Cadrilater
Cadrilaterul reprezintă partea de sud a Dobrogei, aflată în Bulgaria și mărginită de Dunăre la NV, râurile Beli Lom și Kamchiya la S și Marea Neagră la E. Numele înseamnă „patrulater” și provine de la cele patru cetăți turcești care alcătuiau un sistem defensiv în nord-estul Bulgariei: Silistra, Ruse, Shumen și Varna.
Deși devine parte a României abia în 1913, România s-a implicat încă din sec. al XIX-lea în patronajul cultural și educațional al românilor de aici:
Autoritățile otomane din Dobrogea au însărcinat pe cărturarul Nifon Bălășescu să organizeze școlile românești și să creeze altele acolo unde nu existau. În sec. al XIX-lea a continuat să funcționeze vechea școală românească din Turtucaia, unde documentele au păstrat numele unei întregi pleiade de învățători începând cu dascălul Rusu Șaru în 1774. În Silistra încă înainte de 1850 funcționa o școală românească din care ieșiseră serii întregi de absolvenți. Dascălul Petru Mihail nota: „Anul 1847 martie întâiul: m-am tocmit la școală ca să învăț pe copii carte românească”. C. Petrescu, care în 1866 crease o eforie (un comitet școlar), a tipărit cu ajutorul mitropolitului de Silistra în 1874 un abecedar turco-român. La dotarea ei a participat începând cu 1877 guvernul României. La inițiativa conducerii școlii normale din Silistra a fost înființată „Societatea română pentru cultură și limbă” care deținea regulament, statute, registre și sigiliu propriu, iar scopul ei era „de a propaga prin toate mijloacele putincioase între românii din aceste părți, învățătura limbii materne” și de „a conlucra la dezvoltarea educației naționale și a apăra privilegiile ei”. Mai exista și „Comunitatea Bisericii Românești”.
-
Judeţul Durostor în perioada când el era parte a Regatului României
-
Judeţul Caliacra, redenumit azi de bulgari Kavarna
Cea mai mare parte din sudul Dobrogei, situată la nord de linia Turtucaia-Balcic, a fost obținută de România ca urmare a participării sale la cel de-al Doilea Război Balcanic, în 1913. Pentru a denumi acest teritoriu se folosește în mod eronat tot numele Cadrilater, probabil din comoditate și din cauză că nu s-a găsit un alt nume. A rămas în componența României până în 1940, când prin Tratatul de la Craiova de la 7 septembrie reintră în componența Bulgariei.
În momentul anexării, potrivit statisticilor bulgare, dintr-o populație de 286.000 de locuitori, doar 6.348 ar fi fost români, ei înșiși, în majoritate, urmași ai mocanilor margineni staționați și sedentarizați aici ca urmare a transhumanței lor pastorale (locuind îndeosebi în Turtucaia și Silistra sau în comunele suburbane ale acestora), restul fiind constituit mai ales din turci și bulgari.
Ca urmare a încurajării stabilirii aromânilor din Balcani și a românilor din alte provincii, ponderea elementului românesc a crescut semnificativ până în 1940. Prin 1937 în timp ce încă o pluralitate, bulgarii au fost doar 37%. Aici s-au stabilit și români din Timocul bulgăresc [1]. În decursul perioadei interbelice, atât jandarmii cât și coloniștii sau românii autohtoni s-au confruntat în permanență cu comitagii bulgari care au comis acte de terorism și devastări.
În anul 1940 după discuțiile care au avut loc la Craiova, guvernanții români cedează presiunilor Germaniei naziste și aliaților ei bulgari și decid abandonarea Cadrilaterului. Unii ofițeri ai armatei Române (de exemplu, Generalul Argeșanu) s-au opus acestei retrageri și au organizat pe cont propriu o rezistență armată. Conducătorul rezistenței fiind însă arestat în cele din urmă din ordinele lui Ion Antonescu, bulgarii au reintrat în posesia acestei regiuni relativ fără probleme. Una din primele măsuri instituite de noii ocupanți bulgari a fost de a reveni numele vechi bulgară. În final, populația română din acest teritoriu a fost mutată în Dobrogea de nord printr-un schimb obligatoriu de populație cu bulgarii. Astfel, din Bulgaria s-au stabilit atunci în România circa 110.000 români (din Cadrilater și sudul Dunării), iar din România au plecat 77.000 bulgari.
Principalele orașe din această zonă sunt Silistra și Turtucaia (în bulgară Tutrakan), în fostul județ Durostor, respectiv Balcic, Bazargic (în bulgară Dobrici) și Caliacra (în bulgară Kavarna) în fostul județ Caliacra.
Populația din Cadrilater în 1910, în 1930, în 1940 și în 2001:
| Etnie | 1910 | 1930 | 1940 | 20013 |
|---|---|---|---|---|
| Total | 282.007 | 378.344 | 407.515 | 357.217 |
| Bulgari | 134.355 (47,6%) | 143.209 (37,9%) | 150.962 (37,1%) | 248.382 (69,53%) |
| Români | 6.348 (2,3%) | 77.728 (20,5%) | 106.534 (26,2%) | 591 (0,17%) |
| Turci | 106.568 (37,8%) | 129.025 (34,1%) | 147.1961 (36,1%) | 76,992 (21,55%) |
| Tătari | 11.718 (4,2%) | 6.546 (1,7%) | (*)2 | 4,515 (1,26%) |
| Țigani | 12,192 (4,3%) | n/a (0,8%) | (*)2 | 25.127 (7,03%) |
- 1La aceste cifre sunt incluși și tătarii, găgăuzii, țiganii.
- 2Sunt incluși la rubrica „turci”.
- 3Nu este inclusă și comuna Asakovo care face parte astăzi din Regiunea Varna
[modificare] Note
[modificare] Bibliografie
- „Problema Cadrilaterului - diferendum teritorial și repere imagologice (1913-1940)”, George Ungureanu
[modificare] Vezi și
|
||||||||||
