Andrei Marga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Andrei Marga
Andrei Marga.jpg

 Ministrul Educației Naționale
În funcție
5 decembrie 1997 – 28 decembrie 2000
Prim-ministru Victor Ciorbea
Precedat de Virgil Petrescu
Succedat de Ecaterina Andronescu

 Ministrul Afacerilor Externe
În funcție
7 mai 2012 – 6 august 2012
Prim-ministru Victor Ponta
Precedat de Cristian Diaconescu
Succedat de Titus Corlățean

Născut(ă) 22 mai 1946 (1946-05-22) (68 de ani)
București
Soție Delia-Felicia Marga

Andrei Marga (n. 22 mai 1946, București) este un filozof, politolog și om politic român, profesor universitar, a fost ministru de externe al României în mai-august 2012, ministru al educației în 1997-2000, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj între anii 1993-2004 și 2008-2012, laureat al premiului Herder în anul 2005.[1] Conform raportului publicat în data de 21 februarie 2014 de către CNSAS, Andrei Marga a fost împreună cu soția sa Delia, informatori ai Securității Statului.[2][3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut la București în 1946 ca al doilea fiu între cei trei copii ai unei familii ardelene. Tatăl, refugiat la București din Bistrița în urma Dictatului de la Viena din 1940, a lucrat la o carieră de piatră din Bicsad, apoi a fost administrator al proprietății unui inginer german, Andrei Eckhart, care a fost în 1946 nașul copilului. Mama lui Marga era originară din Mediaș. În 1947 familia a revenit în Transilvania și a cumpărat o casă în Satul Nou sau Neudorf, sat săsesc de lângă Bistrița, unde Andrei Marga și-a petrecut copilăria. El a urmat mai apoi studii reale la liceul „Stefan Ludwig Roth” din Mediaș.

Având nota maximă la examenele de bacalaureat, a fost primit la facultatea de filosofie din Cluj, fără a mai fi nevoie să treacă un examen de admitere. În timpul studiilor universitare a frecventat cercurile studențești și intelectuale care se întruneau regulat la cafeneaua „Arizona” din Cluj. În 1971 a terminat licența în filosofie și sociologie, fiind șef de promoție. A fost mai apoi acceptat ca asistent la facultatea de filosofie, predand cursuri de filosofia istoriei și logica generală, Distingându-se la învățătură, a fost cooptat încă în vremea studiilor ca membru al Partidului Comunist Român,[4][5] și a fost pentru un timp președinte al filialei locale a Asociației Studenților Comuniști, organizația studențească unică din vremea regimului comunist.

În împrejurările deschiderii politicii externe a României comuniste spre Occident, Marga a fost unul din 75 tineri români trimiși pentru o lună în vizită la familii americane din Statele Unite, și,în 1975 a fost beneficiarul unei burse de studii de un an în Germania Federală.[6] Între 1980 și 1994 a efectuat mai multe stagii de studii/documentare la universități din RFG (Erlangen, Münster, Frankfurt am Main) și la Institutul „Max Planck” din Starnberg, RFG.[7] Cu acest prilej Marga a susținut doctoratul în filozofie.

Andrei Marga este autorul a numeroase cărți având ca subiect istoria filosofiei moderne și contemporane, filosofia politică și filosofia religiei. Lucrările sale cele mai importante, din perioada comunistă (dar și de mai tîrziu), s-au ocupat de filosofii Marcuse și Habermas, exponenți de frunte, ai neo-marxismului și, respectiv, ai școlii de la Frankfurt. În 1979 a devenit lector, iar după Revoluția din 1989 a fost promovat ca profesor de filozofie contemporană și logică. Ulterior a fost decan al Facultatii de istorie și filozofie, prorector și apoi rector al Universitatii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În timpul funcționării sale ca rector, vreme de circa 15 ani, a procedat la reforme, inclusiv adoptarea Cartei Universiății în 1995, a promovat înființarea a 11 noi facultăți. La propunerea partidului Convenția Democratică, a devenit ministru al Educației Naționale între 5 decembrie 1997 și 28 decembrie 2000, în cabinetele Ciorbea, Vasile și Isărescu, din partea PNȚCD. După eșecul acestui partid la alegerile din 2000 a deținut pentru scurt timp funcția de președinte al PNȚCD, iar mai apoi s-a înscris în PNL.

În calitate de ministru de resort a lansat programul unei reforme a învățământului, care conținea reforma programului de predare, schimbări în managementul academic și financiar al educației și descentralizarea și reorganizarea cercetării. A promovat forme avansate de cooperare internațională, vizând tranziția completă a României spre sistemul european de educație.

La 15 martie 2011 patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat Crucea patriarhală pentru mireni.[8]

Între 7 mai 2012 și 6 august 2012, a fost ministru de externe al României, în Guvernul Ponta.

ICR[modificare | modificare sursă]

În septembrie, cu aprobarea Senatului, a fost numit președinte al Institutului Cultural Român. Deși mutarea abruptă a instituției de la Administrția Prezidențială la Senat fusese apărată în iunie 2012 cu pretextul că s-ar fi dorit un „mecanism transparent și democratic de control parlamentar”,[9] Marga nici nu a participat la audierile în comisiile de cultură și externe din Senat.[10]

Din această funcție, a anunțat în toamna lui 2012 noua strategie culturală a instituției, regăsită într-un document programatic intitulat „Sincronizarea Institutului Cultural Român”.[11] Se viza promovarea mai puternică a realizărilor științifice și tehnice, Marga exemplificând eronat într-o emisiune că un român ar fi inventat caloriferul.[11] De asemenea, a fost anunțată înființarea de așezăminte ale ICR în țară, în timp ce scopul înființării ICR fusese promovarea României în afara țării.

În 9 ianuarie 2012, a reieșit că Marga își numise nepoata (Eunicia Maria Trif) în funcția de secretar general adjunct la ICR, după ce aceasta îi fusese și consilieră la Ministerul Afacerilor Externe.[12][13]

În martie 2013 ICR, sub conducerea sa, a respins finanțarea unor proiecte culturale naționale de rezonață, precum Festivalul International TIFF de la Cluj, Festivalul de Jazz de la Sibiu, Festivalul de film independent Anonimul și Festivalul National de Teatru UNITER, alegând în schimb să susțină financiar Gala premiilor VIP.[14]

Este căsătorit cu Delia-Felicia Marga, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din Cluj.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Herbert Marcuse. Studiu critic , Editura Dacia, Cluj, 1980, 250 p.
  • Cunoaștere și sens. Perspective critice asupra pozitivismului , Editura Politică, București, 1984, 256 p.
  • Acțiune și rațiune în concepția lui Jürgen Habermas , Editura Dacia, Cluj, 1985, 306 p.
  • Raționalitate, comunicare, argumentare , Editura Dacia, Cluj, 1991, 327 p.
  • Introducere în metodologia și argumentarea filosofică , Editura Dacia, Cluj, 1992, 194 p.
  • Philosophy in the Eastern Transition , Editura Apostrof, Cluj, 1993, 200 p.; (reeditare), Editura Apostrof, Cluj, 1995, 283 p.
  • Explorări în actualitate , Editura Apostrof, Cluj, 1995, 187 p.
  • Filosofia unificării europene , Editura Apostrof, Cluj, 1995, 257 p.; ediția a II-a, , Editura Apostrof, Cluj, 1997, 392 p.; ediția a III-a, editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 436 p.
  • Universitatea în tranziție , Editura Apostrof, Cluj, 1996, 209 p.
  • Academic Reform. A Case Study, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1997, 100 p.
  • Reconstrucția pragmatică a filosofiei, Editura Polirom, Iași, 1998, 193 p.
  • Educația în tranziție, Editura Dacia, Cluj, 1999, 126 p.
  • Relativismul și consecințele sale , Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 1999, 200 p.
  • Anii reformei: 1997-2000 , Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2001, 200 p.; ediția a II-a, 2007, 570 p.
  • University Reform Today Editura Universitară Clujeană, Cluj, 2001, 206 p.; ediția a II-a, 2003, 409 p.; ediția a III-a, 2005, 363 p.
  • Introducere în filosofia contemporană, Editura Polirom, Iași, 2002, 560 p.
  • Ieșirea din trecut (documente și reflecții) , Editura Alma Mater, Cluj, 2002, 264 p.
  • Religia în era globalizării, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 287 p.; ediția a III-a, 2006, 299 p.
  • Eleven years after / După unsprezece ani (1994-2004), Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2004, 111 p.
  • Die kulturelle Wende. Philosophisce Konsequenzen der Transformation, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2004, 610 p.
  • Bildung und Modernisierung, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2005, 364 p.
  • Argumentarea, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 427 p.
  • Filosofia lui Habermas, Editura Polirom, Iași, 2006, 520 p.
  • Speranța rațiunii. Interviuri, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 412 p.
  • La sortie du relativisme, Editura Limes, Cluj, 2006, 288 p.; ediția a II-a, 2008, 324 p.
  • Relativismul și consecințele sale / Relativism and its concequences, ediție bilingvă, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2007, 350 p.
  • Diagnoze - Articole și eseuri, Editura Eikon, Cluj, 2008.
  • Dialoguri, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2008, 389 p.
  • Philosophie et Theologia Hodie, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2008, 580 p.
  • Philosophie der europäischen Einigung, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2009, 380 p.
  • Challenges, Values and Vision, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2009
  • Criza și după criză, Editura Eikon, Cluj, 2009
  • Frații mai mari. Întâlniri cu Iudaismul, Editura Hasefer, București, 2009
  • Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Editura Eikon, Cluj, 2010
  • Criza și după criză, Editura Eikon, Cluj, 2010, (a doua ediție)
  • Argumentarea, Editura Academiei Române, București, 2010
  • Challenges, Values and Vision, Presa Universitară Clujeană, 2011, (a doua ediție)
  • Profilul și reforma Universității clujene, Presa Universitară Clujeană, 2011, (a treia ediție)
  • Riflessioni italiane, Grinta, Presa Universitară Cluj, 2011
  • După cincisprezece ani. Fifteen Years after (1998-2004 și 2008-2012), Presa Universitară Cluj, 2011
  • România actuală (Diagnoză), Editura Eikon, Cluj, 2011
  • The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, București, 2011
  • The Pragmatic Reconstruction of Philosophy, Cluj University Press, Cluj, 2012
  • Crizele Modernității Târzii, Editura Academiei Române, București, 2012

Premii, burse și distincții internaționale[modificare | modificare sursă]

  • 1975-1976, Bursă DAAD, Universitatea din Freiburg im Breisgau și Universitatea din Bielefeld (Germania)
  • 1993, Bursă de cercetare și specializare la Woodrow Wilson Center, Washington DC (SUA)
  • 1996, Bursă de cercetare și specializare la National Endowment for Democracy, Washington DC (SUA)
  • 1975-1994 Burse de cercetare și specializare DAAD, Universitățile din Erlangen, Münster și Frankfurt am Main; Institutul „Max Planck” – Starnberg (Germania)
  • 1999, Mare Ofițer al Ordinului Național al Meritului, Franța[necesită citare]
  • 2000, Marea Cruce a Ordinului Național al Meritului, Portugalia[necesită citare]
  • 2000, Insigne Aureum (Universitatea din Maribor, Slovenia[necesită citare]
  • 2000, Doctor Honoris Causa al Universității „Ion Creangă” din Chișinău[necesită citare]
  • 2002, Les Palmes Académiques, Ministerul Educației Naționale, Franța[necesită citare]
  • 2002, Premiul România-Israel și Medalia Ierusalimului, Israel[necesită citare]
  • 2003, Das Große Verdienstkreuz, Germania[15]
  • 2003, Doctor Honoris Causa al Universității din Debrecen, Ungaria[necesită citare]
  • 2003, Medalia de Aur a Universității din Tübingen, Germania[necesită citare]
  • 2005, Premiul Herder
  • 2005, Medalia Pontificia. Anno XXVI. Joannes Paulus II, Vatican[necesită citare]
  • 2006, Medalia Pontificia. Anno I. Benedictus XVI, Vatican[necesită citare]
  • 2006, Doctor în Științe Umaniste, Universitatea Plymouth, Statele Unite[necesită citare]
  • 2008, Premiul Fundației Sara și Haim Ianculovici, Israel[necesită citare]
  • 2008, Cetățean de Onoare al orașului Karmiel, Israel[necesită citare]
  • 2008, Doctor Honoris Causa al Universității „Paul Valéry”, Montpellier, Franța[necesită citare]
  • 2009, Ordin de Merit al Republicii Italiene, în grad de Cavaler, Italia[necesită citare]
  • 2010, Doctor Honoris Causa al Universității Corvinus, din Budapesta, Ungaria[necesită citare]
  • 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia[necesită citare]
  • 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava[necesită citare]
  • 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți (Republica Moldova)[necesită citare]
  • 2011, Crucea Patriarhală – Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române[necesită citare]
  • 2011, Doctor Honoris Causa – Baku Pedagogical State University (Azerbaidjan)[necesită citare]
  • 2011, Doctor Honoris Causa – Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava[necesită citare]
  • 2011, Doctor Honoris Causa – Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu (România)[necesită citare]

Numiri academice internaționale (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • 2011-prezent, Senior Consultant al Rețelei Internaționale de Institute Confucius (Fundația HANBAN, Beijing, China)
  • 2011-prezent, Expert al Hochschulrektorenkonferenz (HRK) (Germania)
  • 2011-prezent, Expert al Agenzia per la Valutazione e la Promozione della Qualità delle Facoltà Ecclesiastiche (Vatican)
  • 2011-prezent, Membru al Colegiului Revistei Society and Economy a Universității Corvinus (Budapesta)
  • 2011-prezent, Membru al Colegiului Revistei de Drept a Universității Sao Paulo (Brazilia)
  • 2006-2010, Președinte de Onoare al Conferinței Rectorilor Danubieni
  • 2005-prezent, Membru al Academiei Europea, Salzburg (Austria)
  • 2005-2009, Membru al Consiliului Consultativ al Asociației Europene pentru Educație Internațională, Amsterdam (Olanda)
  • 2004-prezent, Membru al Academiei Europa, Jena (Germania)
  • 2004-2005, Președinte al Conferinței Rectorilor Danubieni
  • 2004-2012, Membru al Colegiului Magna Charta Observatory, Bologna (Italia)
  • 2004-2010, Membru al Consiliului Universității Națiunilor Unite, Tokyo (Japonia)
  • 2001-2005, Membru al Biroului Asociației Universităților Europene, Bruxelles
  • 2001-2003, Membru al Comisiei Consultative Internaționale a Universității de Economie, Budapesta (Ungaria)
  • 2001-prezent, Membru al Consiliului Institutului pentru Cultură și Istorie Germană din Europa de Sud-Est, München (Germania)
  • 1998-prezent, Vice-președinte al Consiliului CEPES-UNESCO
  • 1998, Vice-președinte al Conferinței Mondiale a Învățământului Superior UNESCO, Paris
  • 1995-2001, Membru al Comitetului de Învățământ Superior și Cercetare al Consiliului Europei, Strasbourg

Relația cu securitatea[modificare | modificare sursă]

Conform deciziei CNSAS publicată în data de 21 februarie 2014, Andrei Marga nu a fost colaborator al securității, dar dădea note informative sub numele de cod "HORIA". Această decizie vine pe fondul publicării în data de 16 august 2012 de documente acuzatoare la adresa acestuia. De menționat este faptul că Andrei Marga tocmai ce fusese remaniat cu două săptamâni înainte din Guvernul condus de Victor Ponta. Decizia din 2014 specifică modul de recrutare a lui Marga în luna august 1977 ca element de legătură cu un alt personaj cu numele de copd "WERNER". Turnătoriile lui Marga îi avea ca țintă pe profesorii și studenții străini care veneau la Cluj.

Decizia CSAS aduce lumină și în ce privește calitatea de informator al securității a Deliei Marga, soția lui Andrei. Dovada se regăsește în notele informative pe care Delia Marga le-a dat în anul 1987 despre o profesoară americană venită la Cluj și care dorea să-l cunoască pe filozoful Constantin Noica:

„Conform obligațiilor ce decurg din legile în vigoare privind relațiile cu cetățenii străini, subsemnata D.M., filolog la Institutul de istorie și arheologie, precizez că în data de 16 iunie 1987 an fost anunțată (seara) telefonic de sosirea pentru un stagiu de studii de două luni a profesoarei K.V din SUA. După o oră, profesoara V mi-a făcut o vizită la domiciliu, unde am primit-o împreună cu soțul meu, Andrei Marga[2]
—Raport CNSAS[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Premiile Herder 2005 - Numarul 269 - Mai - 2005 - Arhiva - Observatorcultural.ro
  2. ^ a b ro Decizie CNSAS: Andrei Marga a turnat la Securitate cu numele de cod „Horia”, dar NU a fost colaborator
  3. ^ a b ro Raportul CNSAS despre statutul de informator al securității a lui Andrei Marga
  4. ^ Exclusiv Documente: Andrei Marga de la activist A.S.C. plătit de PCR la ministru liberal în Guvernul Ponta. http://www.napocanews.ro/2012/07/documente-andrei-marga-de-la-activist-a-s-c-platit-de-pcr-la-ministru-liberal-in-guvernul-ponta-foto.html. 
  5. ^ Tismaneanu: Discursul lui Crin Antonescu e imbibat de ura. http://www.ziare.com/crin-antonescu/presedinte-pnl/tismaneanu-discursul-lui-crin-antonescu-e-imbibat-de-ura-1093178. 
  6. ^ Andrei Marga. http://www.daad.de/alumni/netzwerke/vip-galerie/mitteleuropa/12745.en.html. 
  7. ^ Speaker and Presenter Biographies. http://archive.unu.edu/globalization/2007/bio.html. 
  8. ^ Basilica, 15 martie 2011 - "Distincții oferite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Cluj"
  9. ^ Deparatamentul politic, Cum justifică Ponta trecerea ICR la Senat, Mediafax, 13 iunie 2012
  10. ^ Andrei Marga, validat în funcția de președinte al ICR fără a mai fi audiat în comisii, Hotnews, 11 septembrie 2012
  11. ^ a b http://www.mediafax.ro/social/andrei-marga-caloriferul-este-o-inventie-transilvana-cati-stiu-de-asta-10195551http://www.mediafax.ro/social/andrei-marga-caloriferul-este-o-inventie-transilvana-cati-stiu-de-asta-10195551
  12. ^ Mihai Șoica, Tupeu de colaborator al Securității. Andrei Marga și-a pus nepoata șefă la ICR, Evenimentul Zilei, 9 ianuarie 2012
  13. ^ Georgeta Petrovici, Nepoata lui Marga, doctorand ilegal la catedra unchiului, Evenimentul zilei,11 ianuarie 2013
  14. ^ http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14416611-icr-respinge-finantare-cele-mai-importante-festivaluri-culturale-din-romania.htm
  15. ^ Andrei Marga erhielt Bundesverdienstorden, Siebenbuerger.de, 11 ianuarie 2004.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice



Predecesor:
Constantin Dudu Ionescu
Președintele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat
2002

Succesor:
Victor Ciorbea