Eugeniu Stătescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Eugeniu Stătescu
1899 - Eugen Stătescu, sursa Adevărul, 12, nr. 3491, 9 aprilie 1899.PNG
Eugeniu Stătescu

În funcție
24 iulie 1876 – 27 ianuarie 1877
Deputat 1868 - 1905
Precedat de Mihail Pherekyde
Succedat de Ion Câmpineanu

În funcție
23 septembrie 1877 – 5 iulie 1879
Precedat de Ion Câmpineanu
Succedat de Anastase Stolojan

În funcție
10 aprilie 1881 – 8 iunie 1881
Precedat de Dimitrie Gianni
Succedat de Mihail Pherekyde

În funcție
9 iunie 1881 – 1 august 1882
Precedat de Dimitrie Brătianu
Succedat de Dimitrie A. Sturdza

În funcție
4 octombrie 1895 – 19 noiembrie 1896
Precedat de Alexandru Marghiloman
Succedat de Ștefan Șendrea

Născut(ă) 25 decembrie 1836
București
Decedat(ă) 30 decembrie 1905 (69 de ani)
București, România
Circumscripție deputat de București, Argeș
Partid politic Partidul Național Liberal
Profesie Avocat
Naționalitate Român
Confesiune Ortodox

Eugeniu Stătescu (n. 25 decembrie 1836, București; d. 30 decembrie 1905, București) a fost un avocat și om politic român, din a doua jumătate a secolului XIX.

A urmat studii de drept în țară și le-a finalizat la Paris, cu diploma de doctor in drept. După revenirea în țară, pe lângă practicarea avocaturii, a colaborat ca jurnalist la Românul și alte publicații liberale. În 1868 își începe cariera politică, înscriindu-se în Partidul Național Liberal.[1]:p. 173

Eugeniu Stătescu a fost unul din membrii marcanți ai Partidului Național Liberal din a doua jumătate a secolului XIX, fiind membru fondator al partidului în 1875 și prieten și colaborator apropiat al lui Ion C. Brătianu. În perioada 1876-1903 Stătescu a fost de mai multe ori deputat, senator și ministru.[2]

A ocupat pentru prima dată o funcție ministerială în guvernul condus de Ion C. Brătianu, în care a ocupat portofoliul de la Ministerul Justiției, în două perioade: 24 iulie 1876-27 ianuarie 1877 și 23 septembrie 1877-5 iulie 1879.[3]:p. 125 A revenit într-o funcție executivă în guvernul condus de Dimitrie Brătianu ca ministrul justiției între 10 aprilie 1881 și 8 iunie 1881. După revenirea la conducerea guvernului a lui Ion C. Brătianu a ocupat funcția de ministrul afacerilor străine, între 9 iunie 1881 și 1 august 1882 de unde a trecut din nou la Ministerul Justiției, între 1 august 1882 și 1 octombrie 1883.[3]:p. 126.

Între 4 octombrie 1895 și 19 noiembrie 1896 ocupă portofoliul de ministrul justiției în guvernul condus de Dimitrie A. Sturdza.[3]:p. 127.

La sfârșitul sesiunii parlamentare din primăvara lui 1897 a fost ales președinte al Senatului funcție în care a rămas până la sfârșitul anului 18 noiembrie 1897.[1]:p. 173[4]:p. 554. A mai îndeplinit această funcție între 24 martie 1901 și 26 februarie 1902. [4]:p. 599

Vila Stătescu[modificare | modificare sursă]

Carte poştală din 1911 reprezentând Vila Stătescu

Monument istoric.svg Vila lui Eugen Stătescu din orașul Câmpulung este primul imobil cunoscut a fi fost proiectat de arhitectul Cristofi Cerchez. Imobilul, situat în partea de nord-vest a orașului, pe strada Lascăr Catargiu nr. 38/43, a fost construit în perioada 1898-1900, suferind ulterior o serie de modificări și reparații. Casa a rămas în posesia urmașilor lui Eugeniu Stătescu până în anul 1918 când a fost donată Cecilia Petrescu Stătescu Eforiei Spitalelor Civile pentru nou înființatul „Azilul Stătescu-Petrescu”. În prezent clădirea adăpostește secția de pneumologie a Spitalului T.B.C. din localitate.[2]

Vila Stătescu a fost declarată monument istoric, fiind inclusă pe Lista monumentelor istorice din anii 2004 și 2010, ca monument arhitectonic de importanță locală, având codul de clasificare cod LMI AG-II-m-B-13521.[5]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dimitrie R. Rosetti, Dicționarul contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897
  2. ^ a b Vila Eugeniu Stătescu, Câmpulung Muscel, accesat pe 18 mai 2014
  3. ^ a b c Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001
  4. ^ a b George D. Nicolescu, Parlamentul Romîn, 1866-1901, I.V. Socecu, București, 1903
  5. ^ Ministerul Culturii, Lista monumentelor istorice (2010) accesat pe 18 mai 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gane, Constantin, P. P. Carp și locul său în istoria politică a țării, vol. I-II, Editura ziarului „Universul”, București, 1936
  • Maiorescu, Titu, Discursuri parlamentare cu priviri asupra desvoltării politice a României sub domnia lui Carol I. Volumul 4: 1888-1895, Editura Librăriei Socec & Comp, București, 1904
  • Maiorescu, Titu, Discursuri parlamentare cu priviri asupra desvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, Volumul 5: 1895-1899, Editura „Minerva” București, 1915
  • Nicolescu, George D. Parlamentul Romîn, 1866-1901, I.V. Socecu, București, 1903
  • Rosetti, Dimitrie R., Dicționarul contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897
  • Scurtu Ioan, Alexandrescu Ion, Bulei Ion, Mamina Ion, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001

Vezi și[modificare | modificare sursă]