Petre P. Carp

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Petre P. Carp

Petre P. Carp
Născut(ă) 29 iunie 1837
Iași, Principatul Moldovei
Deces 19 iunie 1919, (82 de ani)
Țibănești, România
Naționalitate  România
Educație Facultatea de Drept si Științe Politice din cadrul Universității din Bonn
Ocupație politician
Reprezentant Trimis extraordinar și ministru Plenipotențiar al României la Viena
Cunoscut(ă)
pentru
Prim-ministru al României de două ori (19 iulie 1900 - 27 februarie 1901 și 14 ianuarie 1911 - 10 aprilie 1912)
Partid politic Partidul Conservator
Soție Sevastia Cantacuzino
Părinți Petrache Carp

Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iași - d. 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași) a fost un politician român, membru marcant al Partidului Conservator.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Petre P. Carp s-a născut într-o familie boierească din Moldova. Tatăl său, Petrache Carp, era mare stolnic, iar mama sa era fiica lui Iorgu Radu, un boier bogat din Dealu Mare, de lânga Bârlad. Și-a petrecut copilăria iarna la Iași și vara la Țibănești, pe moșia familiei[1].

A fost trimis încă din copilărie la Berlin (1850), unde învață la Französische Gymnasium („Liceul francez”).

În anul 1858 își ia bacalaureatul și se înscrie la Facultatea de Drept și Științe Politice din cadrul Universității din Bonn. În anul 1862 revine la Iași și contribuie la punerea bazei societății Junimea (primăvara anului 1864).

Deși a fost numit în postul de auditor onorific la Consiliul de Stat (1865), a participat activ la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Principatelor Unite. La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenței domnești, iar ulterior secretar al Agenției diplomatice a României la Paris (mai 1867 - iulie 1867).

A fost inițiat în francmasonerie la 21 octombrie 1867 în Loja Steaua României din Iași, iar la 19 noiembrie același an, primește gradul de Companion.

Adept al ideilor „junimiste”, s-a remarcat ca unul dintre fruntașii Conservator din acea perioadă. A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României. A îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării după abdicarea domnitorului Cuza (ministru al Afacerilor Străine, ministru al Cultelor și Instrucțiunii, ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, ministru al Finanțelor) fiind ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri.

A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent diplomatic la Viena și Berlin (martie 1871 - aprilie 1873) și ulterior la Roma (aprilie - octombrie 1873). În perioada noiembrie 1882 - octombrie 1884 a fost numit Trimis extraordinar și ministru Plenipotențiar al României la Viena. În anul 1891 gruparea „junimistă” se desprinde din cadrul Partidului Conservator și formează Partidul Constituțional, iar Petre P. Carp este ales președinte al acestui nou partid. După fuziunea din 1907 a tuturor elementelor politice conservatoare din România, a fost ales președinte al Partidului Conservator (21 aprilie 1907 - 14 mai 1913). În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre susținătorii ideii de intrare a României în război alături de Puterile Centrale. A fost prim-ministru al României de două ori (19 iulie 1900 - 27 februarie 1901 și 14 ianuarie 1911 - 10 aprilie 1912) din partea Partidului Conservator.

Note[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 93-96 

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Alexandru G. Golescu
Ministrul Afacerilor Externe
20 aprilie14 decembrie 1870

Succesor:
Nicolae Calimachi-Catargiu


Predecesor:
Gheorghe Cantacuzino
Prim-ministrul României
19 iulie 190027 februarie 1901

Succesor:
Dimitrie Sturdza


Predecesor:
Ion I. C. Brătianu
Prim-ministrul României
14 ianuarie 191110 aprilie 1912

Succesor:
Titu Maiorescu