Cristian Diaconescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cristian Diaconescu
CDiaconescu5082009.jpg
Cristian Diaconescu

În funcție
24 ianuarie 2012 – 7 mai 2012
Președinte Traian Băsescu
Prim-ministru Victor Ponta
Precedat de Theodor Baconschi
Succedat de Andrei Marga
În funcție
22 decembrie 2008 – 2 octombrie 2009
Prim-ministru Emil Boc
Mihai Răzvan Ungureanu
Precedat de Lazăr Comănescu
Succedat de Cătălin Predoiu (interimar)

Ministrul de justiție
În funcție
10 martie 2004 – 28 decembrie 2004
Prim-ministru Adrian Năstase
Precedat de Rodica-Mihaela Stănoiu
Succedat de Monica Macovei

Născut(ă) 2 iulie 1959 (1959-07-02) (55 de ani)
București
Partid politic PMP(2014–)
Independent (2009-10, 2012-2014)
UNPR (2010–2012)
PSD (2002–2009)
Profesie Avocat
Naționalitate Român

Cristian Diaconescu (n. 2 iulie 1959, București) este un politician român și fost diplomat român, de formație jurist.

A fost vicepreședinte al Senatului României, a fost ministru al justiției în guvernul Adrian Năstase (10 martie–28 decembrie 2004) și ministru de externe în guvernul Emil Boc (1) (2008–2009), din partea PSD. În data de 24 ianuarie 2012 a fost numit ministru de externe în guvernul Emil Boc (2), de această dată din partea UNPR. A fost ministru de externe în guvernul Mihai Răzvan Ungureanu.

După ce nu a reușit să câștige votul pentru președinția PSD, Diaconescu a devenit consilier al președintelui Traian Băsescu, funcție deținută până la 30 aprilie 2014.[1]

Începuturile carierei[modificare | modificare sursă]

A absolvit, în 1983, Universitatea din București, Facultatea de Drept. În același an a fost numit judecător la Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov; în perioada 1984 - 1990 a fost judecător la Judecătoria Sectorului 4 din București. În anul 2008, Cristian Diaconescu și-a dat doctoratul în dreptul comertului internațional la Academia de Studii Economice.

Carieră profesională[modificare | modificare sursă]

În perioada 1990 - 2000 a deținut numeroase funcții de răspundere în cadrul Ministerului Afacerilor Externe printre care: diplomat în Delegația Permanentă, ulterior Misiunea Permanentă a României la OSCE; coordonator al secției de cooperare în domeniul politico-militar al OSCE din MAE; diplomat în Misiunea Permanentă a României pe lângă Organizațiile Internaționale de la Viena, adjunct al șefului misiunii pentru domeniile politico-militar și de securitate ale OSCE; director al Direcției OSCE și de Cooperare cu Structurile Subregionale din Ministerul Afacerilor Externe; director general al Direcției Generale Juridice și Consulare din Ministerul Afacerilor Externe; șef de delegație la reuniunile privind Dimensiunea Umană a OSCE, Comisia privind Drepturile Omului la Geneva și Comisia Dunării. În anul 2000, luând în considerare experiența sa în negocierile internaționale, Ministerul Afacerilor Externe i-a încredințat o importantă misiune internațională, numindu-l Secretar general adjunct al Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) și ambasador en pied în această organizație.

Anul 2001 a marcat pentru Cristian Diaconescu începutul carierei de om de stat prin numirea sa ca Secretar de Stat pentru Afaceri Bilaterale în cadrul Ministerul Afacerilor Externe. Această funcție a fost îndeplinită în paralel cu funcția de negociator șef pentru Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, pentru Tratatul Politic de bază între România și Federația Rusă, pentru Legea maghiarilor din statele vecine Ungariei pentru tratatele și acordurile bilaterale privind regimul frontierelor, protecția minorităților și readmisia, precum și în domeniul măsurilor de creștere a încrederii și securității în Europa. Începutul anului 2004, an hotărâtor pentru procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, i-a adus nominalizarea ca Secretar de Stat pentru Afaceri Europene.

În paralel cu cariera profesională, Cristian Diaconescu a desfășurat și o activitate didactică și științifică ca membru fondator în Fundația Colegiului Național de Apărare, membru asociat al Jamestown Foundation, secretar științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale, profesor în cadrul Colegiului Național de Apărare și în cadrul Institutului de Drept și Relații Internaționale unde a susținut cursuri privind tematica securității și cooperării europene și euro-atlantice. În anul 2007 Cristian Diaconescu a obținut titlul de doctor în drept.

Începând cu anul 2002, Cristian Diaconescu a fost membru PSD, părăsind alături de alți parlamentari social-democrați formațiunea pentru a fonda UNPR, fiind ales la înființarea acestuia Președinte de onoare și anunțat drept candidat la președinția României.

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

În timpul facultății a fost secretar adjunct, responsabil cu problemele politico-ideologice, al biroului Asociaței Studenților Comuniști, iar în 1982 a devenit membru al Partidului Comunist Român[2] ca o urmare a "activității apreciate pozitiv" și a "rezultatelor bune în organizatia UTC" În fișa de apreciere aferentă anului 1988, cu doar un an înainte de Revoluție, când funcționa la Judecătoria Sectorului 4 din București, Cristian Diaconescu era descris ca fiind "permanent preocupat de pregătirea politică și profesională, fiind cursant al Universității de Marxism din cadrul Cabinetului Municipal de Partid". [3]

Cristian Diaconescu a făcut parte din guvernele: Adrian Năstase (în perioada 10 martie 2004 - 28 decembrie 2004), Emil Boc (1) (în perioada 22 decembrie 2008 - 2 octombrie 2009.

Ministru al justiției[modificare | modificare sursă]

În martie 2004 a fost numit ministru al justiției cu misiunea de a negocia și închide capitolul 24, Justiție și Afaceri Interne, în cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană. În noiembrie 2004 Cristian Diaconescu a raportat Guvernului României închiderea acestui capitol facilitând astfel finalizarea procesului de integrare în Uniunea Europeană.

Fiind deja angajat plenar în activitatea de guvernare a României, în noiembrie 2004 Cristian Diaconescu s-a înscris în alegerile parlamentare, candidând în circumscripția județului Constanța și câștigând postul de Senator în Parlamentul României. Începând cu anul 2005, Cristian Diaconescu a fost ales de Congresul Partidului Social Democrat în funcția de vicepreședinte.

În Senatul României, Cristian Diaconescu a deținut funcțiile de vicepreședinte al Comisiei Drepturilor Omului și Președinte al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională din Senat.

Legăturile cu Securitatea[modificare | modificare sursă]

Într-o autobiografie, scrisă de mână și datată 20 decembrie 1983, Cristian Diaconescu dă referințe exacte despre împrejurările în care s-a intersectat cu Securitatea: "Între anii 1978-1979, mi-am satisfăcut stagiul militar ca militar cu termen redus la U.M. 0835 trupe de securitate". Un document al Direcției de organizare, control, personal și invatamant din Ministerul Justiției mentionează și gradul cu care Diaconescu a fost lăsat la vatră, in 1979 - cel de sublocotenent. [4]

Cristian Diaconescu a lucrat la mai multe direcții, printre care și Direcția „C” Contraspionaj Extern, urmașa vestitei UM 0195, sau Formațiunea Y . La vremea aceea, spionii acestei direcții îndeplineau și misiuni de contrainformații, adică de protecție internă. După ce generalul Adrian Isac i-a înlesnit promovarea generalului Silviu Predoiu la conducerea Direcției „C”, acesta a reorganizat-o și a format Direcția Generală de Securitate Internă (DGSI), împărțită după cum urmează: Direcția de Protecție Personal, Direcția de Protecție Operațiuni și Direcția „C” Contraspionaj Extern. [5] [6]

Candidatura la alegerile locale din 2008[modificare | modificare sursă]

La alegerile locale din aprilie 2008 a fost candidatul PSD-ului la funcția de primar general al Bucureștiului. S-a clasat pe locul al treilea în primul tur de scrutin, cu 12,33% din voturi. A fost devansat de Sorin Oprescu (30,12%), cel care a fost ales primar în turul al doilea, și de Vasile Blaga (29,56%).

Ministru de externe[modificare | modificare sursă]

În decembrie 2008, în urma alegerilor legislative la care a obținut un mandat de senator de București din partea PSD; timp de un an a îndeplinit funcția de ministru de externe în primul guvern condus de Emil Boc.În toamna lui 2009, a demisionat din guvern, împreună cu toți miniștri PSD, ca reacție la demiterea ministrului de interne Dan Nica.[7]

Fondarea UNPR și activitatea în cadrul acestuia[modificare | modificare sursă]

A urmat o perioadă de frământări în viața politică românească, guvernul Boc fiind demis prin moțiune de cenzură, cu votul parlamentarilor PSD, la două luni înainte de alegerile prezidențiale. La alegeri, candidatul PSD Mircea Geoană a pierdut la mică distanță, iar în partid au apărut disensiuni. Geoană a demisionat de la conducerea partidului, iar la congresul extraordinar din februarie 2010, Cristian Diaconescu a candidat pentru președinția partidului.[8] Cum platforma sa nu a avut succes, el a ales să-l susțină pe Mircea Geoană. Imediat după congresul care a adus victoria lui Victor Ponta, Diaconescu a demisionat din partid, în condițiile în care se zvonea că ar fi fost urmărit pas cu pas vreme de zece zile de contracandidații la șefia partidului.[9] Ulterior, Diaconescu și-a explicat demisia într-un interviu acordat ziarului Adevărul, spunând că „am avut opțiunea de a-l sprijini pe Mircea Geoană la Congres ... în acel moment, au pornit o serie de acțiuni pentru a decredibiliza gestul meu și pentru a-l decredibiliza pe Geoană ... eu n-am acceptat ca acel lucru să mi se întâmple și nu mi se părea normal să dau mâna cu aceiași oameni care au încercat să mențină un gen de «status quo»”.[10]

Inițial, Diaconescu s-a alăturat fostului său coleg de partid Gabriel Oprea, care demisionase cu un an înainte, în grupul parlamentar independent fondat de acesta.[11] El s-a alăturat apoi eforturilor lui Oprea de a înființa o nouă formațiune politică de stânga, formațiune denumită Uniunea Națională pentru Progresul României; la primul congres ala acesteia, din 30 aprilie 2010, Diaconescu a fost ales președinte de onoare al noii formațiuni.[12] Formațiunea a susținut al doilea guvern al lui Emil Boc, fiind reprezentată în guvern de președintele executiv Gabriel Oprea ca ministru al apărării. Partidul a obținut în schimb de la guvern susținere în ce privește introducerea conceptului de „coș de solidaritate”, ce presupune vânzare de alimente cu preț redus pentru pensionari, deși a fost criticată de inițial de președintele Băsescu drept măsură populistă,[13][14] și un proiect privind o taxă de solidaritate pe averile mari, proiect ce a fost însă blocat de opoziție la Senat; Guvernul și UNPR continuă însă să-l susțină.[15]

Începând cu luna februarie 2011, Cristian Diaconescu este unul dintre cei patru vicepreședinți ai Senatului României.[16] După un an, în ianuarie 2012, Diaconescu a fost numit ministru de externe în guvernul Emil Boc[17] și apoi (după demisia guvernului Boc) a fost desemnat să continue această activitate și în guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu.[18]

După demiterea cabinetului Ungureanu în aprilie 2012, Diaconescu respinge poziția UNPR de susținere a noului guvern Ponta și părăsește formațiunea ca replică a formării Alianței de Centru-Stânga dintre PSD și UNPR, structură politică ce pregătește reunificarea forțelor de stânga de pe scena politică românească, mai exact formațiunile parlamentare actuale.

Consilier prezidențial[modificare | modificare sursă]

La 29 mai 2012, demisionează din funcția de senator în urma numirii sale în calitatea de Consilier prezidențial al președintelui Traian Băsescu. Înlocuit în urma suspendării președintelui, Cristian Diaconescu rămâne un susținător public al lui Băsescu pe perioada suspendării și organizării referendumului pentru demiterea șefului statului. La 30 august 2012, după reinstalarea lui Băsescu, Diaconescu redevine consilier prezidențial.

Mișcarea Populară[modificare | modificare sursă]

Cristian Diaconescu a fost unul dintre inițiatorii fundației Mișcarea Populară, o organizație politică susținută de Traian Băsescu. Face parte din echipa de conducere a organizației, în calitate de membru-fondator.

Pe 7 iunie 2014, la Congresul Extraordinar al Partidului, Elena Udrea, președintele proaspăt ales a Partidului Mișcarea Populară, îl numește pe Cristian Diaconescu candidatul partidului la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. Cristian Diaconescu acceptă candidatura iar pe 11 iunie a fost ales președinte al Fundației Mișcarea Populară.[19]

Viață personală[modificare | modificare sursă]

Cristian Diaconescu este căsătorit cu Mariana Diaconescu și are o fiică. Absolventă de ASE, Mariana Diaconescu a fost președinta Eximbank în perioada guvernului Adrian Năstase. Ea a intrat și în atenția DNA, pentru un prejudiciu de cateva milioane de euro, pe care l-ar fi produs băncii pe care a condus-o. [20]

Mariana Diaconescu a fost vreme de patru ani președinte al Eximbank, banca cu capital majoritar de stat. În 2001, odată cu instalarea echipei Nastase la Palatul Victoria, Cristian Diaconescu a devenit secretar de stat în MAE, iar soția sa a fost numită președinte al Eximbank. Numirea a fost una politică: în Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) Eximbank, care numește președintele, decizia a luat-o reprezentantul APAPS, adică al Guvernului. In luna aprilie 2004, APAPS-ul condus de Ovidiu Mușetescu i-a mărit Marianei Diaconescu salariul cu 50 la sută, ceea cea atras după sine sporuri crescute în mod corespunzător. Mai mult, la începutul lunii noiembrie 2004, cu două saptămâni înainte de alegeri și cu șase luni înainte ca mandatul de președinte să expire, moștenitorul APAPS, adică AVAS-ul condus de Mircea Ursache, a decis în AGA să prelungească mandatul Marianei Diaconescu ca președinte Eximbank pe o perioadă de încă patru ani, până în 2008. PSD a pierdut însă alegerile și noua conducere de la AVAS, moștenitorul APAPS, a destituit-o din funcție în aprilie 2005. Ea a intentat proces în contencios, acuzând că înlocuirea sa a fost motivată politic și a cerut daune de 18 miliarde de lei vechi. [21]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cristian Diaconescu nu mai este consilier prezidențial”, Digi 24, 30 aprilie 2014, http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Cristian+Diaconescu+nu+mai+este+consilier+prezidential, accesat la 1 mai 2014 
  2. ^ Mihu, Laurențiu (15 februarie 2008). „Cristian Diaconescu, judecător pe uliță”. Evenimentul Zilei. http://www.evz.ro/detalii/stiri/cristian-diaconescu-judecator-pe-ulita-792074.html. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  3. ^ http://www.ziare.com/cristian-diaconescu/psd/o-noua-mapa-profesionala-cristian-diaconescu-240742
  4. ^ http://www.ziare.com/cristian-diaconescu/psd/o-noua-mapa-profesionala-cristian-diaconescu-240742
  5. ^ http://www.gazetadecluj.ro/stiri-cluj-investigatii/cristian-diaconescu-candidatul-lui-basescu-la-prezidentiale-cocheteaza-cu-serviciile/
  6. ^ http://www.cotidianul.ro/cristian-diaconescu-un-securist-la-ministerul-afacerilor-externe-170848/
  7. ^ Neagu, Alina (1 octombrie 2009). „Coalitia s-a rupt, ministrii PSD au demisionat din Guvern”. Hotnews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6226098-video-coalitia-rupt-ministrii-psd-demisionat-din-guvern.htm. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  8. ^ Vulpe, Marius (19 februarie 2010). „Congresul PSD: Principalii candidați, proiectele lor politice și modul de desfășurare”. Antena 3. http://www.antena3.ro/politica/congresul-psd-principalii-candidati-proiectele-lor-politice-si-modul-de-desfasurare-92606.html. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  9. ^ Ciornei, Florin; Rață, Marinela (24 februarie 2010). „Diaconescu a demisionat din PSD”. Evenimentul Zilei. http://www.evz.ro/detalii/stiri/diaconescu-a-demisionat-din-psd-887582.html. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  10. ^ Rădulescu, George (25 august 2011). „Video Cristian Diaconescu, președinte de onoare al UNPR: „N-am fost șantajat””. Adevărul. http://www.adevarul.ro/la_masa_adevarului/Cristian_Diaconescu-presedinte_de_onoare_al_UNPR-_-N-am_fost_santajat_0_542346388.html. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  11. ^ Pârvu, Luminița (24 februarie 2010). „In ce grup a intrat Diaconescu. Ce planuri are armata de dezertori a generalului Oprea”. Hotnews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6959097-grup-intrat-diaconescu-planuri-are-armata-dezertori-generalului-oprea.htm?cfnl=. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  12. ^ Marian Sârbu a fost ales președintele UNPR, Oprea este președinte executiv”. România Liberă. 1 mai 2010. http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/marian-sarbu-a-fost-ales-presedintele-unpr-oprea-este-presedinte-executiv-185116.html. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  13. ^ «Coșul de solidaritate», aprobat de Guvern. Ce alimente pot cumpăra pensionarii la preț redus”. Mediafax. 21 septembrie 2011. http://www.mediafax.ro/social/cosul-de-solidaritate-aprobat-de-guvern-ce-alimente-pot-cumpara-pensionarii-la-pret-redus-8781716. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  14. ^ Coș de solidaritate pentru pensionari: Produsele alimentare de bază, vândute la cel mai scăzut preț posibil”. Mediafax. 27 iulie 2011. http://www.mediafax.ro/social/cos-de-solidaritate-pentru-pensionari-produsele-alimentare-de-baza-vandute-la-cel-mai-scazut-pret-posibil-8531718. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  15. ^ Vulpe, Marius (5 septembrie 2011). „Coaliția merge înainte cu taxa de solidaritate pe averile bogaților.”. Evenimentul Zilei. http://www.evz.ro/detalii/stiri/coalitia-ia-din-nou-in-brate-taxa-de-solidaritate-pe-averile-bogatilor-vezi-cum-sunt-taxa-94438.html. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  16. ^ Senatul și-a ales noua conducere: Cristian Diaconescu, noul vicepreședinte din partea UNPR”. Ora de Timiș. 7 februarie 2011. http://oradetimis.oradestiri.ro/senatul-si-a-ales-noua-conducere-cristian-diaconescunoul-vicepresedinte-din-partea-unpr/national/2011/02/07/. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  17. ^ Cristian Diaconescu, numit ministru de Externe”. Realitatea.net. 24 ianuarie 2012. http://www.realitatea.net/cristian-diaconescu-numit-ministru-de-externe_907185.html. Accesat la 2 martie 2012. 
  18. ^ UNPR i-a solicitat lui Ungureanu ca Diaconescu și Oprea să rămână în noul Guvern pe aceleași posturi”. Ziarul Financiar. 7 februarie 2012. http://www.zf.ro/politica/unpr-i-a-solicitat-lui-ungureanu-ca-diaconescu-si-oprea-sa-ramana-in-noul-guvern-pe-aceleasi-posturi-9213127. Accesat la 2 martie 2012. 
  19. ^ Cristian Diaconescu a fost ales președinte al Fundației Mișcarea Populară, 10 iunie 2014, Departamentul Politic, Evenimentul zilei, accesat la 12 iunie 2014
  20. ^ http://www.ziare.com/cristian-diaconescu/psd/o-noua-mapa-profesionala-cristian-diaconescu-240742
  21. ^ http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1203875-cristian-diaconescu-ascuns-sotia-castiga-sute-milioane-lei-luna.htm

Legături externe[modificare | modificare sursă]