Mărginimea Sibiului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fișier:Harta marginime.jpg
Mărginimea Sibiului

Mărginimea Sibiului (maghiară: Szeben-Hegyalja, germană Hermannstädter Randgebiet) este o zonă care include 18 localități din România aflate în partea de sud-vest a județului Sibiu din Transilvania, toate având o moștenire etnologică, culturală, arhitecturală și istorică unică.

Poziționare[modificare | modificare sursă]

Zona este situată în imediata vecinătate a centrului culturii săsești din Transilvania - orașul Sibiu și are o arie de peste 200 km², fiind îngrădită de râul Sadu la sud și râul Săliște la nord. Satele sunt situate pe văile râurilor care curg din Munții Cindrel prin platoul transilvan.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche așezare din zonă este atestată în anul 1204 sub numele Riuetel, aflată pe teritoriul de astăzi al Cisnădiei. Cisnădioara este atestată din 1223, iar Amnașul din 1309. Urmează Tălmaciu (1318), Orlat (1322) și Săliște (1354). De-a lungul istoriei aceste așezări au fost în diverse momente feude acordate de regele Ungariei principilor Valahiei, împreună cu Țara Făgărașului. Un eveniment important în zonă a avut loc în secolul al XVIII-lea când împărăteasa Maria Theresia a decis înființarea Regimentului 1 de graniță la Orlat.

Populația[modificare | modificare sursă]

Bătrâni din Răşinari (înainte de 1915)

În Mărginimea Sibiului locuiește o populație preponderent românească. În general, principala ocupație istorică a populației a fost și este păstoritul, motiv pentru care se treceau, tot timpul, Munții Carpați, ceea ce a dus la menținerea unei legături între comunitățile românești aflate la sud, respectiv la nord de munți. Locuitorii zonei sunt numiți mocani, sau mărgineni.

Pentru evoluția demografică vezi secțiunea aferentă articolului județul Sibiu (interbelic).

Descrierea zonei[modificare | modificare sursă]

Zona are o bogăție excepțională a obiceiurilor legate de diferite momente din viață. Și astăzi există obiceiul de a purta costumul popular tradițional - alb-negru cu o pălărie rotunjită purtată de bărbați la evenimentele importante. Pictura pe sticlă este o tradiție, în strânsă legătură cu introducerea manufacturilor de sticlă de către autoritățile imperiale austriece, tradiție receptată în secolul al XVIII-lea de Biserica Română Unită, apoi de Biserica Ortodoxă, care s-a reimpus în zonă.

Arhitectura are influențe puternice săsești, cu case mari, impunătoare, cu o curte interioară închisă din toate părțile. Lemnul a fost materialul de construcție tradițional, dar în ultima sută de ani a fost însă înlocuit de cărămidă.

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche biserică românească din zonă se află la Săliște, iar picturile din ea datează de la 1674. Alte biserici vechi sunt bisericile din lemn de la Poiana Sibiului - 1771, Fântânele (Cacova) - ridicată între 1772-1774 - și Tălmăcel - 1776.

În Rășinari și Săliște există câteva mici muzee ale satului și case memoriale.

În Sibiel există un muzeu al icoanelor pictate pe sticlă, iar la Fântânele (Cacova) există, din anul 1995, un muzeu mixt (etnografic și de artă bisericească).

Lângă Tilișca au fost descoperit urme ale civilizației dacice. Un alt muzeu se află la Sadu, locul în care a fost construită cea de-a treia uzină hidro-electrică din Europa.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hanzu, Ilie, Monografia satului Fântânele (Cacova) din județul Sibiu, Editura Salgo, Sibiu, 2013, ISBN 978-606-8015-78-1
  • Mișinger, Cornel, Monografia Satului Fântânele (Cacova) din Mărginimea Sibiului, Casa de Presă și Editură Tribuna, Sibiu, 2006, ISBN 973-7749-11-1.
  • Voicu-Vedea, Victor, Părean, Ioan, Mărginimea Sibiului. Ghid de turism rural, Editura Salgo, Sibiu, 2008, ISBN 978-973-88687-7-9.
  • Mărginenii Sibiului, Cornel Irimie, Nicolae Dunăre, Paul Petrescu, Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice, Muzeul Brukenthal, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985

Legături externe[modificare | modificare sursă]