Graiul bănățean

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Graiurile limbii române:
Româna standard
    Graiul bănățean
    Graiul crișean
    Graiul moldovenesc
    Graiul maramureșean
    Graiul muntenesc
Româna din Rep. Moldova
Româna din Timoc
Româna din Ucraina
Româna din Voivodina
Harta graiurilor româneşti
Hartă cu izoglose reprezentative pentru trei dialecte (graiuri) principale româneşti
Limba română în Voivodina și Valea Timocului, recensământul din 2002

     1-5%     

     5-10%   

     10-15% 

     15-25%    

     25-35%    

     peste 35%

Graiul bănățean este o ramură principală a adunării de graiuri dacoromâne nordice. Este de asemenea ramura nordică a graiului sârbesc al limbii române, fiind vorbită în regiunea Banat din România și districtele Banatul de Sud și Banatul Central din Voivodina (Serbia). De asemenea, graiul ungurean, vorbit de o parte a românilor timoceni, este o variantă a graiului bănățean. Graiul bănățean și româna standard sunt ușor inteligibile, dar există diferențe de vocabular, mai accentuate în cazul vorbitorilor din Serbia.

Graiul țiganilor băieși, care trăiesc în vestul Ungariei, centrul și vestul Croației, precum și în nord-vestul Serbiei (vestul Voivodinei) este o formă arhaică a românei bănățene (având în vedere că aceștia au părăsit Banatul acum 200 de ani și mai mult) împestrițată de împrumuturi din maghiară, croată, sârbă și germană.[1]

Fonetica[modificare | modificare sursă]


Arhaisme fonetice :
mîn'e, cîn'e au forma veche românească, dinainte de generalizarea formei oltenești cu metateza palatalizării : cîn'e > cîine Palatalizarea lui d este incompletă dies > dzî vs. rom. lit. zi Palatalizarea lui n este incompletă : cuneus > cun' vs. rom. lit cui.
Inovații fonetice :

Tipică e palatalizarea lui č la ś : cinci > śinś și a lui ti, te la č : frunte > frunče a lui de, di la ğ  : unde > unge c+u devine în schimb dur : curcan > ťurcan și d+i : dinte > ghince.

Morfologie[modificare | modificare sursă]

Inovații :

  • Verbul a fi are o conjugare specifică, parțial perifrastică medie :

io mi-s / tu ieșč'/ iel îi / noi ni-s / voi vi-s/ iei îs.
Arhaisme :

Extrem de interesant este perfectul simplu (la fel de frecvent ca în graiul oltenesc) arhaic : rupșăi, fripșăi, zîșăi < lat. rupsi, frixi, dixi. Latin e și sufixul augmentativ -on', -oan'e (nemțon', nemțoan'e) Nu umblareț', nu venireț, nu fugireț' sînt rare atestări, numai la imperativ negativ (prohibitiv) ale optativului (condițional imperfect) latin : venirem, venires etc. pierdute în româna literară, păstrate în italiană, franceză și spaniolă.

Între timpuri, o inovație, am vrut să + verb cu sensul de era să... : am vrut să cad înseamnă era să cad

Lexic[modificare | modificare sursă]

Variațiuni lexicale
Banat Muntenia
paradaisă roșie
lubeniță pepene

Lexicul conține numeroase arhaisme : cure / am curs (< lat. curro, a fugi) dar și un număr important de neologisme germane și sîrbești. Ai (< lat. alium)nu usturoi, pasăre (< lat. passer vrabie)
Neologisme germane
De origine șvăbească. Cel mai important e paore (<germ. Bauer, țăran)
Neologisme sîrbe
Poneavă (<srb. ponjava) pătură.

Literatura bănățeană[modificare | modificare sursă]

Steagul Voivodinei
Românii din Voivodina
Statutul românilor din Voivodina
Româna din Voivodina
Literatură română în Voivodina
Consiliul Național Român
Comunitatea Românilor din Serbia
Alianța Românilor din Voivodina
Personalități românești în Voivodina
Comunități de români în Voivodina
 vizualizare  discuție  modificare 

Spre deosebire de toate celelalte graiuri românești, graiul bănățean are o bogată literatură. Predomină covîrșitor poezia în defavoarea prozei, subiectele rurale față de cele urbane, și subiectele comice față de cele serioase, ca în literatura dialectală italiană. Literatura în grai s-a născut datorită faptului că țăranii bănățeni (paori) s-au alfabetizat mult mai devreme și alfabetizarea a fost mult mai răspîndită decît în alte zone rurale ale țării (V. Enciclopedia interbelică a României) precum și datorită absenței unui centru urban românesc în Banat în sec. XIX, centru care să dea naștere unei literaturi culte, urbane. Fragment din poezia Ăl mai tare om din lume de Victor Vlad Delamarina:

Trîmbiț, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs și ropot...
Șie să fie ? Șie să fie?
Iacă-n tîrg, "minajărie"!
O "comegie" d-a cu fiară
Și-mprejur lumie șî țară.
În căletcă, o măimucă
Baș ca omu mînca nucă;
Alta, blăstămată, șoadă,
Șă țînea numa' în coadă
Ș-alcele, mînca-le-ar focu!
Nu-ș găsau o clipă locu.
Lupi, urși, mîtă, oi, cornuce,
Fel dă fel dă joavini sluce;
Chițorani, ariși și vulturi,
Dă prîn lume, dîn țînuturi
D-elea gîbe, d-elea rele,
Feri-mă, Doamne, dă iele!
Mulce-am văz't, pă bani, viedz bine.
Cum nu vege ori șî șine.
D'apăi l-am văzut anume
P-"ăl măi tare om dîn lume",
Care să juca cu leii
Si-i băcea dă-i lua tăti zmeii!
Cui l-o doborî-n tărînă
Ișia că-i plăceșce-n mînă
O hîrcie d-a d-o sută
Fără dă niși o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamtu,
Care-n ghinț îț rupe lantu?
Să loviau fișiorii-n coace:
"Șiine-i? Unge-i? Care poace?"
Cînd d-odată, - iacă-amaru!
Sandu Blegia, - tăbăcaru,
Să sufulcă șî tușeșce,
Lîngă "comegianț" să-opreșce...

Unul dintre reprezentanții marcanți ai poeziei în grai bănățean din perioada de după 1989, este Vasile Simulescu[necesită citare]. Născut la Timișoara, și-a petrecut copilăria la Seceani, satul de origine al părinților săi. Este colaborator al postului Radio Timișoara.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Țiganii care vorbesc limba lui Tudor Vladimirescu, 27 septembrie 2010, Georgeta Petrovici, Călin Hera, Evenimentul zilei, accesat la 16 februarie 2014

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Dicționarul subdialectului bănățean, Volume 1, Vasile Șerban, Sergiu Drincu, Editura Universitatea din Timișoara, Facultatea de Filologie, 1985

Legături externe[modificare | modificare sursă]