Comuna Nițchidorf, Timiș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nițchidorf
—  Comună  —
Stema Nițchidorf
Stemă
Nițchidorf se află în România
{{{alt}}}
Nițchidorf
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°34′45″N 21°32′01″E / 45.57917°N 21.53361°E / 45.57917; 21.5336145°34′45″N 21°32′01″E / 45.57917°N 21.53361°E / 45.57917; 21.53361

Județ Timiș

SIRUTA 157923
Atestare documentară 1784

Reședință Nițchidorf
Localități componente 3 sate: Blajova, Duboz, Nițchidorf

Guvernare
 - Primar Ioan Mascovescu (PSD,02004)

Suprafață
 - Total 64,13  km²

Populație (2011)[1] [2]
 - Total 1.523 locuitori
 - Densitate 24,70 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 1.583 locuitori

Poziția localității Nițchidorf

Nițchidorf (germană Nitzkydorf, maghiară Niczkyfalva) este o comună în județul Timiș, Banat, România.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Se situează în zona de sud-sud-est a județului Timiș, la limita dintre județele Timiș și Caraș-Severin.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Pe acest teritoriu e existat în evul mediu o localitate cu numele Kutus. Localitatea Nițchidorf este însă una nouă, înființată între 1784-1786, cu ocazia celui de-al treilea val de colonizări a șvabilor în Banat. Numele i-a fost dat în cinstea contelui Christoph von Nitzky, care i-a colonizat aici pe germani.

Populație[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Nițchidorf

     Români (88.77%)

     Maghiari (1.7%)

     Ucraineni (3.21%)

     Germani (1.37%)

     Necunoscută (4.39%)

     Altă etnie (0.52%)


Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Nițchidorf

     Ortodocși (84.24%)

     Romano-catolici (3.47%)

     Penticostali (1.11%)

     Baptiști (3.02%)

     Adventiști de ziua a șaptea (2.62%)

     Necunoscută (4.46%)

     Altă religie (1.05%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Nițchidorf se ridică la 1.523 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.583 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,77%). Principalele minorități sunt cele de ucraineni (3,22%), maghiari (1,71%) și germani (1,38%). Pentru 4,4% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (84,24%), dar există și minorități de romano-catolici (3,48%), baptiști (3,02%), adventiști de ziua a șaptea (2,63%) și penticostali (1,12%). Pentru 4,46% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

În anul 1900 populația satului număra 3394 de locuitori din care, 2167 germani, 1141 români, 60 maghiari, 26 alte nationalități.

Politică[modificare | modificare sursă]

Primarul comunei, Ioan Mascovescu, este membru PSD. Viceprimarul Danut Ionel Draghici este membru PSD. Consiliul Local este constituit din 11 membri împărțiți astfel:

    Partid Consilieri Componența
  Alianța Dreptate și Adevăr (3 PD și 2 PNL) 5          
  Partidul Social Democrat 3          
  Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat 2          
  Independenți 1          

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Helmut Wettel, Der Buziascher Bezirk. Landschaften mit historischen Streflichtern, Temesvar, Südungarische Buchdruckerei, 1919

Legături externe[modificare | modificare sursă]