrei (n. 12 februarie 1986) și Mihnea (n. 23 Iunie 1993).

Cariera de după 1989

A fost ales pentru prima dată în Camera Deputaților din partea Frontului Salvării Naționale în 9 inie 1990 și a fost Ministru Afacerilor Externe în guvernele Petre Roman și Theodor Stolojan (28 iunie 1990-16 octombrie 1992).

În 1992, a fost reales în Camera Deputaților ca membru al Frontului Democratic al Salvării Naționale și a îndeplinit funcția de Președinte al Camerei Deputaților. Între 1993 și 1997 a fost de asemenea președinte executiv al Partidului Democrației Sociale din România (PDSR, fostul FDSN).

După pierderea alegerilor din 1996, Năstase a devenit liderul gupului parlamentar de opoziție al PDSR, vice-președinte al Camerei Deputaților, membru al Biroului Permanent și membru al delegației României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

După victoria PDSR din alegerile legislative din 2000 și realegerea lui Ion Iliescu ca Președinte al României, Năstase a fost ales președinte al PDSR care curând si-a schimbat denumirea în Partidul Social Democrat (PSD) după ce a fuzionat cu un alt partid. Năstase a rămas președintele PSD până în aprilie 2005 când a fost înlocuit de fostul ministru de externe Mircea Geoană la Congresul Partidului. La același congres, Năstase a fost ales ca președinte executiv, a doua cea mai importanta funcție în partid.

Mandatul de prim-ministru

Năstase alături de cabinetul său au fost votați de Parlament în 28 decembrie 2000, după desemnarea sa ca prim-ministru de către Președintele Ion Iliescu. a deținut această funcție în același timp ce era președinte al PSD. Mandatul său de 4 ani ca prim-ministru a fost caracterizat de stabilitatea politică fără precedent în perioada post-comunistă, creștere economică (cea mai mare de la revoluție), o politică externă puternic orientată către vest, deși în 2001, presa și câțiva politicieni ai opoziției au criticat relația apropiată a acestuia cu agentul de securitate Ristea Priboi. România a aderat la NATO și concomitent a trimis trupe de suport a eforturilor internaționale în Balcani, Afganistan și Irak.

Guvernul său a finalizat negocierile de aderare la Uniunea Europeană și a emis puternic pachete de legi pentru a indeplini reformele legislative și sociale solicitate de aderarea la UE, prevăzute să aibă loc în 2007 sau 2008. Guvernul său a negociat cu succes ridicarea vizelor pentru cetățenii români care călătoreau în Spațiul Schengen.

Privatizarea marilor companii de stat a continuat, cu vânzarea companiei Sidex Galați către compania Indiană Ispat și a companiei Petrom către OMV, o companie austriacă. Au existat critici care afirmau că vânzarea companiei Petrom a fost realizată la un preț mult prea mic.

Inflația a scăzut puternic iar leul românesc a devenit mai puternic. Totuși, criticii au arătat că asta se întâmpla doar dinn cauza influxului puternic de valută în România de a românii care munceau înafară. PIB-ul a crescut de asemenea substanțial în fiecare an din mandatul său, cu o creștere de 8,3% în 2004, cel mai mare din regiune. Media salariilor a crescut de asemenea, deși nu a atins nivelul creșterii economice. De exemplu, în 2004, salariile au crescut cu 10,5% cu o inflație de 9,2%, asta însemnând o creștere a veniturilor reală de doar 1.2%, într-un an cu o creștere a PIB-ului cu 7%.

Guvernul Năstase nu a făcut modificări substanțiale în mai multe aspecte din societatea românescă, precum politica agricolă (aproximativ 42% din român continuând să lucreze în agricultură, în comparație cu doar 3% în Franța sau 19% în Polonia). Criticii au mai arătat că creșterea economică nu era distribuită între clasele sociale, iar procentul de cetățeni care trăiau sub limita de sărăcie rămânea înaltă, în special în zonele rurale.

Deși inițial guvernul a luat măsuri pentru reformarea justiției, guvernul a fost de multe ori criticat, inclusiv de UE pentru că a eșuat să combată corupția puternic răspândită, inclusiv la nivelurile superioare ale puterii.

În 2002, Năstase a primit Marea Cruce a Ordinului Stelei României.

Candidatura la președinție din 2004

Alegerile prezidențiale din 2004 a reprezentat sfârșitul celui de-al doilea mandat de președinte al lui Ion Iliescu, care conform constituției nu mai putea candida. PSD-ul la ales pe Năstase să candideze la funcția de președinte. Acesta a candidat alături de ministrul de externe Mircea Geoană, care urma să devină prim-ministru dacă alegerile erau câștigate.

În toamna lui 2004, sondajele de opinie preziceau o victorie a lui Năstase. PSD-ul rămânea de departe cel mai mare partid politic al țării, care putea organiza o rețea prin organizațiile locale care să asigure prezența la vot a votanților.

În 28 noiembrie a avut loc primul tur de scrutin dar Năstase nu a obținut peste 50% din voturi așa că era necesar organizarea unui nou tur de scrutin. În 12 decembrie a avut loc al doilea tur se scrutin unde se lupta cu candidatul Aliantei Dreptate și Adevăr Traian Băsescu.

După închiderea urnelor, majoritatea televiziunilor care au făcut exit-poluri au arătat egalitate între Năstase și Băsescu. Totuși, susținătorii lui Băsescu au interpretat rezultatele ca o victorie a lui Traian Băsescu. Sute de suporteri ai lui Băsescu sau adunat în Piața Universității pentru a sărbătorii prezumata victorie. În dimineața următoare, autoritățile electorale au anunțat că întradevăr Băsescu a învins, Năstase primind doar 48,77% din voturi.

Activitatea după 2004

Între decembrie 2004 si 2006 a ocupat funcția de Președinte al Camerei Deputaților de unde si-a dat demisia în urma anchetelor procurorilor anticorupție. Mulți susținători au afirmat că anchetele procurorilor anticorupție erau direcționate de președintele Traian Băsescu pentru a se răzbuna pe fostul prim-ministru.

În 2008 a fost reales în Parlamentul României iar din decembrie 208 si până în februarie 2012 a fost vicepreședinte al Camerei Deputaților precum și Președinte al Consiliului Național al PSD.

De asemenea, Adrian Năstase mai este și membru al Societății Franceze de Drept Internațional și al Societății Americane de Drept Internațional.

Publicații

Ca autor s-a remarcat prin peste 150 de studii de Drept internațional, publicate în reviste din țară și străinătate, fiind autorul și a peste 140 de comunicări și expuneri prezentate la întâlniri internaționale, dintre care cele mai recente publicate sunt

• Ideea politică a Schimbării,
• Drept Economic Internațional II,
• Umor parlamentar,
• România și noua arhitectură mondială,
• Construcția Europeană și supremația Constituției,
• Tratatele României (1990-1997),
• Drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale,
• Reglementări în dreptul internațional,
• Batălia pentru Viitor,
• România-OTAN 2002,
• NATO Enlargement.

Activitate politică

• 1976 - 1989 Membru PCR, secretar al UTC.
• 1989 - A participat la două conferințe ale tineretului comunist, la Moscova în U.R.S.S. și Phenian (Pyongyang) în Coreea de Nord, conferințe la care, potrivit cotidianului Evenimentul Zilei, a vorbit împotriva perestroicii. Goșu, 2004
• 9 iunie 1990 - 28 iunie 1990 - deputat FSN, Membru FSN (1990, și din 1992 FSDN)
• 28 Iunie 1990 - 16 Octombrie 1991 Ministrul afacerilor externe în Guvernul Petre Roman
• 16 Octombrie 1991-19 Noiembrie 1992 Ministrul afacerilor externe în Guvernul Theodor Stolojan
• octombrie 1992 - noiembrie 1996 - Președintele Camerei Deputaților; președintele Grupului parlamentar de prietenie cu Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
• 1993 - membru al PDSR
• 1993 - 1997 - Președinte executiv al Partidului Democrației Sociale din România, deputat PDSR;
• 1996 - Lider al Grupului parlamentar PDSR, decembrie;
• 1996 - Membru fondator al Adunării Internaționale a Parlamentarilor de limbă franceză
• 1996 - Membru al Delegației parlamentare din România la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei
• Membru al Comisiei parlamentare pentru probleme juridice și drepturile omului
• Membru al Comisiei pentru regulile de procedură
• Membru al sub-comisiei pentru drepturile omului
• Raportor al Comisiei parlamentare pentru probleme juridice și drepturile omului în problema activității ilegale desfășurate de sectele religioase
• noiembrie 1996 - noiembrie 2000 - Vice-președinte al Camerei Deputatilor, membru al Biroului Permanent – asigura legătura Biroului Permanent cu următoarele comisii permanente: Comisia Juridică de Disciplină și Imunități, Comisia pentru Politică Externă, Comisia pentru Culte, Arte și Mijloace de informare în masă
• 17 ianuarie 1997 - 18 decembrie 2000 - Prim-Vicepreședinte al Consiliului Executiv al PDSR;
• Decembrie 2000 - Prim-Vicepreședinte al PDSR, din 18 decembrie președinte interimar al PDSR până pe 19 ianuarie 2001;
• 28 Decembrie 2000 - 21 Decembrie 2004 Prim Ministru în Guvernul Adrian Năstase
• 19 ianuarie 2001 - ales Președinte al PDSR;
• 16 iunie 2001 – ales Președinte al Partidului Social Democrat
• 28 noiembrie, 12 decembrie 2004 - candidează din partea PSD în cadrul alegerilor prezidențiale; pierde în turul al doilea în fața lui Traian Băsescu
• 22 aprilie 2005 - pierde locul de președinte PSD prin necandidare în fața lui Mircea Geoană. Este ales președinte executiv al partidului.
• 23 februarie 2008 - obține funcția de președinte al consiliului național P.S.D. cu majoritate de voturi în fața lui Dan Mircea Popescu.

Acuzații de corupție

În 31 mai 2007, a fost trimis în judecată de către DNA pentru o presupusă săvârșire a infracțiunii de dare de mită. In data de 22 februarie a fost ales presedinte al consiliului national al P.S.D.,astfel dupa aproximativ 2 ani in care nu a detinut nici o functie in partid revine in calitate de presedinte a consiliului national P.S.D.

În mai 2009, parlamentul a avizat începerea urmăririi penale în dosarul „Zambaccian 1”, iar în ianuarie 2010, Direcția Națională Anticorupție a instituit sechestru pe casa din Zambaccian a lui Adrian Năstase, în acest dosar. Adrian Năstase a cumpărat, în anul 1998, terenul de pe strada Zambaccian care valora 250.000 de dolari, cu doar 11.000 de dolari, de la deputatul PSD Gabriel Bivolaru, cel care a fraudat Banca Română de Dezvoltare (BRD) cu 60 de milioane de dolari. Casa lui Năstase a fost construită pe acel teren, în 2004, de compania lui Sergiu Sechelariu, pe atunci secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Lucrărilor Publice, Comniplus.

Vezi și

• Guvernul Adrian Năstase

Bibliografie

• Nicolae C. Nicolescu, Șefii de stat și de guvern ai României (1859 - 2003), Ed. Meronia, București, 2003, pp. 362 - 366.
• Adrian Năstase combate perestroika, 9am.ro
• http://www.meme.ro/video/342/Adrian-Nastase-la-Cronica-Carcotasilor-Bombonel

Legături externe

• profilul lui Adrian Năstase pe Harta politicii din România

Articole biografice

• Adrian Năstase, "șarpele" din politică, 6 Octombrie 2008, Evenimentul zilei
• Fostul premier român, Adrian Năstase, a fost condamnat la închisoare