Sânnicolau Mare

Sânnicolau Mare
	Sânnicolau Mare
	— Oraş —
	; Stemă
	; Stemă
	; Sânnicolau Mare
Coordonate: 46°4′20″N 20°37′46″E / 46.07222, 20.62944
Atestare documentară	1333
	Guvernare
- Primar	Dănuţ Groza (PD-L, ales 2008)
	Suprafaţă
- Total	136,77 km²
Altitudine	82 metri n.m.
	Populaţie (2002)
- Total	12.914 locuitori
- Densitate	94 loc./km²
	Site: Sit oficial al primăriei (ro)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Pentru alte localităţii cu elementul de compunere „Sânnicolau” vedeţi Sânnicolau (dezambiguizare).

Sânnicolau Mare (în germană Groß Sankt Nikolaus, Großsanktnikolaus, în maghiară Nagyszentmiklós, în bulgara bănăţeană Smikluš) este un oraş din judeţul Timiş, Banat, România. Aflat la 60 km nord-vest de Timişoara este şi cel mai vestic oraş din România. Sânnicolau Mare are o populaţie de 12.914 locuitori cu o structură etnică diversificată, specifică regiunii.^[1]

Cuprins

1 Localizare
2 Istorie
3 Primari
4 Populaţia
5 Clima
6 Economie
7 Politică şi administraţie
- 7.1 Oraşe înfrăţite
8 Personalităţi
9 Obiective turistice
10 Note
11 Bibliografie
- 11.1 Pentru aprofundarea subiectului
12 Vezi şi
13 Legături externe

[modifică] Localizare

Oraşul Sânnicolau Mare este cel mai vestic oraş al României, situat în partea de nord-vest a judeţului Timiş, in Câmpia Mureşului inferior, pe râul Aranca. Se află la o distanţă de 64 km NV de Timişoara şi la 18 km de punctul vamal Cenad, pe drumul naţional DN6. Este legat de Timişoara prin calea ferată Timişoara-Lovrin-Cenad şi Timişoara-Periam-Valcani. Cartierele oraşului sunt: chindaresti, comuna germana, sighet, capul satului, dallas, bujac, satu nou, drumul timisorii, drumul sarafolii, drumul cenadului, gara mare, centru.^{[necesită citare]}

[modifică] Istorie

Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi care atestă că vatra satului a fost locuită încă din epoca bronzului. Mai târziu, romanii au ridicat aici un castru. Din vremea voievodatului lui Glad, a fost descoperit aici (în 1799) un tezaur medieval timpuriu, compus din 23 de obiecte din aur, expus în prezent la Viena.

Piesă din Tezaurul de la Sânnicolau Mare expusă la Viena

Aşezarea s-a dezvoltat în strânsă legătură cu Morisena feundală (Cenad), aflată în imediata vecinătate. În diplomele regale din 1217 şi 1256 este menţionată cu numele de Sân-Nicolau, după numele mănăstirii de aici care avea hramul „Sf. Nicolae”. Mai târziu a fost proprietate a episcopiei catolice de Cenad, fapt atestat de dijmele papale din anul 1334.

În timpul Paşalâcului de Timişoara, la Sânnicolau Mare s-a ridicat o fortificaţie de pământ lângă aşezarea civilă. Această cetate a fost dărâmată în 1701, în urma Păcii de la Karlowitz care prevedea dărâmarea ei ca una dintre condiţiile pentru pace.

După trecerea Banatului sub administraţie habsburgică, localitatea cunoaşte o dezvoltare accelerată, devenind în 1724, oficiu administrativ erarial, apoi reşedinţă de plasă. În 1787 primeşte privilegiul de a organiza târguri. Acest privilegiu este extins în 1837 când i se permite organizarea unei pieţe săptămânale. În tot acest timp a cunoscut o deosebită evoluţie economică, demografică şi urbanistică. Localitatea a fost colonizată cu germani (şvabi). S-a dezvoltat şi localitatea Sânnicolau German, încorporată mai târziu în oraş.

Un loc important în viaţa localităţii l-a jucat Şcoala inferioară de agricultură, construită în 1799 de către contele Cristofor Naco şi Gimnaziul de Stat, construit în 1894. Aici s-a născut în anul 1881 compozitorul Béla Bartók, tatăl său fiind director al şcolii agricole, iar mama învăţătoare. O importanta pierdere in fauna locala este dropia disparuta de prin anii 1978 -1980 localizata in zona balatan!

[modifică] Primari

2008- : Danut Groza (PDL)

[modifică] Populaţia

Evoluţia populaţiei la recensăminte:

Recensământul^[2]		Structura etnică
Anul	Populaţia	Români	Germani	Maghiari	Romi	Sârbi	Slovaci	Alte etnii
1880	10.836	3.528	4.678	1.219	-	1.285	37	119
1900	12.639	4.179	5.197	1.928	-	1.238	28	69
1930	10.676	4.266	3.759	1.236	191	800	14	410 (362 evrei)
1977	12.811	7.970	2.434	1.395	132	607	14	259 (204 bulgari)
1992	13.083	9.609	770	1.389	256	599	13	447 (407 bulgari)
2002^[3]	12.914	9.917	411	1.209	364	463	16	534 (468 bulgari)

[modifică] Clima

Temperatura medie a aerului (media lunară şi anuală)*
Ian	Feb	Mar	Apr	Mai	Iun	Iul	Aug	Sep	Oct	Nov	Dec	Anual
-2,0°	0,7°	5,4°	11,0°	16,3°	19,5°	21,1°	20,6°	16,7°	11,1°	5,2°	0,5°	10,5°

*conform Rodica şi I. Munteanu

[modifică] Economie

Economia oraşului a cunoscut în ultimii ani o inversiune de tendinţă, datorată poziţiei strategice la limita vestică ţării, fapt care a atras o serie de investitori importanţi. Cele mai mari companii sunt Delphi Packard Electric (cablaje electrice pentru componentele auto ale maşinilor fabricate de "General Motors"), cu peste 4.300 de angajaţi, şi compania italiană Zoppas Industries (rezistenţe electrice) cu peste 2500 de angajaţi. Datorită cererii mari de forţă de muncă, polul industrial astfel creat, asigură locuri de muncă şi localităţilor înconjurătoare.

[modifică] Politică şi administraţie

Consiliul Local al oraşului Sânnicolau Mare este compus din 16 consilieri, împărţiţi astfel:

	Partid	Consilieri	Componenţa Consiliului
	Alianţa Dreptate şi Adevăr	9
	Partidul Social Democrat	6
	Independenţi	1

[modifică] Oraşe înfrăţite

[modifică] Personalităţi

[modifică] Obiective turistice

In centrul oraşului se gaseşte Castelul Nakó, construit în 1864 de Contele Nacu, Biserica Sârbeascã "Adormirea Maicii Domnului" (1783-1787) şi Şcoala de Agriculturã. La ca.10 km nord-est de Sânnicolau Mare se găsesc ruinele mănăstirii cisterciene de la Igriş.

[modifică] Note

[modifică] Bibliografie

Munteanu, Ioan, Timiş. Monografie, Editura Marineasa, 1998 ISBN 973-9496-68-7

[modifică] Pentru aprofundarea subiectului

Romoşan, Ioan, Monografia oraşului Sînnicolau Mare, Editura Solness, Timişoara, 2000, ISBN 973-8145-09-0
"Monografia oraşului Sânnicolau Mare" ISBN 978-973-0-05147-6 [1]

Cotoşman, Gheorghe, Din trecutul Bănatului. Vol3. Comuna şi bisericile din Sânnicolaul-Mare, 1934-1936

Jebelean, Ioan, Monografie a Liceului Teoretic Sannicolau-Mare ISBN 978-973-7836-76-2

Ghidul orasului Sânnicolau Mare [2]

Foto album Sânnicolau Mare [3]

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

[edrc_2002-0] Rezultatele recensământului din 2002 pentru Sânnicolau Mare, Timiş.

[1] Varga, Arpad E. Statistică recensăminte după limba maternă şi naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 1992

[2] Centrul de resurse pentru diversitate etnoculturală

[1]

[2]

[3]