Reumatism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Reumatism (greacă rheo - curge) este o boală cronică, infecţioasă sau alergică, însoţită de dureri la nivelul aparatului locomotor (articulaţiilor) sau de tulburări ale aparatului cardiovascular. Termenul de reumatism este pentru prima oară amintit în lucrarea lui Guillaume de Baillou (1538-1616)^[1], „Liber de Rheumatismo et Pleuritide dorsali“. Pe atunci, medicul francez care credea în „teoria umorală”, considera că reumatismul ar avea drept cauză „umoarea rece” ce ar proveni de la creier şi ar ajunge la extremităţi. La ora actuală, în clasificarea OMS a maladiilor (ICD-10-GM, 2005), sunt considerate între 200 şi 400 forme de boală provocate de cauze diferite şi având prognostic variat, ceea ce explică dificultăţile întâmpinate la tratamentul bolii.

Reumatism
ICD-10:	M-790
ICD-9:	729.0
MeSH:	D012216
{{{punct-4}}}:	{{{descrie4}}}
{{{punct-5}}}:	{{{descrie5}}}
{{{punct-6}}}:	{{{descrie6}}}
{{{punct-7}}}:	{{{descrie7}}}
{{{punct-8}}}:	{{{descrie8}}}
{{{punct-9}}}:	{{{descrie9}}}
{{{punct-11}}}:	{{{descrie11}}}
{{{punct-12}}}:	{{{descrie12}}}
{{{punct-13}}}:	D012216
{{{punct-14}}}:	{{{descrie14}}}
{{{punct-15}}}:	{{{descrie15}}}

Cuprins 1 Grupa principală 2 Cauzele şi desfăşurarea bolii 3 Diagnosticul 4 Posibilităţi de tratament

[modifică] Grupa principală

In grupa principală sunt;

• formele de reumatism inflamator (boli autoimune):
  • reumatismul articular (poliartrita cronică)
  • spondiloza vertebrală (Morbus Bechterew^[2])
  • artrita cu psoriazis
  • artrita idiopatică juvenilă
  • colagenoza:
    • polimiozita,
    • dermatomiozita,
    • sclerodermia,
    • sindromul CREST
  • granulomatoza Wegener^[3]
  • vasculita
• formele degenerative
  • artroză
  • podagră
  • hemocromatoză
• reumatismul păţilor moi (musculatură, tendoane)
  • fibromialgia
  • polimialgia
  • polimiozita

[modifică] Cauzele şi desfăşurarea bolii

Cele mai multe forme de reumatism sunt cauzate de tulburările sistemului imun, când mecanismele de apărare a organismul atacă propriile ţesuturi, ca în artita reumatoidă când sunt atacate ţesuturile articulaţiilor. Bolile autoimune pot apărea sub forma de colagenoză, prin atacul şi degradarea colagenului articular. Cauzele acestor defecţiuni imunologice pot fi ereditare, infecţii intestinale şi urogenitale, pe când o mare parte nu sunt nici azi cunoscute. Formele cronice se prezintă ca inflamaţii dureroase care duc la deformări articulare şi reducerea mobilităţii până la blocaj articular. Formele cele mai grave sunt din grupa „colagenoze” şi „vasculite” când boala se extinde la organele interne, provocând în final moartea. Cu aceeaşi diagnoză şi acelaşi tratament, boala poate se poate desfăşura sub forme diferite de la pacient la pacient. Părerea că reumatismul este o boală a bătrâneţii nu corespunde cu realitatea, boala apărând şi la copii.

[modifică] Diagnosticul

Punctul de bază al diagnosticului este anamneza corectă şi minuţioasă (istoricul bolii), urmat de controlul medical corporal. Pentru precizarea bolii, un indiciu important este stabilirea prezenţei anticorpilor specifici în sânge. Este dificilă stabilirea diagnosticului dacă nu se reuşeşte identificarea anticorpilor şi factorilor genetici. Metode ajutătoare sunt radiografia, tomografia şi scintigrafia.

[modifică] Posibilităţi de tratament

In faza acută se folosesc medicamente cu acţiune antiflogistică ( antiinflamatorii), analgezice, corticoide, preparate pe bază de cortizon. În formele reumatoide cronice cauzate de boli autoimune se folosesc:

• analgezice opioide ca tramadol
• anitireumatice nesteroidale, diclofenac
• anitireumatice steroidale, prednisolon

La tratamentele de durată:

• medicaţia de bază (DMARD = disease modifying antirheumatic drugs/ medicamente antireumatice ce modifică procesul patologic), azatioprina (exemplu : Imuran), clorohina sau hidroxiclorochina, ciclosporina A, ciclofosfamida, leflunomida, metotrexat, sulfasalazina, sau preparate cu săruri de aur, fitoterapie şi fizioterapie.