Gesta Hungarorum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Prima pagină a manuscrisului
Formațiuni statele după descrierea lui Anonymus

Gesta Hungarorum (în română Faptele ungurilor), este o lucrare care consemnează istoria timpurie ungară, scrisă de de către autorul Magister P, denumit de obicei Anonymus. El se descrie pe sine însuși drept „un supus servitor al regelui Bela”; existând însă mai mulți regi Bela la care s-ar putea referi.

Gesta Hungarorum este păstrată ca și manuscris, în Országos Széchényi Könyvtár (Biblioteca Națională Széchényi din Budapesta), și datat aproximativ anul 1200.

Controverse privitoare la autor[modificare | modificare sursă]

  • Cea mai răspândită idee este că notarul (cancelarul) regelui Béla al III-lea al Ungariei (1172 - 1196) ar fi autorul acestei lucrări.[1]
  • O altă părere susține că autorul Cronicii ar fi cancelarul regelui Béla al II-lea al Ungariei (1131 - 1141).[1] În situația în care această versiune ar fi adevărată, autorul ar putea fi un anume Petrus, cancelar în 1124 al regelui Ștefan al II-lea al Ungariei, iar apoi al regelui Bela al II-lea.
  • O a treia versiune sugerează că autorul Cronicii ar fi Péter Pósa, episcop al Bosniei.
  • Roesler, în Rumänische Studien, Leipzig, 1871, a emis ideea că Anonymus ar fi notar al regelui Béla al IV-lea al Ungariei (1235 - 1270). Această ipoteză a fost însușită de Henrik Marczali în Ungarns Geschichtsquellen im Zeitalter der Arpaden, Berlin, 1882, precum și de Nicolae Iorga.[2]
  • O nouă idee o emite inginerul Paul Lazăr Tonciulescu, autorul celei mai recente traduceri în limba română a Cronicii Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor. În „Prefața”[3]traducerii sale, Paul Lazăr Tonciulescu susține, că autorul Cronicii ar fi notarul regelui Bela I al Ungariei (1061 - 1063). Între altele, Paul Lazăr Tonciulescu arată că în cronică nu se vorbește nimic despre marea invazie a pecenegilor, din anul 1068, terminată cu victoria categorică a ungurilor, în Bătălia de la Chiraleș. Deși în tot cuprinsul cronicii Anonymus nu depășește perioada de domnie a regelui Andrei I (referindu-se doar la evenimente anterioare anului 1060), această victorie strălucitoare nu putea să lipsească din cronică, cunoscut fiind faptul că pecenegii erau cei mai mari dușmani ai ungurilor.[4] Un alt argument îl constituie faptul că Notarul Anonymus nu a considerat necesar să specifice în cronica sa despre care rege Bela este vorba, întrucât nu exista nicio confuzie în epoca respectivă, regele Bela, pentru care lucrase anterior, fiind primul din șirul regilor maghiari cu acest nume[4], argument ignorat de toți cercetătorii anteriori ai documentului.

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Prima traducere în limba română a fost realizată de Mihail Bésán / Mihail Bejan[5], care era notar public regional la Lugoș (azi Lugoj). Traducerea a apărut tipărită de revista Transilvania, la Sibii (azi Sibiu), în anul 1899, sub titlul Chronicon Anonymii Belae regis Notarii, Gesta Hungarorum, împreună cu textul în limba latină și notele lui László Fejérpataky, membru corespondent la Academiei Ungare de Științe. În opinia inginerului Paul Lazăr Tonciulescu, traducerea realizată de Mihail Bejan a fost făcută pornind de la traducerea în limba maghiară, care fusese publicată de László Fejérpataky, cu câțiva ani înainte, în 1892.[6]
  • Cea de-a doua traducere în limba română a fost realizată de Gheorghe Popa-Lisseanu, care a publicat-o la București, în anul 1934, în volumul I al colecției Fontes Historiae Daco-Romanorum, sub titlul Anonymi Belae regis notarii Gesta Hungarorum (text original în limba latină și traducere).[7]
  • Cea de-a treia traducere a fost propusă de inginerul Paul Lazăr Tonciulescu, care a publicat-o sub titlul Cronica Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena), la Editura Miracol, București, în anul 1996. Și această ediție este bilingvă, cititorul având pe paginile cu soț varianta în limba latină, iar pe cele fără soț traducerea în limba română. În ultima parte a cărții, autorul oferă, pentru prima oară cititorului din România, fotocopia manuscrisului original aflat (până în 1932) în Biblioteca Familiei Imperiale de la Viena (paginile I - XXXXVI), autorul fiind, conform declaraței sale, „singurul posesor din România al unui asemenea document, până în momentul publicării acestei cărți”. Pentru a ușura identificarea localităților și a cursurilor de apă, autorul a anexat și o hartă: „Țări, popoare și toponime menționate în Anonymus Gesta Hungarum”, la pagina 118.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Faptele ungurilor de secretarul anonim al regelui Bela, în G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei românilor, vol. 1, București, 1934.
  • Cronica Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena), Traducere și comentariu de Paul Lazăr Tonciulescu, Colecția Înțelepciunea Străbunilor, Editura Miracol, București, 1996. ISBN 973-9182-34-8
  • Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor, povestită celor tineri, Ediția a IV-a, Humanitas, București, 2002. ISBN 973-50-0242-6
  • Alexandru Madgearu, The Romanians in the Anonymous Gesta Hungarorum. Truth and Fiction, Centrul de Studii Transilvane (Bibliotheca Rerum Transsilvaniae, XXXIV) Cluj-Napoca, 2005.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Cronica Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor, Traducere și comentariu de Paul Lazăr Tonciulescu, p. 5.
  2. ^ Cronica Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor, Traducere și comentariu de Paul Lazăr Tonciulescu, p. 4.
  3. ^ Cronica Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor, Traducere și comentariu de Paul Lazăr Tonciulescu, pp. 3 - 8.
  4. ^ a b Cronica Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor, Traducere și comentariu de Paul Lazăr Tonciulescu, p. 6.
  5. ^ Constantin-Tufan Stan, Mihail Bejan, Editura Eurostampa, Timișoara, 2012.
  6. ^ Cronica Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor, Traducere și comentariu de Paul Lazăr Tonciulescu, pp. 3, 110.
  7. ^ Faptele ungurilor de secretarul anonim al regelui Bela, în G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei românilor, vol. 1, București, 1934.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]