Alexandru B. Știrbei

Alexandru Barbu Știrbei (n. 1837, București - d. 1 martie 1895, București) a fost un om politic român, care a îndeplinit funcția de ministru de finanțe al României în anul 1891. Era fiul mijlociu al lui Barbu Știrbei, ultimul domnitor al Valahiei.

Biografie

Alexandru Barbu Știrbei s-a născut în anul 1837, în municipiul București, fiind fiul mijlociu al boierului Barbu Știrbei, viitor domnitor al Munteniei (1849-1853 și 1854-1856). A urmat studiile secundare și universitare la Paris, luându-și licența în științe.

Revenit în țară, a intrat în politică, devenind membru al Partidului Conservator și deputat pe listele acestui partid în Parlamentul României. A îndeplinit funcțiile de ministru al lucrărilor publice (22 martie - 11 noiembrie 1888) și ministru de interne (12 noiembrie 1888 - 22 martie 1889) în guvernele conduse de Theodor Rosetti și ministru de finanțe (27 noiembrie - 18 decembrie 1891) în guvernul condus de Lascăr Catargiu.

Alexandru Barbu Știrbei a încetat din viață la data de 1 martie 1895, în municipiul București.

Căsătorie și copii

S-a căsătorit cu Maria Ghica Comănești și a fost tatăl Elisei Știrbei (1870-1957) și al Prințului Barbu Stirbey (1872-1946), care a devenit prim-ministru al României în 1927.

Bibliografie

• Stan Stoica - Dicționar biografic de istorie a României (Ed. Meronia, București, 2008)