Mihail Manoilescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mihail Manoilescu

Politicianul Mihail Manoilescu
Născut(ă) 9 decembrie 1891
Tecuci, România
Deces 30 decembrie 1950, (59 de ani)
închisoarea Sighet, Republica Populară Română
Naționalitate  România
Ocupație publicist, politician
Cunoscut(ă) pentru A fost Ministrul Afacerilor Străine

Mihail Manoilescu (n. 9 decembrie 1891, Tecuci - d. 30 decembrie 1950, închisoarea Sighet) a fost un publicist, economist și politician român.

Printre alte funcții publice pe care le-a deținut, Mihail Manoilescu a fost ministru al afacerilor străine al României în vara anului 1940, în cadrul guvernului Ion Gigurtu. Gândirea sa economică a trezit interes în America de Sud.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Rămas orfan de tată la 9 ani, se mută cu familia sa la Iași. Cu toate că manifesta interes pentru drept, familia îl determină să facă studii de inginerie la București, terminând primul în anul 1915.

După primul război mondial, Manoilescu a fost funcționar cu rang secundar în guverne liberale și averesciene. În anul 1926, aflat într-o misiune economică în Italia, îl cunoaște pe dictatorul fascist Benito Mussolini, al cărui admirator devine. Partizan al revenirii regelui Carol al II-lea pe tronul României, Manoilescu este întemnițat în toamna anului 1927, dar este achitat la procesul ținut în 1928.

În 1929 a publicat la Paris, la editura Giard, în colecția "Bibliothèque Économique Internationale" prima versiune a operei sale fundamentale "Teoria protecționismului și schimburile internaționale".

După revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, Manoilescu a fost foarte influent în cadrul camarilei regale, fiind ministru pe resort economic în diverse guverne țărăniste. În paralel, a desfășurat o mare activitate teoretică în domeniul economic, în țară, Italia și Portugalia. Ideile sale corporatiste și protecționiste încep să fie adoptate în Brazilia, în scopul dezvoltării industriale a acestei țări.

În 1937 Manoilescu a început să finanțeze publicația "Buna Vestire", oficios al organizației Garda de Fier. Manoilescu a fost și membru în Senatul legionar.[1]

În 1938 și-a aplicat ideile economice în cadrul unui experiment în Transilvania. Tentativa a eșuat, după Manoilescu, din cauza adversarilor săi politici, astfel că el a suferit mari pierderi financiare.

În iulie 1940 Manoilescu a fost desemnat ministru de externe în guvernul pro-nazist condus de Ion Gigurtu. Sub presiunea Germaniei, susținut[ și de fasciștii italieni, România a fost nevoită să facă importante concesii teritoriale statelor vecine. Întreg capitalul de simpatie, real sau pretins, de care ar fi beneficiat Manoilescu pe lângă oficialitățile italiene, nu a servit la nimic. El nu a avut practic posibilitatea să protejeze interesele României[2] - de aici și caracterul de dictat al „arbitrajului” de la Viena. Luând la cunoștință de noua frontieră pe care o trasaseră „arbitrii”, ministrul Manoilescu „s-a prăbușit pe masă leșinat”, conform mărturiei ministrului de externe italian, Galeazzo Ciano [3].

Cu toate acestea, în calitatea sa oficială, la 30 august 1940, Manoilescu a trebuit să semneze Dictatul de la Viena, prin care Germania și Italia au acordat Ungariei o importantă parte a Transilvaniei.

Pe 12 octombrie 1944, la puțin timp după începutul ocupației sovietice, Manoilescu a fost întemnițat fără proces, timp de 14 luni. După eliberare, În perioada decembrie 1945 - decembrie 1948 Manoilescu și-a oferit expertiza economică noilor autorități comuniste. A fost arestat din nou în decembrie 1948; a fost deținut în închisorile de la Jilava, Ocnele Mari și Sighet, în ultima murind la sfârșitul lui 1950. A fost înhumat la groapa comună. Ulterior a fost judecat post mortem pentru publicarea de articole profasciste, fiind condamnat pe data de 12 aprilie 1952 la 15 ani de închisoare precum și la confiscarea proprietății particulare. Familia a fost anunțată de moartea sa în 1958.

Opera[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Problema despăgubirilor de război (1919)
  • Contribuția culturii generale la formarea concepției tehnice (1920)
  • Politica statului în chestiunea refacerii industriale (1920)
  • Cum putem reînvia Leul aur (1923)
  • Organizarea financiară a economiei naționale (1924)
  • La théorie du protectionisme industriel (Paris, 1929) - cu versiuni în italiană și engleză
  • Întoarcere la ogor (1931)
  • Echilibrul economic european (1931)
  • Metodele în economia politică (București, 1932)
  • O activitate parlamentară corporativă (patru discursuri în Senat din Decembrie 1932) (1933)
  • Gândirea europeană la Congresul de la Roma (1933)
  • Lupta ortodoxiei împotriva materialismului (1933)
  • Unitatea spirituală a Europei (1933)
  • Le siècle du corporatisme (Secolul corporatismului) (Editions "Payot", Paris, 1934)
  • Românism și Ortodoxie (1936)
  • Secolul Corporatismului (Editura "Naționala-Ciornei", București, 1937) - traducere de D. Livezeanu după volumul original apărut în lb. franceză cu titlul: "Le siècle du corporatisme", Editions "Payot", Paris
  • Partidul unic - Instituție politică a regimurilor noi (București, 1937)
  • Doctrinele și teoriile noastre în lumina criticei (Tip. "Bucovina", București, 1937)
  • Finanțarea și efectul lucrărilor publice ca stimulent în țările agricole (Tip. "Monitorul Oficial", București, 1937)
  • Încercǎri în filosofia științelor economice, București, Monitorul oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, 1938
  • La situation économique de la Roumanie en 1929 (1940)
  • Rostul și destinul burgheziei românești (1940)
  • Memorii, 1945 (publicate în 1993)

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • O seculo do corporativismo; doutrina do corporativismo integral e puro; traduçăo de Azevedo Amaral, Rio de Janeiro, J. Olympio, 1938.
  • Die nationalen produktivkräfte und der aussenhandel; theorie des internationalen warenaustausches, Berlin, Junker und Dünnhaupt verlag, 1937.
  • "Etica Politicaă" tradusă din limba franceză de Elena Manoilescu, prefațată de Vasile Morar și publicată în 2010 la editura Spandugino Publishing House

Articole[modificare | modificare sursă]

  • Sindicalizarea legală a industriilor (expunere de motive și ante-proiect de lege) (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1932) - în colaborare cu Grigore Manoilescu
  • România, Stat Corporativ (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1933)
  • Profesiunile libere în Statul Corporativ (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1933)
  • Preoții și Profesorii în Statul Corporativ (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1933)
  • Regimul nostru fiscal (asigurările sociale) (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1933)
  • Filozofia și doctrina corporatistă (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1934)
  • Spațiul economic corporativ (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1934)
  • Românismul și dreptul său (discurs ținut la Senat la 3 Decembrie 1935) (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1935)
  • Revizuiri și anticipări (discurs la Mesaj în Senat) (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1936)
  • Ideea de plan (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1936)
  • Tendințele tinerei generații (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1936) - în colaborare cu Mircea Vulcănescu
  • Generația Nouă și politica veche (discurs tinut la Senat în 27 Noembrie 1936) (Colecția revistei "Lumea Nouă", Nr. 19, București, 1936)
  • Syntese de l'economie roumaine (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1936)
  • Portugalia lui Salazar (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1936)
  • Două reforme aparente (discurs ținut la Senat) (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", Nr. 20, București, 1936)
  • Lupta împotriva muncei și a jertfei (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1936)
  • Sensul antiburghez al revoluției naționale (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1937)
  • Le parti unique, în: "Ouvrier francaise", Paris, 1937
  • Protecționismul și schimbul internațional (Biblioteca revistei "Lumea Nouă", București, 1937)
  • România - Stat Național-Corporativ (programul oficial al Ligei Național-Corporatiste) (București, 1938)
  • Încercări în filosofia științelor economice (prelegeri pe care Prof. Mihail Manoilescu le-a ținut în fiecare an la deschiderea cursului său de Economie Politică, la Școala Politehnică din București)
  • Dimensiunea slavă, în "Lumea Nouă", 1941
  • N'am avut oameni de stat, în "Lumea Nouă", 1941

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.zelea-codreanu.com/to%20root%20dupa%20aranj%20headings/r_Cuvantul_Legionar,%20Intrebari_si_Raspunsuri/Senatul%20legionar.htm
  2. ^ Vezi Valer Pop, Bătălia pentru Ardeal, în Arhiva MAE, fond Conferința Păcii, 1946, vol.101
  3. ^ G. Ciano, vol. I, p.286, apud A. Simion, 1996, p.363

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Vasile Nechita, Mihail Manoilescu, creator de teorie economică, Iași, Editura Cugetarea, 1993
  • Robert Păiușan, Mihail Manoilescu. Repere biobibliografice, București, Editura ASE, 2005
  • Constantin Schifirneț, Evoluția burgheziei românești. Mihail Manoilescu, in Formele fără fond, un brand românesc, București: Comunicare. ro, 2007, pp. 174-179
  • Constantin Schifirneț, Mihail Manoilescu: o viziune monografică despre burghezia română, in Sociologie românească modernă, București: Criterion Publishing, 2009, pp. 125-166

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Grigore Gafencu
Ministrul Afacerilor Străine
4 iulie - 4 septembrie 1940

Succesor:
Prințul Mihail Sturdza