Județul Caliacra (interbelic)

Județul Caliacra


stemă	amplasare

Provincie:

Dobrogea

Reședința:

Bazargic

Populație:
•Total 1930:

Locul
166.911 loc.

Suprafață:
•Total:

Locul
4.500 km²

Perioadă de existență:

1913 - 1940

Subdiviziuni:

Patru plăși

Județul Caliacra (denumit după Capul Caliacra) a fost o unitate administrativă din provincia Dobrogea, Regatul României. Reședința județului era orașul Bazargic. Până la 1 aprilie 1914, județul și reședința s-au numit Dobrici.

Întindere [modificare]

Județul se afla în sud-estul României Mari, în sudul Dobrogei, iar actualmente teritoriul lui este în totalitate teritoriu al Bulgariei (Regiunea Dobrici; câteva sate din sud sunt incluse în Regiunea Varna). Se învecina la nord cu județul Constanța, la nord vest cu județul Durostor, la sud cu Bulgaria și la est cu Marea Neagră.

Organizare [modificare]

Teritoriul județului era împărțit în patru plăși:

I. Plasa Balcic,
II. Plasa Casim,
III. Plasa Ezibei și
IV. Plasa Stejarul.

Populație [modificare]

Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 166.911 de locuitori, dintre care 42,4% bulgari, 23,0% turci, 22,6% români și aromâni, 3,8% găgăuzi, 2,7% tătari ș.a. Din punct de vedere confesional marea majoritate era alcătuită din ortodocși (70,4%), urmați de mahomedani (28,2%) ș.a.

Mediul urban [modificare]

În anul 1930 populația urbană a județului era de 41.588 de locuitori, dintre care 39,8% bulgari, 24,1% turci, 15,4% români și aromâni, 6,9% țigani, 3,6% găgăuzi, 3,5% tătari, 2,1% greci, 2,1% armeni ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 62,1% ortodocși, 34,1% mahomedani, 1,7% armeano-gregorieni, 1,0% mozaici ș.a.

Materiale documentare [modificare]

Populația după etnie, 1930
Populația după etnie, 1930
Populația după religie, 1930

Originea numelui, mediul, cetatea [modificare]

Kalli Akra înseamnă în grecește "Buna adăpostire". Acest promontoriu, la poalele căruia trăiau până în 1940 ultimele foci endemice Monachus monachus albiventer, constituie o rezervă naturală. La dreapta drumului principal se mai vede încă Stațiunea de biologie marină a Institutului Bio-Oceanografic din Constanța, întemeiată de Grigore Antipa, ulterior transformată în cazarmă de grăniceri apoi în tabără de pionieri (clădirea cu un mic turn). Locul a fost întărit întâi de Tirizi, un neam getic, timpuriu elenizat de coloniile apropiate Dionysopolis (Balcic) și Kallatis (Mangalia), sub numele de Tirizis. Cetate succesiv romană, bizantină, bulgară, din nou bizantină, se pare ca ea a fost capitala despotatului Dobrogei (condus de jupânii Balica apoi Dobrotici) între 1346 și 1402, când Mircea cel Bătrân deveni stăpân până la "Marea cea Mare". Cert este că și aici, genovezii aveau o escală. Turcii au asediat cetatea de mai multe ori, cucerind-o definitiv în 1444; de atunci încoace este în ruine. Bulgarii au făcut din istoria cetății o legendă patriotică al cărei tragic deznodământ este sinuciderea celor 40 de fecioare (legendă întâlnită deasemenea la Sârbi și la Greci).

Poarta cetății Caliacra.
Schitul Sf.-Nicolae.
Falezele albe ale județului Caliacra ("Coasta de Argint ").
Stațiunea de biologie marină a Institutului Bio-Oceanografic din Constanța în 1947 și în 2007.
Dioramă realizată de Grigore Antipa, reprezentând focile Monachus monachus albiventer azi dispărute.