Parcul Național Semenic - Cheile Carașului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Semenic - Cheile Carașului
Categoria II IUCN (Parc național)
Caras river.jpg
Imagine din parc (Valea Carașului)
Harta locului unde se află Semenic - Cheile Carașului
Harta locului unde se află Semenic - Cheile Carașului
Localizarea rezervației pe harta țării
Poziția  România
Pe teritoriul județului:
Actual Caras-Severin county CoA.png Caraș-Severin
Cel mai apropiat oraș Anina
Coordonate Coordonate: 45°08′32″N 21°58′37″E / 45.14222°N 21.97694°E / 45.14222; 21.9769445°08′32″N 21°58′37″E / 45.14222°N 21.97694°E / 45.14222; 21.97694[1]
Suprafață 36.664 ha
Bioregiune Alpină
Înființare Propus - 1982
Oficializat - 2000
Website pnscc.ro

Parcul Național Semenic - Cheile Carașului este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național, zonă specială de conservare), situată în partea sud-vestică a României, pe teritoriul județului Caraș-Severin[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria protejată se află în partea central-vestică a județului Caraș-Severin (pe teritoriile administrative ale orașelor Anina și Reșița și pe cele ale comunelor Bozovici, Brebu Nou, Carașova, Goruia, Mehadica, Prigor, Teregova și Văliug[3]).

Descriere[modificare | modificare sursă]

Prima propunere de instituire a Parcului Național Semenic - Cheile Carașului a avut loc în anul 1982, acesta urmând să fie declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone proteajate)[4]. În anul 2003, prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie[5] (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora), urmează să se restabilească limitele și suprafața acestuia.

Parcul național se suprapune atât sitului de importanță comunitară - Semenic-Cheile Carașului[6], cât și ariei de protecție specială avifaunistică - Munții Semenic-Cheile Carașului[7]. În perimetrul parcului național sunt incluse un număr de zece rezervații naturale, constituite în zone de conservare specială strict protejate: Buhui - Mărghitaș, Bârzavița, Cheile Carașului, Cheile Gârliștei, Izvoarele Carașului, Izvoarele Nerei, Peștera Buhui, Peștera Comarnic, Peștera Popovăț și Peștera Răsuflătoarei.

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Munții Semenic și Munții Aninei (cuprinzând elemente naturale cu valoare sub aspect fizico-geografic, floristic, hidrologic, geologic și speologic) prezintă o arie naturală montană cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre.

Habitate[modificare | modificare sursă]

Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate; astfel: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion, Păduri de Tilio-Acerion pe versanți, grohotișuri și ravene, Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion), Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori), Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis și Sanguisorba officinalis), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae), Pajiști panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis), Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia), Comuniti rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Tufărișuri alpine și boreale, Turbării active, Turbării degradate capabile de regenerare naturală, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Peșteri în care accesul publicului este interzis, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu Salix elaeagnos de-a lungul cursurilor de apă montane; ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Munților Banatului[8].

Faună[modificare | modificare sursă]

Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN.

Mamifere: urs carpatin (Ursus arctos)[9], cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), lup (Canis lupus), râs (Lynx lynx), jder de copac (Martes martes), jder de piatră (Martes foina), viezure (Meles meles), nevăstuică (Mustela nivalis), dihor (Mustela putorius), veveriță (Sciurus vulgaris), liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii)[10], liliacul cărămiziu (Myotis emarginatus), liliacul comun (Myotis myotis)[11], liliacul mediteranean (Rhinolophus euryale), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), pârșul cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), chițcanul de câmp (Crocidura leucodon), chițcanul de apă (Neomys fodiens) sau chițcanul mic de apă (Neomys anomalus).

Reptile și amfibieni: șarpele de alun (Coronella austriaca), gușter (Lacerta viridis), șopârla de ziduri (Podarcis muralis), vipera cu corn (Vipera ammodytes), șopârla de munte (Lacerta vivipara), vipră (Vipera berus), ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)[12], broască râioasă verde (Bufo viridis), broasca roșie de munte (Rana temporaria), broasca mare de lac (Rana ridibunda) și tritonul de munte (Triturus alpestris) [13][14].

Specii de păsări protejate (enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice)[15] semnalate în arealul parcului: acvila de munte (Aquila chrysaetos), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), caprimulg (Caprimulgus europaeus), șerpar (Circaetus gallicus), corb (Corvus corax), ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), presura de grădină (Emberiza hortulana), șoim călător (Falco peregrinus), muscar (Ficedula parva), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), sfâncioc-roșiatic (Lanius collurio), viespar (Pernis apivorus), ciocârlie-de-pădure (Lullula arborea), pițigoiul sur (Parus palustris), pițigoiul de munte (Parus montanus) sau ciocănitoarea verzuie (Picus canus)[16]

Floră[modificare | modificare sursă]

Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii.

Arbori și arbusti cu specii de conifere: brad (Abies), molid (Picea abies); precum și foioase cu arboret de: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), cărpiniță (Carpinus orientalis), frasin (Fraxinus), ulm (Ulmus carpinifolia), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), gârniță (Quercus frainetto), cer (Quercus cerris), mojdrean (Fraxinus ornus); bârcoace (Cotoneaster integerrimus), liliac sălbatic (Syringa vulgaris), scumpie (Cotinus coggigria), ghimpe (Ruscus aculeatus), tulichină (Daphne mezereum), soc roșu (Sambucum racemosa), caprifoi (Lonicera xylosteum), rubus (Rubus hirtus).

Floarea-semenicului (Anntenaria dioica)

La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de mai specii și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă a țării; astfel: floarea-semenicului (Antennaria dioica)[17], brândușa galbenă (Crocus moesicus), brândușa de toamnă (Colchicum autumnale), o specie de garofiță (Dianthus trifasciculatus), șofran (Crocus banaticus), linum (Linum pubescens), crucișor (Pulmonaria rubra), vinariță (Asperula odorata), brei (Mercurialis perenis), năpraznică (Geranium robertianum), cimbrișor de câmp (Thymus serpyllum), garofiță bănățeană (Dianthus banaticus), sânziene de pădure (Galium schultesii), crin de pădure (Linum uninerve), talpa ursului (Acanthus balcanicus), ai sălbatic (Allium moschatum), pesmă (Centaurea atropurpurea), carlina (Carlina acanthifolia), stupitu-cucului (Cardamine pratensis ssp. rivularis), sulițică (Dorycnium pentaphyllum ssp. germanicum, săbiuță (Gladiolus illyricus), poroinic (Dactylorhiza maculata), măciuca ciobanului (Echinops bannaticus), pufuliță (Epilobium palustre), bumbăcăriță (Eriophorum vaginatum), stânjenelul de stâncă (Iris reichenbachii), trifoi de baltă (Menyanthes trifoliata), borșișor (Sempervivum marmoreum), băieței (Veronica spicata), poroinic galben (Orchis pallens), rotunjoare (Homogyne alpina), iarba vântului (Nardus stricta) și rogozuri din speciile: Carex nigra, Carex ovalis, Carex pauciflora, Carex rostrata, Carex echinata sau Carex lasiocarpa[18].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaje

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eunis.eea.europa.eu - Parcul Național Semenic - Cheile Carașului (coordonate); accesat la 13 ianuarie 2014
  2. ^ Protectedplanet.net - Parcul Național Semenic - Cheile Carașului; accesat la 13 ianuarie 2014
  3. ^ Lista siturilor de importanță comunitară (suprafețe și unități administrativ-teritoriale în care este localizat situl); accesat la 13 ianuarie 2014
  4. ^ Cdep.ro - Legea nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr.152 din 12 aprilie 2000; accesat la 13 ianuarie 20142
  5. ^ Legex.ro - Hotărârea de Guvern Nr.230 din 4 martie, privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora; accesat la 13 ianuarie 2014
  6. ^ Semenic - Cheile Carașului - Sit de importanță comunitară; natura2000.mmediu.ro, 13 ianuarie 2014
  7. ^ Munții Semenic - Cheile Carașului - Arie de protecție specială avifaunistică; natura2000.mmediu.ro, 13 ianuarie 2014
  8. ^ Situl de importanță comunitară - Semenic - Cheile Carașului (habitate) - Eunis.eea.europa.eu; accesat la 13 ianuarie 2014
  9. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species Ursus arctos; accesat la 13 ianuarie 2014
  10. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Myotis blythii; accesat la 13 ianuarie 2014
  11. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Myotis myotis; accesat la 13 ianuarie 2014
  12. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina variegata; accesat la 13 ianuarie 2014
  13. ^ Romania.ici.ro - Geografie - Fauna României, accesat la 13 ianuarie 2014
  14. ^ Flora și fauna sitului de importanță comunitară - Semenic-Cheile Carașului; eunis.eea.europa.eu, 13 ianuarie 2014
  15. ^ Directiva Consiliului Europei nr.147 din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor, accesat la 13 ianuarie 2014
  16. ^ Munții Semenicului-Cheile Carașului - Arie de protecție specială avifaunistică; eunis.eea.europa.eu, 13 ianuarie 2014
  17. ^ Antennaria dioica este o specie de plantă, cunoscută la noi în țară sub mai multe denumiri (după zona unde vegetează): linariță, talpa-pisicii, talpa-mâței, scânteiuță de munte, sunătoare de munte, siminoc, măruncă, părălei
  18. ^ Flora sitului de importanță comunitară - Semenic-Cheile Carașului; natura2000.mmediu.ro, 13 ianuarie 2014