David Popescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

David Popescu (n. 25 mai 1886, Comarnic, județul Prahova - d. 1955) a fost un general român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial.

Fiind admis primul pentru cursuri în străinătate, ofițerul a urmat cursurile Școlii Superioare de Război Torino, Italia, în anii 1921 și 1922, și a încheiat activitatea cu aprecieri la superlativ din partea ministrului de Război, Lahovari: „ofițer eminent sub toate aspectele”. Comandantul Școlii Superioare de Război din Italia, generalul de divizie Liuzi Guydo, îl nota astfel: „mai presus de toate, el este un soldat și un om, în sensul cel mai clar al acestor cuvinte”.

În anul 1925 a fost avansat locotenent-colonel.

În perioada 1 octombrie 1928 - 1 octombrie 1930 ofițerul a fost atașatul militar al României la Roma. Înapoiat în țară, locotenentul-colonel David Popescu a fost încadrat la Marele Stat Major, Secția II Informații, și avansat la gradul de colonel.

Avansat general de brigadă, la data de 31 martie 1938, David Popescu a fost numit, de la data de 27 februarie 1939, subșef la Marele Stat Major.

Generalul de brigadă David Popescu a fost comandantul diviziei a 11-a a armatei române în perioada 1 ianuarie 1940 - 31 august 1941. Generalul de Brigada David Popescu a fost Ministru de Interne în guvernul Ion Gigurtu, în perioada 4 iulie 1940 - 4 septembrie 1940 precum și în perioada 4 septembrie 1940 -14 septembrie 1940, în guvernul Ion Antonescu.

Cu toate că s-a retras din activitate 1941, a fost arestat în 1950 și deținut până în 1953.

A fost decorat cu numeroase ordine și medalii militare:

Ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler (1928)

Ordinul „Coroana Italiei”, în grad de ofițer, ordinul „Coroana Italiei”, în grad de cavaler

Ordinul englez „Serviciul Distins”

Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer

Medalia italiană „Sfântul Mauriciu”, în grad de comandor

Medalia „Avântul Țării”

Medalia „Victoria”,

Medalia „Semnul Onorific” pentru 25 ani de activitate.