Gheorghe Tattarescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru politicianul Gheorghe Tătărescu vedeți Gheorghe Tătărescu.
Gheorghe Tattarescu
Gheorghe Tattarescu - Autoportret02.jpg
Gheorghe Tattarescu, autoportret 1849
Nume la naștere Gheorghe Tattarescu
Născut octombrie 1820
Focșani
Decedat 24 octombrie 1894 (74 de ani)
București
Naționalitate Flag of Romania.svg român
Domeniu artistic Pictură
Pregătire Academia San Luca din Roma
Mișcare artistică neoclasicism
Opere importante Gheorghe Magheru, Ștefan Golescu

Gheorghe Tattarescu[1][2][3] (octombrie 1820, Focșani24 octombrie 1894, București) a fost un pictor român, clasic, „cel mai tipic academist”,[2] un pionier al neoclasicismului în pictura românească.

Activitate[modificare | modificare sursă]

A început să picteze ajutându-l pe unchiul său, Nicolae Teodorescu (17991880), zugrav de biserici. Continuă studiul picturii la Școala de zugravi din Buzău, fondată de unchiul său. În 1844, împreună cu unchiul său, pictează mănăstirea Rătești.

Cu ajutorul episcopului Buzăului, Chesarie, obține o bursă de studii la Academia di San Luca din Roma[2] (18451851). Aici i-a avut ca profesori pe Natale Carta (17901884), Giovanni Silvagni (17901853) și Pietro Gagliardi (18091890). Sub îndrumarea profesorilor săi, se formează în spiritul academismului Italian, executând copii după Rafael Sanzio, Bartolomé Estéban Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni și alții.

Tattarescu a participat la revoluția de la 1848. A pictat portretele revoluționarilor Gheorghe Magheru,[3][4] Ștefan Golescu aflați în exil, iar în 1851 pictează portretul lui Nicolae Bălcescu[3][4] (în trei replici aproape identice).

Idealul eliberării naționale și al edificării unei Românii moderne este transpus în compoziții alegorice cu subiect revoluționar (Deșteptarea României, 1849,[2][3] 11 Februarie 1866 - România Modernă, 1866[5]), cu subiect patriotic (Unirea Principatelor,[3] 1857), sau cu subiect istoric (Mircea cel Bătrân la 1386, Neagoe Basarab în fața Mănăstirii Argeș, Lupta lui Preda Buzescu cu hanul tătar[3]).

În 1860 este însărcinat să întocmească un „Album național” al priveliștilor și monumentelor istorice din țară. Astfel, are prilejul de a se afirma și ca peisagist, cu discrete accente romantice (Peștera Dâmbovicioara, 1860).[6]

O mare parte din activitatea sa artistică a fost dedicată artei religioase, creând un stil personal influențat de academismul italian și parțial de iconografia tradițională bizantină. În perioada 18531892, cu ajutorul elevilor săi, a pictat, în spirit neoclasic, peste 50 de biserici din București (biserica Sf. Spiridon) și Iași (Mitropolia din Iași),[necesită citare] precum și Biserica Greacă din Brăila sau biserica mănăstirii Ciolanu din județul Buzău[7]

Împreună cu Theodor Aman a înființat, în 1864, Școala de Arte Frumoase din București, unde a desfășurat o bogată activitate ca profesor de pictură,[3] fiind mai apoi și directorul ei în anii 18911892.

În 1865 a scris lucrarea „Percepte și studii folositoare asupra proporțiunilor corpului uman și desene după cei mai celebri pictori”.

Casa pe care a cumpărat-o în București în 1855 și în care a locuit timp de aproape 40 de ani a fost transformată în muzeu și a fost deschisă publicului. Înființat în 1951, Muzeul Gheorghe Tattarescu adăpostește o mare parte din lucrările sale.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Teodora Voinescu (în colectiv, 9 autori), Istoria Artelor Plastice în România, vol. II, București: Editura Meridiane, 1970, p. 60
  2. ^ a b c d Drăguț, p. 129
  3. ^ a b c d e f g Nicolau-Golfin, p. 178
  4. ^ a b Drăguț, p. 130
  5. ^ Voinescu, pp. 46-47
  6. ^ Drăguț, p. 131
  7. ^ Buzău. Mică enciclopedie istorică, p. 177

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Teodora Voinescu, Gheorghe Tattarescu 1818-1894, București: Editura Academiei Romane, 1940
  • Vasile Drăguț, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, Pictura românească în imagini, București: Editura Meridiane, 1970
  • Marin Nicolau-Golfin, Istoria artei, vol 2, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1970
  • Constantinescu, Eugen-Marius (2000). Buzău. Mică enciclopedie istorică. Muzeul Județean de Istorie Buzău. ISBN 973-8054-33-8 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gheorghe Tattarescu