Castrul roman Aizis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Castrul roman Aizis
Alte denumiri Aigizis, Aigizidava, Aigis, Aixis, Azizis, Zizis
Tip Castru auxiliar
Tip construcție Zid de piatră
Dimensiuni și suprafață 130 x ? m2[1]
Davă preexistentă Aigizidava?
Unitate administrativă Dacia Apulensis
Legături directe cu castrele (Duleu)Caput Bubali
Cod RAN 52794.02
Cod LMI CS-I-m-B-10827.02
Amplasare 45°29′33″N 21°51′21.88″E ({{PAGENAME}}) / 45.49250°N 21.8560778°E
Denumire loc Dealul Ruieni[2]
Localitate Fârliug
Castrul roman Aizis se află în România
Castrul roman Aizis
Poziția castrului pe harta României


Pe locul unde se găsește în prezent localitatea Fârliug, din județul Caraș-Severin se presupune că, după primul război daco-roman, Traian a transformat cetatea dacică Aigizidava într-un castru roman pe care l-a redenumit în latină Aizis.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prezența unui castru roman aici nu este dovedită arheologic dar este presupusă de cei mai mulți istorici: Gh. Lazarovici, N. Gudea și I Moțu , ș.a. Castrul se înscria pe linia limesului bănățean, care reprezenta o „linie de castre ce funcționează din primul război, având următoarele castre: Arcidava, Surduc (Centum Putei), Berzovia (Berzobis), Fârliug (Aizis), Capul Boului (azi Păltiniș fost Caput Bubali)" . Tot atunci s-au construit și cele două drumuri romane: Lederata - Tibiscum și Dierna - Tibiscum, sau, dacă au fost construite mai înainte, au fost refăcute și mărite.[3]

Scrierea împăratului Marcus Ulpius Traianus (98-117), intitulată Dacica, în care acesta relata campaniile armatei romane în Dacia în anii 101-102 si 105-106, s-a pierdut, din ea păstrându-se o singură propoziție: „inde Berzobi deinde Aizim processimus” (de acolo am înaintat la Berzobis și pe urmă la Aizis),[4] fragment păstrat de grămăticul Priscianus (VI; 13), Ptolemeu (Geografia; IV; 14).[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Fârliug”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Monografia localității Fârliug, de Pr. Cristian Franț
  3. ^ Fârliug[nefuncțională]
  4. ^ Pro-educația. Revistă cu caracter științifică și metodică a cadrelor didactice. Anul I, Numărul II, Aprilie-Iunie 2008[nefuncțională]
  5. ^ „Davele dacilor”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]