Leonte Moldovan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leonte Moldovan
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Șinca Veche, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani) Modificați la Wikidata
Făgăraș, Brașov, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Austriac
 Austro-Ungaria
 Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor
avocat
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata

Partid politicPNL
Alma materUniversitatea din București

Leonte Moldovan (n. , Șinca Veche, Imperiul Austriac – d. , Făgăraș, Brașov, România) a fost un avocat, jurnalist și om politic român născut în Imperiul Austriac .

Biografie[modificare | modificare sursă]

Moldovan s-a născut în Șinca Veche, un sat de lângă Făgăraș, în Transilvania. A urmat școala primară în satul natal și gimnaziul la Brașov (1876-1885). După ce a urmat un semestru de studii la Institutul Teologic din Blaj, în toamna anului 1885, a trecut munții în Vechiul Regat. A predat un an la o școală din Craiova, după care s-a înscris la Universitatea din București, unde a obținut licențele în litere și drept. A predat istoria la un liceu din Brăila, începând din 1887 până în anul 1903, obținând cetățenia română la 19 ianuarie 1895. Începând din 1903, a practicat meseria de avocat, ajungând decan al Baroului de Brăila.[1]

Membru al Partidului Național Liberal (PNL), Moldovan a fost ales senator în 1912 și a devenit deputat în 1914. După Primul Război Mondial, el a condus organizația PNL Brăila și a fost ales primar al orașului Brăila, îndeplinind această funcție din 1922 până în aprilie 1926. În 1933, el a devenit senator de drept și a îndeplinit funcția de președinte al Senatului (din februarie 1934 până în noiembrie 1935). El a încurajat jurnalismul și, în Brăila, a fost director, proprietar și editor al ziarelor Lupta națională (1893-1895), Orientarea (1904) și Voința (1905). A murit la Făgăraș.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dinu C. Giurescu, Dicționar biografic de istorie a României, p. 385. București: Editura Meronia, 2008. ISBN: 978-973-7839-39-8