Ahtum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ahtum sermon03 01.png
Formaţiuni politice româneşti în secolele IX - XIII[1]

Ahtum ortografiat și Achtum, Ohtum sau Ajtony, a fost voievod (duce) al unei formațiuni statale medievale timpurii localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați), în prima jumătate a secolului al XI-lea, având ca reședință cetatea Morisena sau Maresiana, pe malul Mureșului. Teritoriul de la Criș până la hotarul Transilvaniei și până la Vidin și Severin se numea (în jurul anului 1000) Morisena.

A construit în Morisena, cu binecuvântarea episcopilor de rit grecesc, o mănăstire închinată Sfântului Ioan Botezătorul și a pus aici un egumen cu călugări. A doua mănăstire bizantină a lui Ahtum, numită și Ahtunmonostur a fost ridicată la finele veacului al X-lea, ori în primii ani ai secolului al XI-lea. Ruinele se văd la 10 km sud-vest de Pecica, Arad[2]

Prin 1030, profitând de faptul că protectorul lui Ahtum, împăratul bizantin, era ocupat cu războaiele din Asia Mică, Regele Ungariei îl trimite pe Chanadinus să ocupe țara lui Ahtum. Ahtum câștigă prima bătălie de lângă Beba Veche de astăzi dar moare în bătălia pierdută de la Tomnatic. Sub acoperirea unui război între pretendenții unui ducat (Chanadinus era un fost general de-al lui Ahtum) regele Stefan a ocupat Banatul. Mai târziu, Csanád (Chanadinus), după ce l-a înfrânt pe Ahtum, a ctitorit o biserică de rit grecesc închinată Sfântului Gheorghe la Oroslanos (astăzi Maidan în Serbia) și a așezat aici noi călugări. Mai târziu, numele Morisena va fi înlocuit cu Cenad. În anul 1054, când biserica s-a despărțit între ortodocși și catolici, mânăstirea de la Morisena a ales catolicismul, devenind benedictină, dar clerul românesc ortodox din zonă a fost mutat în noua mănăstire ortodoxă de la Oroslanos, astăzi Maidan în Serbia. Mănăstirea s-a ruinat însă după scurt timp.

După bătălia de la Tomnatic, familia lui Ahtum a încercat să fugă din Morisena dar a fost surprinsă lângă Sânnicolau Mare, unde se presupune că a îngropat tezaurul lui Ahtum numit și Tezaurul de la Sânnicolau Mare[3]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ovidiu Drimba - Istoria culturii şi civilizaţiei româneşti, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987, vol.2, pag.404
  2. ^ Suciu C, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania,vol. II, București, 1968, p.288
  3. ^ Paul Lazăr Tonciulescu, De la Țara Luanei la Ieud, Editura Miracol, București, 1998


Predecesor:
Glad
Conducător al Banatului
955 - 1013

Succesor:
Chanadin sub conducerea Regatului Ungariei



Flag of Romania.svgHourglass drawing.svg Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.