Take Ionescu

Take Ionescu

Take Ionescu (ortografiat și Tache Ionescu) (n. 13 octombrie 1858, Ploiești; d. 21 iunie 1922, Roma) a fost un politician și prim-ministru al României.

Născut sub numele Dumitru Ghiță Ioan, din părinți simpli, Take Ionescu a terminat bacalaureatul în Ploiești. Este trimis la Paris pentru a-și face studiile în Drept, unde își termină doctoratul în avocatură, avându-l coleg pe Raymond Poincaré, viitor președinte al Franței. A devenit în scurt timp un avocat renumit pentru celebrele sale discursuri și pentru elocință.

Casa în care a locuit Take Ionescu
^{(Bucureşti, strada Take Ionescu)}

A fost numit ministru al cultelor în cabinetul conservator al lui Lascăr Catargiu, noiembrie 1891 - octombrie 1895. Meritele dovedite în primii ani de ministeriat l-au impus repede în primele rânduri ale vieții politice românești. În anul 1908 a înființat Partidul Conservator-Democrat, care datorită unei abile propagande a recoltat succese electorale importante. Take Ionescu s-a bucurat de sprijinul lui I.L. Caragiale care, cucerit de programul partidului, l-a însoțit în trei turnee electorale.

Bustul lui Take Ionescu, ridicat în Alba Iulia

Mormântul lui Take Ionescu la Mănăstirea Sinaia, operă a sculptorului Emil Wilhelm Becker (cod LMI PH-IV-m-A-16691.06)

A reprezentat România la Conferința de Pace de la București, din 1913, ce a încheiat al doilea război balcanic, în urma căreia România a primit cele două județe ale Dobrogei Noi, teritorii care ulterior au fost restituite Bulgariei.

A fost Ministru de Externe între 1917 și 1918 și între 1920 și 1922, favorizând intrarea României în primul război mondial, împotriva Germaniei. La sfârșitul războiului, Take Ionescu a fost Șeful Comitetului Național la Conferința de Pace de la Paris, ce a încheiat primul război mondial.

La 18 decembrie 1921 devine prim-ministru, însă doar pentru o lună, până pe 19 ianuarie 1922. Moare la Roma de febră tifoidă.

Legături externe

• Un om politic european: Dumitru (Take) Ionescu, 2 iunie 2007, Mircea Dumitriu, România liberă
• O vorba a lui Take Ionescu, 30 septembrie 2005, Ion Cristoiu, Jurnalul Național
• Casa din București a lui Take Ionescu, 15 mai 2008, Simina Stan, Jurnalul Național