Constantin Coandă

Generalul Constantin Coandă.

Constantin Coandă (n. 4 martie 1857, Craiova, județul Dolj - d. 30 septembrie 1932, București), general de armată, om politic, a participat la Războiul pentru Independență și s-a numărat printre comandanții armatei române în cel mai important conflict din istoria țării noastre, Războiul pentru Întregirea Neamului. A fost chemat la conducerea Guvernului României în momentul când țara noastră a reintrat în război de partea Antantei, la final aflându-se în tabăra învingătoare a conflictului. După acest moment, Coandă se implică în activitatea politică ca membru al Partidului Poporului, susținându-l pe generalul Alexandru Averescu. De asemenea, a ocupat timp de două mandate funcția de președinte al Senatului. Studiile.

Cariera militară

Constantin Coandă urmează cursuri de specialitate în Școlile militare de la București și Iași (1875-1878). Începând cu anul 1880 a urmat in Franța cursurile Școlii Politehnice din Paris, obținând licența in matematică, și a Școlii de Artilerie de la Fontainmbleau. Ofițer de artilerie, Constantin Coandă a participat la Războiul de Independență a României (Războiul ruso-turc din 1877 – 1878), în urma căruia România a obținut independența față de Imperiul Otoman. Pentru faptele sale de arme de la Bechet, Calafat și în sudul Dunării - luptele de la Rahova, Plevna și Grivița, Constantin Coandă a fost decorat cu „Virtutea Militara”. În 1988 a fost trimis ca atașat militar la Viena, apoi la Bruxelles, iar din 1892 a devenit aghiotant regal pe lângă principele moștenitor, Ferdinand. În 1902, Constantin Coandă a avansat la gradul general de brigadă și a îndeplinit apoi funcții de mare răspundere în Ministerul de Război( secretar general, inspector general al Artileriei, comandant al Cetății București). La Conferința de Pace de la București din 1913, privind încheierea armistițiului în Al Doilea Război Balcanic, Constantin Coandă este membru al delegației române.

Grade militare • sublocotenent (1877) • locotenent (1880) • căpitan (1883) • maior (1888) • locotenent-colonel (1892) • colonel (1896) • general de brigadă • general de divizie (1911) • general de corp de armată (1917)

Funcții militare • comandant de pluton în Regimentul 1 artilerie (1877-1883) • funcții în învățământul militar la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină București și la Școala Superioară de Război • funcții de comandă și de stat major • comandant al Regimentului 2 artilerie • comandant al Corpului 5 armată • secretar general al Ministerului de război • comandant al Cetății București • atașat militar la Berlin, Viena și Paris • director al Direcției artilerie din Ministerul de Război • șef secție în Marele Stat Major • inspector general al artileriei • atașat militar și diplomatic pe lângă Cartierul țarului Nicolae al II-lea (1916-1918)

În vara anului 1916, este trimis ministru plenipotențiar pe lângă Marele Cartier General rus (STAVKA). După revoluția bolșevică, generalul român este arestat și condamnat la moarte, dar este salvat în ultimul moment de armata germană. În 1917, Constantin Coandă este avansat la gradul de general de armată, apoi face parte și din delegația română prezentă la Conferința de Pace de la Paris (1919), participând la semnarea Tratatului de la Neuilly cu Bulgaria, pe 27 noiembrie 1919.

Funcții în stat • profesor la Școala de poduri și șosele București • delegat la Conferința Internaționlă de la Haga • prim-ministru • ministrul industriei • ministru secretar de stat

Activitate Mandat

   Senator                                 1919 
  Președintele Consiliului 
  Miniștri (prim-ministru)       24 10 1918 - 29 11 1918 
  Ministru de Externe            24 10 1918 - 29 11 1918 
  Președintele Senatului         22 06 1920 - 22 01 1922 și 8 07 1926 -  5 06 1927 
  Ministrul Industriei 
     și Comerțului               30 03 1926 - 14 07 1927

Mandatul de prim-ministru. Reintrarea României în război

Generalul Constantin Coandă a fost preferat de Ion I. C. Brătianu ca prim-ministrul unui guvern care să facă tranziția între război și pace. Pe 24 octombrie 1918, regele Ferdinand I îl desemnează pe generalul Constantin Coandă în fruntea Consiliului de miniștri, apoi ordonă mobilizarea generală și reintrarea României în război de partea Antantei. Trebuie menționat faptul că țara noastră ieșise din război în aprilie 1918, guvernul Marghiloman semnând un tratat de armistițiu foarte împovărător cu Puterile Centrale. Așadar, una din primele măsuri adoptate de noul cabinet este considerarea acestui Tratat de Pace ca fiind un act nul și neavenit. După capitularea Puterilor Centrale și făurirea României Mari, guvernul de uniune națională, condus de Constantin Coandă, își depune mandatul în favoarea liberalului Brătianu.

Cariera politică. Ultimii ani din viață

Constantin Coandă a fost apropiatul generalului Alexandru Averescu și a activat politic în Partidul Poporului. Din această poziție a îndeplinit de două ori funcția de președinte al Senatului și va fi numit ministrul al Industriei și Comerțului în al treilea guvern prezidat de Alexandru Averescu. În primul mandat la conducerea Senatului, generalul va fi rănit într-un atentat comis de revoluționarul comunist Max Goldstein, pe 8 decembrie 1920.

Familia In timpul studiilor, la Paris, s-a căsătorit cu fiica doctorului Gustave Ganet (participant la Războiul Crimeei in anii 1853-1856) pe care l-a cunoscut datorită prieteniei cu Vasile Alecsandri și Alexandru Odobescu. Printre cei 7 copii ai săi (5 băieți și 2 fete) s-a numărat și celebrul savant roman Henri Coandă pionier al aviației, inventatorul avionului cu reacție,.

Generalul Constantin Coandă a murit pe 30 septembrie 1932, la vârsta de 75 de ani.

Casa memorială Constantin Coandă se află în București, Bulevardul Lascăr Catargiu nr.29 Vila în stil eclectic, a fost construita de arhitectul Gregoire Marc la începutul secolului XX.

Fișier:Casa memorială.jpg

Bibliografie • Neagoe, Stelian - Oameni politici români, Editura Machiavelli, București, 2007, pp. 181-183 ISBN 973-99321-7-7 • Nicolescu, Nicolae C. - Șefii de stat și de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, București, 2003, pp. 214-232 ISBN 973-8200-49-0 • *** - 165 ani de existență a artileriei române moderne, București, 2008 • Dr. Petru OTU, Magazin Istoric , februarie 2013, pag.47 • Enciclopedia României