Constantin Sănătescu

Constantin Sănătescu
Prim-ministru al României
În funcție 23 august 1944 – 2 decembrie 1944
Precedat de	Ion Antonescu
Succedat de	gen. Nicolae Rădescu
Născut(ă)	14 ianuarie 1885 Craiova
Decedat(ă)	8 noiembrie 1947 București
Profesie	militar
Naționalitate	română

Constantin Sănătescu(n. 14 ianuarie 1885, Craiova - d. 8 noiembrie 1947, București), general de armată, președinte al Consiliului de miniștri, șef al Marelui Stat Major. A avut o ascensiune rapidă în ierarhia militară, remarcându-se încă din timpul operațiunilor din Primul Război Mondial. În Al Doilea Război Mondial a participat la campaniile din Crimeea și Caucaz, fiind la comanda Corpului 4 armată, apoi la conducerea Armatei a IV-a. Din funcția de mareșal al Palatului Regal a participat la toate consfătuirile secrete dintre regele Mihai și liderii partidelor de opoziție, care vizau demiterea mareșalului Ion Antonescu și încheierea armistițiului cu Națiunile Unite. A fost martor la actul din 23 august 1944. În aceeași zi a fost numit la conducerea Consiliului de miniștri, însă mandatul său a fost umbrit de criza politică declanșată de Partidul Comunist și sateliții săi, care acționau pentru acapararea întregii puteri în stat.

Originea și studiile

Constantin Sănătescu provenea dintr-o familie de militari, tatăl său fiind generalul Gheorghe Sănătescu. Urmează Școala militară din București, pe care o termină în 1907. În 1910 devine instructor, cu gradul de locotenent, la Școala de cavalerie din Târgoviște. În 1913, Sănătescu ia parte la campania din Bulgaria în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic. Avansat căpitan, este mutat în 1915 la un regiment din Tulcea, iar în timpul Primului Război Mondial luptă în prima linie a operațiunilor. În ianuarie 1918 trece Nistrul, în fruntea escadronului pe care-l comanda la Tighina. După război se stabilește la București. Urmează cursurile Școlii superioare de Război, al cărei absolvent devine în 1920.

Ascensiunea în ierarhia militară

Cu gradul de colonel, face parte din secția Operații a Marelui Stat Major. Între anii 1928 - 1930, Sănătescu este trimis ca atașat militar la Legația României din Londra. În perioada următoare ocupă diverse funcții în armată: comandant al Regimentului de Escortă Regală (1930 - 1933), comandant al Brigăzii 3 cavalerie (1933 - 1937), subșef al Marelui Stat Major (1937 - 1939). Până la 8 septembrie 1939, Sănătescu este numit la comanda Diviziei 3 cavalerie, apoi la comanda Corpului 8 armată. De la jumătatea lunii august 1940, este comandant al Corpului de cavalerie, fiind șef al Comisiei de stabilire a noii granițe între țara noastră și Uniunea Sovietică.

Rolul jucat în Al Doilea Război Mondial

La 15 ianuarie 1941, Constantin Sănătescu este numit la conducerea Comandamentului militar al Capitalei, poziție din care a acționat împotriva rebeliunii legionare. La 1 februarie același an, primește comanda Corpului 4 armată din Iași. Timp de doi ani se află pe front, participând la campania din Odessa, la bătălia de la Cotul Donului. În noiembrie 1942, ofensiva asupra liniei exterioare de apărare a Stalingradului eșuează, armata română suferind în total pierderi imense: aproximativ 100.000 de morți și dispăruți (80% din totalul efectivelor angajate în luptă). În aceste condiții, trupele române au fost nevoite să se retragă. Din iarna 1942/1943 războiul a luat o întorsătură neașteptată. Trupele germane au fost surprinse de crunta iarnă siberiană în retragere de pe frontul de Stalingrad. Astfel, armata germană era decimată, iar costurile ridicate ale campaniei dusă de Hitler în URSS au întors războiul în favoarea Aliaților În martie 1943, Sănătescu este chemat de pe front pentru a fi numit șef al Casei Militare Regale. Trei zile mai târziu, i se încredințează comanda Armatei a IV-a. Divergențele dintre regele Mihai și mareșalul Ion Antonescu încep să se acutizeze. Totodată, trupele sovietice recuceresc teritoriul pierdut. Între octombrie 1943 și mai 1944, sovieticii au recucerit Crimeea. Din cei 60.000 români angajați la începutul operațiunii militare au revenit în țară 42.250. La 24 martie 1944, Armata Roșie a ajuns la Nistru, iar două zile mai târziu pe cursul superior al Prutului. Armata română se afla într-o situație dramatică, majoritatea soldaților având moralul foarte scăzut.

Tentative de negociere a unui armistițiu

Repetatele tentative de negocieri a unui armistițiu au eșuat, deoarece Aliații au hotărât să impună inamicilor formula capitulării necondiționate, iar Antonescu dorea să aibă condiții cât mai favorabile pentru partea română. Ideea demiterii lui Antonescu și formarea unui guvern capabil să scoată țara din război era acreditată tot mai des. Mihai și liderii partidelor de opoziție se temeau ca războiul să se transforme într-o catastrofă națională.

Pe 20 iunie 1944, s-a semnat actul de fondare a Blocului Național Democrat, o coaliție între PNȚ, PNL, PSD și PCR, prin care acestea se angajau să acționeze pentru încheierea armistițiului cu Națiunile Unite, înlăturarea regimului dictatorial și înlocuirea acestuia cu un regim constituțional democratic [1]. Din poziția de mareșal al Palatului Regal, Constantin Sănătescu a participat la toate consfătuirile secrete ce aveau loc la Palat. În perioada următoare, întâlnirile la Palat între regele Mihai, Iuliu Maniu, președintele PNȚ, Dinu Brătianu, președintele PNL, Constantin Titel-Petrescu, liderul PSD, și Lucrețiu Pătrășcanu, reprezentantul PCR. În cadrul acestora s-a discutat modalitatea de răsturnare a mareșalului și problema noului guvern. Iuliu Maniu a refuzat propunerile de a deveni prim-ministru, pronunțându-se pentru un guvern de militari și tehnicieni, girat politic de BND.

Actul de la 23 august 1944

Pe 20 august 1944, armata sovietică a declanșat ofensiva la vest de Prut împotriva Armatei a IV-a române, și la sud de Tiraspol, la joncțiunea dintre Armata a VI-a germană și Armata a III-a română. Moralul slab al soldaților a făcut ca în două zile, Armata Roșie să ocupe Basarabia și Moldova, zdrobind Grupul de armate „Ucraina de Sud”. Din acel moment, sovieticii aveau deschis drumul către Muntenia și accesul către câmpurile petrolifere de la Ploiești. Armata română s-a retras pe linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Brăila pentru a opri ofensiva Armatei Roșii. România se apropia de catastrofă. În noaptea de 21 august 1944 a avut loc o nouă reuniune secretă la Palatul Regal, cu acest prilej fiind confirmată data de 26 august 1944 pentru răsturnarea lui Antonescu, dar nu a fost exclusă posibilitatea devansării acestei acțiuni, optându-se pentru 24 august.

În seara de 22 august 1944, Ion Antonescu a sosit de pe front, iar la ședința de cabinet din dimineața următoare a anunțat că în cursul aceleași zile se va întoarce pe front. De asemenea, atât mareșalul, cât și Mihai Antonescu, viceprim-ministru, și-au programat audiențe la Palat. Întrucât nu știau motivul pentru care mareșalul ceruse audiență, Mihai împreună cu generalul Aurel Aldea, generalul Constantin Sănătescu, Grigore Niculescu-Buzești, Ioan Mocsony-Stârcea și Mircea Ioanițiu au discutat atitudinea ce trebuia adoptată. S-a hotărât devansarea trecerii la arestarea lui Antonescu, în cazul în care nu ar accepta să încheie armistițiul [4].

Mihai Antonescu a sosit la Palat la ora stabilită și i-a expus regelui dorința de a amâna încheierea armistițiului, informându-l despre demersurile diplomatice întreprinse pe cont propriu, care ar putea aduce României condiții mai avantajoase. Suveranul nu a dat nici un răspuns dar i-a cerut să rămână și la audiența acordată mareșalului. Ion Antonescu a sosit la orele 16:05, fiind întâmpinat de colonelul Emilian Ionescu, care l-a direcționat spre salonul galben de la parterul Casei Noi. Au participat: regele Mihai, Ion Antonescu, Mihai Antonescu și generalul Constantin Sănătescu. Mihai i-a cerut mareșalului să încheie armistițiul, însă acesta a reafirmat categoric că nu îl va încheia până când nu va obține certitudini că România va recupera toate teritoriile pierdute în vara anului 1940. După o lungă discuție contradictorie, temându-se de o catastrofă, Mihai i-a cerut lui Antonescu, pe un ton ultimativ, să încheie armistițiul, însă mareșalul a refuzat categoric. În acel moment, regele l-a anunțat că îl demite din funcția de conducător al statului și a părăsit salonul. Imediat a intrat în salon echipa de militari care avea misiunea de a-l aresta pe mareșal. Surprins și enervat, Antonescu duce mâna la buzunar, probabil pentru a-și scoate batista, însă plutonierul Dumitru Rusu îl prinde de coate, imobilizându-l, crezând că vrea să scoată pistolul. Indignat, mareșalul se uită la Sănătescu: „Cum îndrăznește un plutonier să pună mâna pe conducătorul statului”? Din obișnuita lui de general, Sănătescu ordonă: „Plutonier, ia mâna de pe domnul mareșal”! Prompt intervine Emilian Ionescu: „Executarea”!!, înțelegându-se ordinul de arestare a celor doi Antonești. Pe hol, mareșalul Antonescu a observat câțiva dintre sfetnicii regelui: „Mâine veți fi spânzurați cu toții în piața palatului! Nenorociților. nu vă dați seama ce faceți? Distrugeți țara și o dați pe mâna comuniștilor”!! Cei doi au fost duși în camera blindată de la etajul I a Palatului Regal.

Prim-ministru. Criza politică provocată de comuniști

Spre seară, este emis decretul regal prin care Constantin Sănătescu este numit președinte al Consiliului de miniștri. În noul guvern, fiecare partid din BND avea câte un reprezentant. Zilele următoare armata română a acționat pentru oprirea ofensivei trupelor germane care primise ordin de la Hitler de a suprima puciul. Pe 12 septembrie 1944, România a semnat armistițiul cu Națiunile Unite, care stabilea noul statut internațional al țării noastre: ieșirea din războiul antisovietic și angajarea în lupta împotriva Germaniei hitleriste, plata unor însemnate despăgubiri de război, anularea dictatului de la Viena, stabilirea graniței româno-sovietice din 28 iunie 1940. Astfel, România devenea o țară ocupată de Uniunea Sovietică, iar SUA și Marea Britanie girau această realitate. La 9 octombrie, s-a realizat „acordul de procentaj” între Stalin și Churchill, potrivit căruia România intra în sfera de influență sovietică în proporție de 90% [10]. În perioada următoare, efortul principal a fost îndreptat spre eliberarea nord-vestului Transilvaniei, în timp ce tancurile sovietice pătrundeau în București. Pe plan intern, pe 13 octombrie, PCR și PSD au denunțat în mod oficial actul de colaborare cu PNL și PNȚ în cadrul BND, au ieșit de la guvernare și s-au constituit într-o nouă coaliție denumită Frontul Național Democrat. Acest fapt a stârnit o nouă criză politică, timp în care FND a pornit o uriașă și vehementă campanie împotriva partidelor istorice. Pe 4 noiembrie, generalul Sănătescu a format un nou guvern „de largă colaborare politică”, dar crizele provocate de comuniști și socialiști au continuat. În acest context, Constantin Sănătescu și-a depus mandatul pe 6 decembrie 1944. Două săptămâni mai târziu, este numit Șef al Marelui Stat Major, poziție pe care o va îndeplini până pe 19 iunie 1945. Din acest moment, va fi inspector general al Armatei Române. În ultimii ani de viață a fost martor al comunizării țării. Generalul Constantin Sănătescu a decedat pe 8 noiembrie 1947, la vârsta de 62 de ani.

Vezi și

• Guvernul Constantin Sănătescu (1)
• Guvernul Constantin Sănătescu (2)