Constantin I.C. Brătianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Constantin I. C. Brătianu)
Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Pentru alte persoane purtând același nume de familie vezi familia Brătianu (dezambiguizare).
Constantin I.C. Brătianu

Constantin I.C. (Dinu) Brătianu (n. 13 ianuarie 1866 – d. 5 mai 1950), inginer, om politic liberal, deputat, ministru român, președinte al Partidului Național Liberal, victimă a regimului comunist din România.

Dinu Brătianu s-a născut în 1866 la Florica, reședința Brătienilor, lângă Pitești. A fost al doilea fiu al lui Ion Brătianu, fondatorul regatului României.

A studiat ingineria la Școala Politehnică din București și apoi la Institutul de Mine din Paris. Între 1910 și 1938 a fost în mod permanent deputat în parlament din partea partidului liberal, iar în 1933 a funcționat ca Ministru de Finanțe. În 1934 a fost ales președinte al Partidului Național-Liberal.

După lovitura de stat de la 23 august 1944, Dinu Brătianu a fost reprezentant în guvern al Partidului Național Liberal (PNL) ca ministru de stat, ca și Iuliu Maniu din partea Partidului Național Țărănesc. Brătianu a deținut următoarele funcții:

  • Ministru Secretar de Stat în guvernul Sănătescu (23 august 1944 - 4 noiembrie 1944)[1]
  • Ministrul Producției de Război în guvernul Sănătescu (4 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944)[2]
  • Ministrul Producției de Război în guvernul Rădescu (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945)[3]

După instaurarea dictaturii comuniste a avut domiciliu forțat, pentru ca în 1950 - la vârsta de 84 de ani - să fie arestat și deținut fără nici un fel de judecată într-un loc necunoscut.

A murit în anul 1950, probabil în închisoarea de la Sighet, în jurul datei de 56 mai 1950.

Legături externe [modificare]

Note [modificare]

  1. ^ http://documentare.agerpres.ro/guverne.php?i=19
  2. ^ http://documentare.agerpres.ro/guverne.php?i=18
  3. ^ http://documentare.agerpres.ro/guverne.php?i=17

Vezi și [modificare]


Predecesor:
Virgil Madgearu
Ministrul de finanțe
14 noiembrie 1933  – 3 ianuarie 1934

Succesor:
Victor Slăvescu