Glad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Formațiuni statale medievale în secolele IX - XIII[1]
Harta cu luptele purtate de oştile lui Glad, Gelu și Menumorut pentru stăvilirea expansiunii ungare
(Muzeul Național al Unirii Alba Iulia)

Glad a fost voievod (duce) al unei formațiuni statale medievale timpurii localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați), în prima jumătate a secolului al X-lea.

Cuprins

Voievodatul (ducatul) bănățean[modificare]

Ducatul lui Glad în portocaliu

Se presupune că teritoriul bănățean era, până la moartea țarului Simeon I al Bulgariei, în 927, o marcă a țaratului bulgar. Ieșirea voievodatului de sub tutela bulgară s-a produs, probabil cu ajutor cuman, imediat după această dată, pe fondul slăbirii accentuate a influenței Bulgariei în sud-estul european.

Voievodatul a fost atacat, după toate probabilitățile înainte de 934, de o expediție a cetelor maghiare, conduse de Zuard, Cadusa (fratele lui Zuard) și Boyta care, într-o primă fază, a cucerit partea nord-vestică a voievodatului. După relatările notarului anonim al regelui maghiar Béla al III-lea în Gesta Hungarorum, Glad s-a opus năvălitorilor pe râul Timiș, într-un loc numit Vadum Arenarum (Vadul nisipurilor), unde armata sa, compusă din bulgari , cumani și români, a fost înfrântă. Refugiat în fortăreața Kevee, (Cuvin; există și opinia după care această fortificație ar fi localizată la nord de Mureș, la Cuvin, Arad), voievodul a fost silit să ceară pace, cedând coaliției de triburi maghiare această cetate. Glad mai stăpânea și cetățile Vrscia (Orșova sau Vârșeț) și Horom (Banatska Palanka). El și urmașii săi au stăpânit în continuare teritoriul bănățean, poate cu excepția colțului nord-vestic și a unei fâșii de-a lungul Tisei, unde urmele arheologice indică o intensă locuire maghiară, încă înainte de mijlocul secolului al X-lea.

Continuitate dinastică[modificare]

Prin Glad și Ahtum (Ohtum), voievodul de la începutul secolului al XI-lea, este atestată o continuitate dinastică la nivelul evului de mijloc românesc.

Toponimie[modificare]

Formațiuni statale medievale după descrierea lui Anonymus (sec. XIII)

În toponimia bănățeană sunt cunoscute două localități Gladna: Gladna Montană și Gladna Română, atestate din perioada medievală, Cladova cu numele vechi Gladova, Ghilad, pârâul Galacka, în Serbia, la sud de Aranca și alte nume topice, în apropierea Banatului, la nord de Mureș.

Originea numelui Glad este nesigură. Există mai multe ipoteze:

  • origine slavă: teorie susținută de toponime slave de lângă Marea Baltică cu ar fi: Gladichov, Gladyšov, Gladišov . Iar în zona Balcanilor apar o serie de toponime cu radăcina Glad cum sînt: Gladnica, Gladnić, Gladnik, Gladojević, Gladović, Gladovići, Glade, Gladovdo, Gladova Vrtača, Gladovrh, Gladov krš (în Serbia), Gladište (în Muntenegru), Gladišev Dol (in Metohia).
  • origine latină: Gladius este un nume foarte des întîlnit printre locuitorii stabiliți în întreaga regiune după cum apare într-o serie de înscrisuri romane.
  • există chiar și o ipoteză care susține orignea celtică pornind de la relativa asemănare: Gal-Gla și pe toponime ca: Galați, Galata, Galiția etc.

Glad ar puea fi și o formă locală a numelui Vlad, Vladimir.

Bibliografie[modificare]

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ Ovidiu Drimba - Istoria culturii şi civilizaţiei româneşti, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987, vol.2, pag.404



Predecesor:
...
Conducător al Banatului
...(probabil 927) - 955

Succesor:
Ahtum