Banatul de Lugoj-Caransebeș a fost o entitate politică, administrativă și militară a Transilvaniei, cuprinzând estul Banatului. A rămas neintegrat Pașalâcului Timișoara, după cucerirea părților de vest și centrale ale provinciei de către otomani, în 1552.
Banatul de Lugoj-Caransebeș s-a format treptat între anii 1526 - 1536, după lupta de la Mohács, când Banatul de Severin a fost divizat. Partea sa răsăriteană, începând de la Orșova, a trecut sub jurisdicția domnilor munteni. În partea apuseană, în circumstanțele agravării stării conflictuale existente între districtele românești privilegiate și comitele de Timiș Petru Petrović, s-a constituit noua entitate politico-militară de frontieră. Trupele otomane au devastat ținutul în 1552, dar nu l-au ocupat, mulțumindu-se cu plata unui tribut. Teritoriul Banatului a fost alipit Transilvaniei în anul 1554. Timp de mai bine de un secol provincia bănățeană și-a îndeplinit, cu prisosință, rolul de "marcă" a Principatului. În 1658, noul principe al Transilvaniei, Ákos (Acațiu) Barcsai, înscăunat cu sprijin turcesc, și-a plătit datoria cedând sultanului Banatul de Lugoj-Caransebeș. Astfel Banatul a fost unificat, sub suveranitatea Porții, în cadrul Pașalâcului Timișoara. În vara anului 1688 trupele generalului austriac Veterani au cucerit, pentru coroana habsburgică, cea mai mare parte a Banatului de Lugoj-Caransebeș. Prin prevederile păcii de la Karlowitz, din 1699 austriecii au recunoscut pe mai departe suveranitatea otomană asupra Banatului.
[modificare] Bani de Lugoj-Caransebeș
- Mihai de Somlya (1536)
- Petru Petrović (1544-1549)
- Ioan Gleșan (1552)
- Grigore Bethlen de Ictar (1563)
- Gabriel Bethlen de Ictar (1564)
- Ștefan Trompa (1575 - 1577)
- Paul Keresztesy(1605-1606) și (1610-1613)
- Feneșan, Costin - Administrație și fiscalitate în Banatul imperial 1716 - 1778, editura De Vest, Timișoara, 1997
- Hațegan, Ioan - Habitat și populație în Banat (secolele XI-XX), editura Mirton, Timișoara, 2003, pag. 19
- Popoviciu,George - Istoria românilor bănățeni, Lugoj, 1904
