Cadrilater
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cadrilaterul reprezintă partea de sud a Dobrogei mărginită de Dunăre la NV, râurile Beli Lom şi Kamchiya şi Marea Neagră la E. Numele înseamnă „patrulater” şi provine de la cele patru cetăţi turceşti care alcătuiau un sistem defensiv în nord-estul Bulgariei: Silistra, Ruse, Shumen şi Varna.
Deşi devine parte a României abia in 1913, România s-a implicat încă din sec. al XIX-lea în patronajul cultural şi educaţional al românilor de aici:
Autorităţile otomane din Dobrogea au însărcinat pe cărturarul Nifon Bălăşescu să organizeze şcolile româneşti şi să creeze altele acolo unde nu existau. In sec. XIX a continuat să funcţioneze vechea şcoală românească din Turtucaia unde documentele au păstrat numele unei întreg pleiade de învăţători începând cu dascălul Rusu Şaru în 1774. În Silistra încă înainte de 1850 funcţiona o şcoală românească din care ieşiseră serii întregi de absolvenţi. Dascălul Petru Mihail nota ,,anul 1847 martie întâiul: m-am tocmit la şcoală ca să învăţ pe copii carte românească“. C. Petrescu, ce crease în 1866 o Eforie, un comitet şcolar va tipări cu ajutorul mitropolitului de Silistra în 1874 un abecedar turco-român. La dotarea ei a participat începând cu 1877 guvernul României. La iniţiativa conducerii şcolii normale din Silistra a fost înfiinţată ,,Societatea română pentru cultură şi limbă“ care deţinea regulament, statute, registre şi sigiliu propriu, iar scopul ei era ,,de a propaga prin toate mijloacele putincioase între românii din aceste părţi, învăţătura limbii materne“ şi de ,,a conlucra la dezvoltarea educaţiei naţionale şi a apăra privilegiile ei“. Mai exista şi ,,Comunitatea Bisericii Româneşti“
Judeţul Durostor în perioada când el era parte a Regatului României
Judeţul Caliacra, redenumit azi de bulgari Kavarna
Cea mai mare parte din sudul Dobrogei, situată la nord de linia Turtucaia-Balcic, a fost obţinută de România ca urmare a participării sale la cel de-al Doilea Război Balcanic, în 1913. Pentru a denumi acest teritoriu se foloseşte în mod eronat tot numele Cadrilater, probabil din comoditate şi din cauză că nu s-a găsit un alt nume. Rămâne în componenţa României până în 1940 când prin Tratatul de la Craiova, semnat la 7 septembrie, reintră în componenţa Bulgariei.
Emisiune poştală festivă a Poştei Române consacrată de alipirea Cadrilaterului la RomâniaÎn momentul anexării, potrivit statisticilor bulgare, dintr-o populaţie de 286.000 de locuitori, doar 6.348 ar fi fost români, ei înşişi, în majoritate, urmaşi a mocanilor margineni staţionaţi şi sedentarizaţi aici ca urmare a transhumanţei lor pastorale (locuind îndeosebi în Turtucaia şi Silistra sau în comunele suburbane ale acestora), restul fiind mai ales turci şi bulgari.
Ca urmare a încurajării stabilirii aromânilor din Balcani şi a românilor din alte provincii, ponderea elementului românesc a crescut semnificativ până în 1940. Prin 1937 în timp ce încă o pluralitate, bulgarii au fost doar 37%. Aici s-au stabilit şi români din Timocul bulgăresc [1]. În decursul perioadei interbelice, atât jandarmii cât şi coloniştii sau românii autohtoni s-au confruntat în permanenţă cu comitagii bulgari care au comis acte de terorism şi devastări.
În anul 1940 după discuţiile care au avut loc la Craiova, guvernanţii români cedează presiunilor Germaniei naziste şi aliaţilor ei bulgari şi decid abandonarea Cadrilaterului. Unii ofiţeri ai armatei Române (de exemplu, Generalul Argeşanu) s-au opus acestei retrageri şi au organizat pe cont propriu o rezistenţă armată. Conducătorul rezistenţei fiind însă arestat în cele din urmă din ordinele lui Ion Antonescu, bulgarii au reintrat în posesia acestei regiuni relativ fără probleme. Una din primele măsuri instituite de noii ocupanţi bulgari a fost de a reveni numele vechi bulgară. În final, populaţia română din acest teritoriu a fost mutată în Dobrogea de nord printr-un schimb obligatoriu de populaţie cu bulgarii. Astfel, din Bulgaria s-au stabilit atunci în România circa 110.000 români (din Cadrilater şi sudul Dunării), iar din România au plecat 77.000 bulgari.
Imagine din Cadrilaterul interbelicPrincipalele oraşe din această zonă sunt Silistra şi Turtucaia (în bulgară Tutrakan), în fostul judeţ Durostor, respectiv Balcic, Bazargic (în bulgară Dobrici) şi Caliacra (în bulgară Kavarna) în fostul judeţ Caliacra.
Populaţia din Cadrilater în 1910, în 1930, în 1940 şi în 2001:
Etnie 1910 1930 1940 20013 Total 282.007 378.344 407.515 357.217 Bulgari 134.355 (47,6%) 143.209 (37,9%) 150.962 (37,1%) 248.382 (69,53%) Români 6.348 (2,3%) 77.728 (20,5%) 106.534 (26,2%) 591 (0,17%) Turci 106.568 (37,8%) 129.025 (34,1%) 147.1961 (36,1%) 76,992 (21,55%) Tătari 11.718 (4,2%) 6.546 (1,7%) (*)2 4,515 (1,26%) Ţigani 12,192 (4,3%) n/a (0,8%) (*)2 25.127 (7,03%)
- 1La aceste cifre sunt incluşi şi tătarii, găgăuzii, ţiganii.
- 2Sunt incluşi la rubrica „turci”.
- 3Nu este inclusă şi comuna Asakovo care face parte astăzi din Regiunea Varna
[modifică] Surse
[modifică] Bibliografie
- GEORGE UNGUREANU - PROBLEMA CADRILATERULUI - DIFERENDUM TERITORIAL ŞI REPERE IMAGOLOGICE (1913-1940)
[modifică] Vezi şi
Regiuni Subregiuni istorice Ţara Almăjului · Ţara Bârsei · Ţara Făgăraşului · Ţara Haţegului · Ţara Hălmagiului · Ţinutul Herţa · Ţinutul Pădurenilor · Ţara Mocanilor · Ţara Moţilor · Ţara Năsăudului (incluzând Ţinutul Reghinului) · Ţara Oaşului · Comitatul Sătmar · Ţinutul Secuiesc · Mărginimea Sibiului · Ţara Zarandului · Ţara Silvaniei
