Florica, Buzău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Florica
—  Sat  —
Florica se află în România
{{{alt}}}
Florica
Localizarea satului pe harta României
Florica se află în Județul Buzău
{{{alt}}}
Florica
Localizarea satului pe harta județului Buzău
Coordonate: Coordonate: 44°54′29″N 26°46′16″E / 44.90806°N 26.77111°E / 44.90806; 26.7711144°54′29″N 26°46′16″E / 44.90806°N 26.77111°E / 44.90806; 26.77111

Țară  România
Județ Buzău
Comună Florica
Înființare 1879
Numit după Florica Poenaru

Altitudine 79 m.d.m.

Populație (2002)
 - Total 1.631 locuitori

Cod poștal 127377

Florica este o localitate în județul Buzău, Muntenia, România, reședință a comunei cu același nume, comună formată în anul 2005, prin separarea satului Florica din comuna Mihăilești.[1]

Așezarea[modificare | modificare sursă]

Satul Florica se află așezat într-o zonă de câmpie, chiar la limita Câmpiei Bărăganului de Mijloc și a Câmpiei Gherghița. O explicație mai competentă se găsește într-o lucrare a lui Lazăr Băciuiu: „Câmpia Gherghiței ocupă partea de vest a județului Buzău, spre județul Prahova, iar Câmpia Bărăganului de Mijloc ocupă interfluviul dintre Călmățui și Ialomița. Partea din dreapta Călmățuiului este ocupată de o fâșie lată de nisipuri de la Smeeni și Florica până la Pogoanele și Padina”.[2]

Din punct de vedere hidrologic, satul Florica se află într-o zonă complet lipsită de scurgere superficială de apă. Cea mai apropiată apă curgătoare este pârâul Sărata la o distanță de 9 km, deci nu se poate vorbi de încadrarea satului în bazinul pârâului Sărata, „ar fi o noțiune superficială” după cum menționează preotul Mircea Trif în monografia sa.

Teritoriul administrativ se întinde pe o suprafață de 7.913 ha, iar circulația până la resedința de județ se face pe DN2, distanța fiind de 42 km. De asemenea, distanțele față de satele vecine sunt destul de mari. Distanța până la reședința comunei învecinate Mihăilești (situată în partea de nord-vest), este de 12 km. La vest se află satul Glodeanu-Sărat, distanța fiind de 9 km, aceeași distanță fiind și față de satul Brădeanu, situat în partea opusă (la est de satul Florica). Cele mai apropiate sate sunt: Căldărușanca (7 km), Cârligu Mare (7 km) și Smârdan. Satul cel mai apropiat este satul Smârdan, situat în partea de sud-est a satului Florica, iar distanța este de 6 km.[3]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Satul Florica se află în partea de vest a Câmpiei Gherghița, în unul dintre cele mai importante interfluvii ale Câmpiei Române (zona dintre Ialomița și Călmățui). Relieful se caracterizează prin „linii întinse și suprafețe tabulare care se pierd fără vre-o denivelare importantă”.[4] Depresiunile întâlnite în cuprinsul teritoriului Florica sunt de mărimi reduse și forme diferite, izolate și dispersate, prezentând denivelări mai mici de 3 m față de nivelul general al câmpiei.

Clima este specifică Bărăganului, temperat–continentală. Temperatura medie anuală este în jurul valorii de 10°C, destul de aspră iarna cu temperaturi ce scad sub -25°C și cu veri călduroase, cu zile caniculare, în care temperaturile ating valori apropiate de 40°C. Temperatura maximă absolută înregistrată este de 39,6°C, iar cea minimă este de -29°C.[5]

Regimul eolian se caracterizează prin frecvența mare a vântului de nord-est, Crivățul. Frecvența lui este mai mare în lunile octombrie – martie, când produce scăderi bruște de temperaturi. Vânturile de nord și nord-est sunt cele care aduc ploi în sezonul de vară . Sătenii cunosc multe lucruri despre cele două „personaje de basm” Crivățul și Austrul, ca o consecință ar fi faptul că toate casele sunt construite cu „spatele în Crivăț”.[6] Vegetația lemnoasă este în prezent absentă în cuprinsul teritoriului extravilan. Înainte de colectivizare existau păduri unde se întâlneau salcâmi, rugi și porumbari. În cuprinsul vetrei satului se întâlnesc salcâmi, plopi, duzi și pomi fructiferi. Pe marginea ulițelor există pruni și zarzări din care se poate înfruptă tot omul, fiindcă nimeni nu se supără. Fauna cuprinde specii puține: iepurele de câmp, lupul, căprioara și mistrețul. În pădurea Brebu au fost crescuți fazani; dropia nu s-a mai văzut de ani de zile, în schimb prepelițele și potârnichiile populează lanurile. Rozătoarele, cum ar fi dihori, șobolani, popândăi, șoareci de camp sunt destul de numeroase. Dintre păsări, cele mai răspândite sunt cele care provoacă pagube semănăturilor: ciori, grauri, vrăbii, turturele. Cele mai îndrăgite sunt rândunelele care se întorc la cuiburile lor, în apropierea Paștelui.[7]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Satul Florica a luat ființă în anul 1879, în privința acestei date nu există nici o îndoială deoarece actul ce atestă întemeierea satului se păstrează încă în Arhiva comunei Mihăilești.[8] Această afirmație este confirmată în lucrarea părintelui Mircea Trif unde scrie următoarele: „satul Florica este atestat ca datând din anul 1879, odată cu Legea rurală din 1878, denumită Legea însurățeilor, conform cu art. 5 și 6 din Legea rurală din 1864. Acest eveniment de parcelare a pământului și pădurilor, a stabilirii hotarelor unui sat mare cu 250 de familii este atestat în actele fostei primării a comunei Florica, dosar nr.1/1879 pe baza contractului cu numărul 1461”.[9]

Într-o lucrare recentă, întocmită de Prefectura județului Buzău, se menționează: „Satul Florica are o istorie aparte de celelalte sate ale comunei Mihăilești. În urma aplicării Legii rurale cunoscută și ca Legea însurățeilor în 1879 s-a stabilit pe raza comunei formarea unui sat cu 250 de familii”. Aici, în noul sat, mai mulți țărani din comunele Chiojdu-Mic, Colți, Păltineni, Sibiciu, Nehoiu, Viperești, Lapoș și din alte sate din județul Prahova au fost împroprietăriți cu câte „9 pogoane în câmp, un pogon loc de casă, un pogon izlaz fiecare”.[10] Satul a fost botezat după Florica Poenaru, fiica inginerului Constantin Poenaru, care s-a ocupat cu hotărnicia satului înaintea înființării lui.[11] La început, satul Florica a făcut parte din comuna Glodeanu Sărat, fiind transferat însă înainte de 1925 la comuna Mihăilești.

Astăzi[Când?] suprafața agricolă este de 2.200 ha, iar populația satului Florica este de 1.576 de locuitori.[12] Referendumul s-a ținut la data de 22.02.2004.[13]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Scurt istoric al comunei Mihăilești”. Site-ul oficial al comunei Mihăilești. http://www.mihailesti.ro/istoric.html. 
  2. ^ Mircea Trif, Florica – file de monografie, Buzău, 1980, p.1
  3. ^ Violeta Aldea, Istoria Bisericii din satul Florica și rolul ei in viața oamenilor, Constanta 2003, p.5
  4. ^ Lazăr Băciuiu, Buzău-monografie, Editura Sport-Turism, București, 1980, p.17
  5. ^ Mircea Trif, op.cit p.4
  6. ^ Violeta Aldea, op.cit,p.8
  7. ^ Mircea Trif, op.cit., p.5
  8. ^ Arhiva Primariei Mihăilești, fond comuna Florica, dosar nr.1/1879, act încheiat la 6 martie 1879, f.2
  9. ^ Mircea Trif, op.cit., p.11
  10. ^ Buzău – ghid monografic, Editura Anastasia – INA, Buzău, 2002, p.250
  11. ^ Istoricul localității”. Primăria comunei Florica. http://www.comunaflorica.ro/florica_istoricul-localitatii-109.html. Accesat la 28 martie 2012. 
  12. ^ Comunicat de presă privind rezultatele provizorii ale Recensământului Populației și Locuințelor – 2011”. INSSE Buzău. 2 februarie 2012. http://www.buzau.insse.ro/phpfiles/Rezultate%20provizorii%20RPL%202011.pdf. Accesat la 17 februarie 2012. 
  13. ^ Conform propunerii legislative privind înființarea comunei Florica, prin reorganizarea comunei Mihăilești, județul Buzău.