Călin Popescu-Tăriceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu
Călin Popescu-Tăriceanu at a government meeting.jpg

 Președintele Senatului României
Deținător actual
Funcție asumată 
10 martie 2014
Precedat de Cristian Dumitrescu (interimar)

În funcție
28 decembrie 2004 – 22 decembrie 2008
Precedat de Adrian Năstase Eugen Bejinariu
Succedat de Emil Boc

Născut(ă) 14 ianuarie 1952 (1952-01-14) (62 de ani)
București
Circumscripție no. 42 (București); (Camera Deputaților)
Partid politic Partidul Național Liberal (până în 2014)
independent (din 2014)
Soție (1) Cornelia Tăriceanu (div.)
(2) Livia Tăriceanu (div.)
(3) Ioana Tăriceanu (div.)
(4) Loredana Tăriceanu (fostă Moise)
Părinți Alexandrina Louise Lăzărescu
Profesie Inginer construcții
Cetățenie Român
Etnie greacă
Confesiune Romano-Catolic

Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu (n. 14 ianuarie 1952, București) este un om politic român, între 28 decembrie 2004 și 22 decembrie 2008 a fost prim-ministru al României și o scurtă perioadă Ministrul Afacerilor Externe, ca ad interim.

Tăriceanu a fost președintele Partidului Național Liberal și vice-președinte al Partidului European al Liberalilor Democrați.

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Călin Popescu-Tăriceanu s-a născut la data de 14 ianuarie 1952, în municipiul București. Mama sa, Alexandrina Louise Lăzărescu, este de origine greacă –mama ei fiind grecoaică în timp ce tatăl ei era pe jumătate român și pe jumătate grec.[1] Astfel se poate spune că din punct de vedere etnic, el este greco-român. El a fost căsătorit de patru ori și are doi copii.[2]

După finalizarea studiilor medii la Liceul "Sf. Sava" din București, a absolvit Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București - actuala Universitate Tehnică de Construcții (1976), urmând ulterior și un masterat în matematică și informatică la Universitatea București (1981). După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la Consiliul Național al Apelor, Filiala Argeș (1976-1977), inginer la Trustul de Construcții Industriale București (1977-1979) și ca asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică din București (1980-1991).

În anul 1990 a fondat al doillea post de radio privat din România, Radio Contact, al cărui director general a fost în perioada 1992-1996. Începând din anul 1993 este partener asociat la Automotive Trading Services (importator oficial Fordîn România). Este membru fondator și președinte (1994-1997 și 2001-2003) al Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA), apoi președinte de onoare (din 2003). De asemenea, este membru fondator al Clubului Român de Presă.

Afaceri[modificare | modificare sursă]

Tăriceanu a fondat Radio Contact în anul 1990, iar din anul 1993 a intrat în afaceri cu automobile[3]. De atunci este președinte și director general al companiei Automotive Trading Services (ATS), care reprezintă marca franceză Citroen în România[3]

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

În anul 1990, Călin Popescu-Tăriceanu a fost fondator al Partidului Național Liberal, îndeplinind apoi funcția de secretar executiv (1990-1992). În prima legislatură după Revoluția din decembrie 1989, el a fost deputat de Arad pe listele PNL (1990-1992), îndeplinind în această calitate funcția de membru în Comisia economică și în Comisia pentru învățământ, știință, tineret, sport a Camerei Deputaților.

Pentru o scurtă perioadă este lider al PNL-Aripa Tânără, Tăriceanu candidând la Primăria Capitalei și pierzând, sub sigla formațiunii "Noul PNL". În anul 1993 revine în cadrul PNL, îndeplinind funcția de vicepreședinte al PNL (1993-2004). Ca urmare a câștigării alegerilor parlamentare din octombrie 1996 de către Convenția Democrată Română (din care făcea parte și PNL), Călin Popescu-Tăriceanu este ales ca deputat de București pentru legislatura 1996-2000, fiind în această calitate membru în Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare.

În perioada 12 decembrie 1996 - 5 decembrie 1997, Tăriceanu îndeplinește funcția de ministru de stat, ministrul industriei și comerțului în Guvernul Victor Ciorbea. La următoarele alegeri, din noiembrie 2000, Tăriceanu este ales ca deputat de București pe listele PNL. În legislatura 2000-2004, el îndeplinește funcțiile de vicepreședinte al grupului parlamentar al Partidului Național Liberal (decembrie 2000 - februarie 2004) și de vicepreședinte al Comisie pentru Buget, Finanțe și Asigurări în Camera Deputaților.[4]

În anul 2003, Tăriceanu devine vicepreședinte al Partidului European Liberal Democrat. După alegerile parlamentare din noiembrie 2004, Călin Popescu-Tăriceanu este reales ca deputat de București pe listele PNL, fiind în această calitate și membru în Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale din Camera Deputaților.

În 20 martie 2009 pierde funcția de președinte al PNL cu 546 de voturi față de cele 873 de voturi ale contracandidatului său Crin Antonescu.

Prim-ministru al României[modificare | modificare sursă]

Călin Popescu-Tăriceanu, la o ședință de guvern

La 2 octombrie 2004, după retragerea lui Theodor Stolojan datorită unor motive de sănătate din funcția de președinte al PNL și candidat al Alianței DA la alegerile prezidențiale din România din noiembrie 2004, Călin Popescu-Tăriceanu devine președinte interimar al PNL, copreședinte al Alianței DA (alături de Traian Băsescu) și candidat propus pentru funcția de prim-ministru al României într-un eventual guvern format de Alianța D.A..

După câștigarea alegerilor prezidențiale de către Traian Băsescu, acesta din urmă l-a desemnat pe Popescu Tăriceanu ca prim-ministru pentru a forma un guvern și pentru a obține o majoritatea în parlament. La data de 28 decembrie 2004, guvernul format de Călin Popescu-Tăriceanu a fost votat de Parlament cu 265 pentru și 200 împotrivă și fost învestit, iar Tăriceanu a devenit noul prim-ministru al României. În februarie 2005, este ales ca președinte a Partidului Național Liberal.

Cabinetul Tăriceanu a anunțat că intenționează să-și dea demisia în 7 iulie 2005, cu scopul de a provoca alegeri anticipate. Intenția demisiei a fost cauzată de respingerea de către Curtea Constituțională a unui pachet de legi pentru reforma justiției. Alegerile anticipate au fost dorite de președintele Traian Băsescu încă de la victoria sa în alegerile din 2004. În urma întâlnirii cu comisarii europeni la Bruxelles, premierul Tăriceanu și-a reconsiderat decizia, renunțând să mai demisioneze.

La 19 iulie 2005, Popescu-Tăriceanu s-a răzgândit și și-a retras decizia de a demisiona, argumentând faptul că inundațiile catastrofale care loviseră țara (de exemplu orașul Comănești) cereau ca țara să aibă un guvern. Inundațiile uciseseră 66 oameni în România în acel an, lăsând mii de oameni fără case.[5] Din acel moment, relațiile dintre Popescu-Tăriceanu și președintele Băsescu s-au înrăutățit, ultimul refuzând să se întâlnească cu primul ministru în zilele următoarea anunțării deciziei de a-și retrage demisia.

În septembrie 2005, un ziar a declarat că la 9 aprilie 2004, Tăriceanu a cumpărat 10 milioane de acțiuni ale companiei Rompetrol, bazându-se pe informații obținute din interior (de tip insider trading),[6] acțiuni pe care le-ar fi vândut cu profit după ce a devenit prim-ministru.

La data de 5 aprilie 2006, Băsescu a afirmat că regretă că l-a numit pe Tăriceanu prim-ministru și l-a acuzat de parteneriat cu grupuri de interes economice.[7]

O altă dispută cu președintele Băsescu a fost generată de anunțul oficial al lui Tăriceanu la 29 iunie 2006 că Partidul Național Liberal sprijină retragerea trupelor românești din zonele de conflict unde nu se află sub mandat al ONU, NATO sau Uniunea Europeană. Președintele și-a exprimat opoziția puternică față de retragerea trupelor românești din Irak.[8]

La data de 21 martie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu a prezentat un comunicat de presă al Guvernului României, în care a declarat că va prelua, pentru un timp limitat, cu titlu interimar, responsabilitățile ministrului de externe, până când se va rezolva starea de blocaj din Ministerul Afacerilor Externe.[9] Acest lucru a fost generat de decizia lui Băsescu de a nu-l numi în funcție pe Adrian Cioroianu, după 43 zile de la demisia din funcția a lui Ungureanu. La data de 5 aprilie 2007, Curtea Constituțională a României a decis că "Refuzul președintelui României de a numi un membru al Guvernului la propunerea primului ministru a generat un conflict jurisdicțional de natură constituțională.[...] Președintele României nu are drept de veto, dar el poate cere primului ministru să-și retragă propunerea, dacă observă că persoana propusă nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi membru al Guvernului". În aceeași zi, Cioroianu a preluat funcția de ministru al afacerilor externe.

Traian Băsescu (stânga) și Călin Popescu-Tăriceanu (dreapta)

La data de 1 aprilie 2007, Tariceanu i-a demis pe miniștrii membri ai Partidului Democrat (partid pro-Băsescu) și a format un guvern minoritar împreună cu Uniunea Democrată Maghiară din România;[10] guvenul a fost aprobat de Parlament la 3 aprilie, cu sprijinul Partidului Social Democrat.[11]

Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu a trecut de moțiunea de cenzură votată de Parlament la 3 octombrie 2007, moțiune ce a fost inițiată de către Partidul Social Democrat. Deși 220 parlamentari au votat în favoarea moțiunii și doar 152 au votat împotriva ei, moțiunea avea nevoie de 232 voturi pentru a provoca căderea guvernului.[12]

Călin Popescu-Tăriceanu este acționar la mai multe companii, printre care BRD, SIF 2, SIF 3, SIF 5, Banca Transilvania. Averea totală a premierului este estimată la 15 milioane de dolari SUA.

Călin Popescu Tăriceanu vorbește fluent engleza și franceza.

Președinte al Senatului României[modificare | modificare sursă]

La data de 10 martie 2014 Călin Popescu-Tăriceanu a fost ales președinte al Senatului României, după ce în prealabil fostul său coleg liberal de partid, Crin Antonescu dimisionase din funcție. Tăriceanu a fost până în februarie 2014 membru al partidului PNL.

Realizări politice si economice[modificare | modificare sursă]

Printre realizările personale, Tăriceanu prezintă următoarele:

  • restructurarea sectorului petrolier din România și înființarea Companiei Naționale a Petrolului PETROM
  • restructurarea sectorului minier din România
  • restructurarea Companiei Naționale Electrica
  • realizarea proiectelor de restructurare a industriei oțelului și producției de automobile
  • liberalizarea comerțului extern, prin eliminarea barierelor non-tarifare

Călin Popescu-Tăriceanu este autor a 37 lucrări științifice și articole în domeniul alimentării cu apă și tratamentului apei.

Critici și controverse[modificare | modificare sursă]

Afacerea Sterling[modificare | modificare sursă]

Printr-o Hotărâre de Guvern, emisă de Guvernul Tăriceanu (Hotărâre nr. 1446 din 12/11/2008), petrolul și gazele din jurul Insulei Șerpilor au fost concesionate unei firme, Midia Resources SRL, ce are un capital social de doar 200 de lei. Bilanțul pe 2007 al acestei firme arată că nu are angajați iar cifra de afaceri a fost 0 lei. Midia Resources SRL nu are sucursale, nu are sedii secundare și nu are administratori cenzori persoane juridice.[13][14][15][16]

Taxa de primă înmatriculare[modificare | modificare sursă]

Tăriceanu a sprijinit taxa specială de mediu, care taxează toate mașinile nou înmatriculate în România. Taxa este motivată de limitarea emisiilor de dioxid de carbon și prevenirea invaziei de mașini la mâna a doua și este similară altor taxe impuse de țările nou intrate în Uniunea Europeană. Taxa a fost modificată fără să fie totuși în concordanță cu cerințele UE.

Accident[modificare | modificare sursă]

În seara de 25 iulie 2006, primul ministru conducea o motocicletă Harley-Davidson, îndreptându-se spre Corbeanca, și a intrat în coliziune cu un autoturism Ford Mondeo; Tăriceanu a suferit o ruptură de menisc și a rămas temporar fără permis de conducere.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Premierul Tariceanu preocupat de romanii emigrati in Grecia", Ziua, 7 July 2005.
  2. ^ "Morcovul și Conopida", Kritik, martie 2006.
  3. ^ a b Tariceanu a preluat pachetul majoritar la Radio Contact, 5 nov 2003, zf.ro, accesat la 22 septembrie 2010
  4. ^ Călin Popescu-Tăriceanu, Vicepreședinte al Partidului Național Liberal, Membru al Camerei Deputaților
  5. ^ EurMonitor Guvernare: Inundatii dezastruoase Transparenta Guvernare europeana : Integrare uniunea europeana stiri UE eveniment finantari aderare joburi - EurActiv.ro
  6. ^ Tariceanu a speculat 10 milioane de actiuni Rompetrol”. Bloombiz. 12 septembrie 2005. http://www.bloombiz.ro/legislatie-si-fiscalitate/tariceanu-a-speculat-10-milioane-de-actiuni-rompetrol. Accesat la 18 decembrie 2009. 
  7. ^ Cotidianul:Băsescu: Regret că l-am numit pe Tăriceanu premier
  8. ^ Monitorul de Neamț, 1 iulie 2006 - Băsescu l-a zdrobit pe Tăriceanu în CSAT
  9. ^ Comunicat de presă al Guvernului României din 21 martie 2007 - "Tema: Premierul va prelua responsabilitățile la nivelul MAE"
  10. ^ "Romania's prime minister names new Cabinet of minority government", Associated Press (International Herald Tribune), April 2, 2007.
  11. ^ Adam Brown, "Romanian Lawmakers Approve New Cabinet in First Test of Support", Bloomberg.com, 3 aprilie 2007.
  12. ^ "Romania's government survives no-confidence motion", Associated Press (International Herald Tribune), October 3, 2007.
  13. ^ Hotnews, 3 feb 2009: Petrolul din zona Insulei Șerpilor - deja concesionat lanțului de firme Sterling (Canada) - Melrose (Edinburgh), via Midia Resources Romania?
  14. ^ Hotnews, 6 feb 2009: Despre contractul dintre statul român și SC Stealing Resources SRL
  15. ^ Cotidianul, 5 feb 2009: Dorin Marian, omul-cheie în afacerea Sterling
  16. ^ Hotnews, 24 mar 2010: Cum s-au luat la întrebări Tăriceanu și Boc în fața judecătorului pe subiectul afacerea Sterling

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 308-318 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Interviuri


Predecesor:
Adrian Năstase
Prim-ministrul României
28 decembrie 200422 decembrie 2008

Succesor:
Emil Boc


Predecesor:
Mihai Răzvan Ungureanu
Ministrul Afacerilor Externe (interimar)
21 martie - 5 aprilie 2007

Succesor:
Adrian Cioroianu