Petre P. Carp
Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iași - d. 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași) a fost un politician român, membru marcant al Partidului Conservator.
Biografie[modificare]
Este din familie de boieri. Tatal sau, Petrache Carp, era mare stolnic, iar mama sa era fiica lui Iorgu Radu, boier bogat din Dealu Mare, de langa Bârlad. Își petrece copilăria iarna la Iași și vara la Țibănești, pe moșia familiei[1].
Este trimis încă de copil la Berlin (1850) unde învață la "Französische Gymnasium" (Liceul Francez).
În anul 1858 își ia bacalaureatul și se înscrie la Facultatea de Drept si Științe Politice din cadrul Universității din Bonn. În anul 1862 revine la Iași și contribuie la punerea bazei societății Junimea (primăvara anului 1864).
Deși a fost numit în postul de auditor onorific la Consiliul de Stat (1865) a participat activ la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea României. La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenței domnești, iar ulterior secretar al Agenției diplomatice a României la Paris (mai 1867 - iulie 1867).
A fost inițiat în francmasonerie la 21 octombrie 1867 în Loja Steaua României din Iași, iar la 19 noiembrie același an, primește gradul de Companion.
Adept al ideilor "junimiste" s-a remarcat ca unul dintre fruntașii Partidului Conservator din acea perioadă. A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României. A îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării după plecarea domnitorului Cuza (ministrul Afacerilor Străine, ministru Cultelor si Instrucțiunii, ministru Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, ministrul Finanțelor) fiind ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri.
A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent diplomatic la Viena și Berlin (martie 1871 - aprilie 1873) și ulterior la Roma (aprilie - octombrie 1873). În perioada noiembrie 1882 - octombrie 1884 a fost numit Trimis extraordinar și ministru Plenipotențiar al României la Viena. În anul 1891 gruparea "junimistă" se desprinde din cadrul Partidului Conservator și formează Partidul Constituțional, iar Petre P. Carp este ales președinte. După fuziunea din 1907 a tuturor elementelor politice conservatoare din România a fost ales președinte al Partidului Conservator (21 aprilie 1907 - 14 mai 1913). În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre susținătorii ideii de intrare a României în război alături de Puterile Centrale. A fost prim-ministru al României de două ori (19 iulie 1900 - 27 februarie 1901 și 14 ianuarie 1911 - 10 aprilie 1912) din partea Partidului Conservator.
Legături externe[modificare]
- Omul potrivit la locul potrivit, 12 decembrie 2005, Adriana Oprea-Popescu, Jurnalul Național
- Finalul, 12 decembrie 2005, Adriana Oprea-Popescu, Jurnalul Național
- 1907-2007: Satul fara rasculati, 13 februarie 2007, Laura Toma, Sidonia Silian, Jurnalul Național
Note[modificare]
- ^ Adriana Oprea-Popescu (12 decembrie 2005). „Omul potrivit la locul potrivit”. Jurnalul Național. http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/omul-potrivit-la-locul-potrivit-31676.html.
| Predecesor: Alexandru G. Golescu |
Ministrul Afacerilor Externe 20 aprilie – 14 decembrie 1870 |
Succesor: Nicolae Calimachi-Catargiu |
| Predecesor: Gheorghe Cantacuzino |
Prim-ministrul României 19 iulie 1900 – 27 februarie 1901 |
Succesor: Dimitrie Sturdza |
| Predecesor: Ion I. C. Brătianu |
Prim-ministrul României 14 ianuarie 1911 – 10 aprilie 1912 |
Succesor: Titu Maiorescu |
|
|||||||||||||||||
