Sânnicolau Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sânnicolau Mare
—  Oraș  —
Vedere panoramică a orașului Sânnicolau Mare
Vedere panoramică a orașului Sânnicolau Mare
Stema Sânnicolau Mare
Stemă
Sânnicolau Mare se află în România
{{{alt}}}
Sânnicolau Mare
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°4′20″N 20°37′46″E / 46.07222°N 20.62944°E / 46.07222; 20.6294446°4′20″N 20°37′46″E / 46.07222°N 20.62944°E / 46.07222; 20.62944

Țară  România
Județ Timiș

SIRUTA 155528
Atestare documentară 1333

Guvernare
 - Primar Dănuț Groza (PD-L,02008)

Suprafață
 - Total 136,77  km²
Altitudine 82 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 12.312 locuitori
 - Densitate 84 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 12.914 locuitori

Site: Sit oficial al primăriei

Poziția localității Sânnicolau Mare

Sânnicolau Mare (în germană Groß Sankt Nikolaus, Großsanktnikolaus, în maghiară Nagyszentmiklós, în bulgara bănățeană Smikluš) este un oraș din județul Timiș, Banat, România. Aflat la 60 km nord-vest de Timișoara este și cel mai vestic oraș din România. Sânnicolau Mare are o populație de 12.312 locuitori, cu o structură etnică diversificată, specifică regiunii.[2]

Localizare[modificare | modificare sursă]

Orașul Sânnicolau Mare este cel mai vestic oraș al României, situat în partea de nord-vest a județului Timiș, in Câmpia Mureșului inferior, pe râul Aranca. Se află la o distanță de 64 km NV de Timișoara și la 18 km de punctul vamal Cenad, pe drumul național DN6. Este legat de Timișoara prin calea ferată Timișoara-Lovrin-Cenad și Timișoara-Periam-Valcani. Cartierele orașului sunt: chindaresti, comuna germana, sighet, capul satului, dallas, bujac, satu nou, drumul timisorii, drumul sarafolii, drumul cenadului, gara mare, centru.[necesită citare]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi care atestă că vatra satului a fost locuită încă din epoca bronzului. Mai târziu, romanii au ridicat aici un castru. Din vremea voievodatului lui Glad, a fost descoperit aici (în 1799) un tezaur medieval timpuriu, compus din 23 de obiecte din aur, expus în prezent la Viena.

Piesă din Tezaurul de la Sânnicolau Mare expusă la Viena

Așezarea s-a dezvoltat în strânsă legătură cu Morisena feundală (Cenad), aflată în imediata vecinătate. În diplomele regale din 1217 și 1256 este menționată cu numele de Sân-Nicolau, după numele mănăstirii de aici care avea hramul „Sf. Nicolae”. Mai târziu a fost proprietate a episcopiei catolice de Cenad, fapt atestat de dijmele papale din anul 1334.

În timpul Pașalâcului de Timișoara, la Sânnicolau Mare s-a ridicat o fortificație de pământ lângă așezarea civilă. Această cetate a fost dărâmată în 1701, în urma Păcii de la Karlowitz care prevedea dărâmarea ei ca una dintre condițiile pentru pace.

După trecerea Banatului sub administrație habsburgică, localitatea cunoaște o dezvoltare accelerată, devenind în 1724, oficiu administrativ erarial, apoi reședință de plasă. În 1787 primește privilegiul de a organiza târguri. Acest privilegiu este extins în 1837 când i se permite organizarea unei piețe săptămânale. În tot acest timp a cunoscut o deosebită evoluție economică, demografică și urbanistică. Localitatea a fost colonizată cu germani (șvabi). S-a dezvoltat și localitatea Sânnicolau German, încorporată mai târziu în oraș.

Un loc important în viața localității l-a jucat școala inferioară de agricultură, construită în 1799 de către contele Cristofor Naco și Gimnaziul de Stat, construit în 1894. Aici s-a născut în anul 1881 compozitorul Béla Bartók, tatăl său fiind director al școlii agricole, iar mama învățătoare. O importanta pierdere in fauna locala este dropia disparuta de prin anii 1978 -1980 localizata in zona balatan!

Primari[modificare | modificare sursă]

  • 1981-1989 Oncu Iosif (PCR)
  • 1996-2008 Oncu Iosif (PSD)
  • 2008-2012 Danut Groza (PDL)
  • 2012-20xx Danut Groza (PDL)

Climă[modificare | modificare sursă]

Temperatura medie a aerului (media lunară și anuală)*
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
-2,0° 0,7° 5,4° 11,0° 16,3° 19,5° 21,1° 20,6° 16,7° 11,1° 5,2° 0,5° 10,5°
*conform Rodica și I. Munteanu

Demografie[modificare | modificare sursă]

Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Sânnicolau Mare

     Români (73.7%)

     Maghiari (7.22%)

     Romi (3.13%)

     Germani (2.1%)

     Sârbi (2.98%)

     Bulgari (2.98%)

     Necunoscută (7.45%)

     Altă etnie (0.41%)


Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Sânnicolau Mare

     Ortodocși (63.12%)

     Romano-catolici (17.48%)

     Penticostali (4.41%)

     Greco-catolici (2.01%)

     Ortodocși sârbi (2.53%)

     Necunoscută (7.54%)

     Altă religie (2.88%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sânnicolau Mare se ridică la 12.312 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 12.914 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (73,7%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (7,23%), romi (3,14%), bulgari (2,98%), sârbi (2,98%) și germani (2,1%). Pentru 7,46% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (63,13%), dar există și minorități de romano-catolici (17,49%), penticostali (4,41%), ortodocși sârbi (2,53%) și greco-catolici (2,01%). Pentru 7,55% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

Evoluția populației la recensăminte:


Evoluție demografică[modificare | modificare sursă]

Recensământul[4] Structura etnică
Anul Populația Români Germani Maghiari Romi Sârbi Slovaci Ucraineni Alte etnii etnie nedeclarată
1880 10.836 3.528 4.678 1.219 - 1.285 37 - 119
1900 12.639 4.179 5.197 1.928 - 1.238 28 - 69
1930 10.676 4.266 3.759 1.236 191 800 14 - 410 (362 evrei)
1977 12.811 7.970 2.434 1.395 132 607 14 - 259 (204 bulgari)
1992 13.083 9.609 770 1.389 256 599 13 - 447 (407 bulgari)
2002 12.914 9.917 411 1.209 364 463 16 - 534 (468 bulgari)
2011 11.540 9.121 255 885 371 - - 15 767 124

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia orașului a cunoscut în ultimii ani o inversiune de tendință, datorată poziției strategice la limita vestică țării, fapt care a atras o serie de investitori importanți. Cele mai mari companii sunt compania austriacă Delphi Packard Electric (cablaje electrice pentru componentele auto ale mașinilor fabricate de grupuri internaționale), cu peste 4.300 de angajați, și compania italiană Zoppas Industries (rezistențe electrice) cu peste 2.500 de angajați. Datorită cererii mari de forță de muncă polul industrial astfel creat asigură locuri de muncă și localităților înconjurătoare.

Cu toate acestea nivelul de salarizare rămâne unul dintre cele mai scăzute din țară, salariul mediu al unui lucrător la cei doi mari angajatori (Delphi și Zoppas) fiind de circa 700 lei pe lună.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Sânnicolau Mare în Harta Iosefină a Banatului

În centrul orașului se găsește Castelul Nakó, construit în anul 1864 de Contele Nacu, Biserica Sârbească „Adormirea Maicii Domnului” (1783-1787) și Școala de Agricultură. La circa 10 km nord-est de Sânnicolau Mare se găsesc ruinele mănăstirii cisterciene de la Igriș.

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Consiliul Local al orașului Sânnicolau Mare este compus din 17 consilieri, împărțiți astfel:

    Partid Consilieri Componența Consiliului
  Partidul Democrat-Liberal 10                    
  Partidul Național Liberal 4                  
  Partidul Social Democrat 3                  

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Orașul Sânnicolau Mare este înfrățit cu următoarele localități:

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Munteanu, Ioan, Timiș. Monografie, Editura Marineasa, 1998 ISBN 973-9496-68-7
  • Franz Wolz / Peter-Dietmar Leber: Heimatbuch Großsanktnikolaus im Banat. Beiträge zur Geschichte der Deutschen im Ort. Rohrbach Ilm 2005, ISBN 3-922979-03-3

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Monografia Sannicolau Mare, Sergiu Parneci, Editura Monografia Sannicolau Mare
  • Din istoricul colonizării germanilor (șvabi) în Sînnicolaul-Mare, Iuliu Szőcs, Editura Selbstverl., 1970
  • Romoșan, Ioan, Monografia orașului Sînnicolau Mare, Editura Solness, Timișoara, 2000, ISBN 973-8145-09-0
  • "Monografia orașului Sânnicolau Mare" ISBN 978-973-0-05147-6 [1]
  • Cotoșman, Gheorghe, Din trecutul Bănatului. Vol3. Comuna și bisericile din Sânnicolaul-Mare, 1934-1936
  • Jebelean, Ioan, Monografie a Liceului Teoretic Sannicolau-Mare ISBN 978-973-7836-76-2
  • Ghidul orasului Sânnicolau Mare [2]
  • Foto album Sânnicolau Mare [3]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sânnicolau Mare