Pasărea Phoenix

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pasărea Phoenix (grecescul Φοῖνιξ, phoínix, uneori Phönix) este o pasăre mitică, care posedă proprietatea de autoincendiere periodică şi regenerarea din propria cenuşă. Este considerată a fi o pasăre oraculară^[1].

Are o longevitate extraordinară, ce diferă de la autori la autori, unii afirmând că trăieşte de la 500 la 13.000 de ani^[2]. Este singura din specia ei, deşi nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viaţă este pe terminate ea îşi simte sfârşitul, aceasta îşi face un cuib din plante aromatice şi tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenuşa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămăşiţele într-un înveliş de smirnă şi tămâie in formă de ou şi ducându-le la sanctuarul din Heliopolis.

Cuprins 1 Mitologie 1.1 Pasărea Phoenix la greci 1.2 Pasărea Phoenix la egipteni 2 Phoenix la chinezi 3 Prezenţe în literatura antică 4 Bibliografie 5 Note 6 Vezi şi 7 Legături externe

[modifică] Mitologie

[modifică] Pasărea Phoenix la greci

Pasăre alegorică ce renăştea din propria cenuşă. Aceasta seamănă ca formă cu vulturul, dar se deosebeşte de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpură şi aur(două culori nobile şi cu o evidenţă a semnificaţiei simbolică), ceea ce o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun. Hesiod afirmă că durata de viaţă a păsării Phoenix este de 957 de ani.

În lucrarea ”Istorii”, Herodot descrie Phoenixul ca având pene aurii şi roşii, apărând în Egipt odată la 500 de ani, când îi moare tatăl:

.

În ”Idile”, Claudius Claudianus portretizează pasărea Phoenix:

.

[modifică] Pasărea Phoenix la egipteni

În unele mituri cosmogonice egiptene, pasărea Benu este fiinţa cea mai bătrână de pe lume. Când prima bucată de pământ ieşise din apele întunecate ale Haosului, strălucitoarea pasăre Benu coborâse pe movila primordială. Ţipătul ei era primul sunet auzit vreodată. Cele mai timpurii referiri la pasărea Benu o descriu ca fiind o codobatură galbenă, dar ulterior va fi prezentată ca un bâtlan.

Termenul de benu provine dintr-un verb de origine egipteană, care are sensul de "a răsări" , "a străluci". Se poate ca iniţial pasărea benu să fi fost identificată cu Venus ca Luceafărul de Dimineaţă, fiind astfel precursorul reînnoirii creaţiei în zorii zilei. Ţipătul păsării benu reprezintă punctul când timpul începuse. Totodată, ea era pasărea care anunţa sfârşitul timpului şi reîntoarcerea în lumea haosului.

În Textele de la Piramide, pasărea benu este asociată cu zeul creator al Soarelui. La Heliopolis, centrul închinării solare, pasărea s-ar aşeza pe piatra de benben (un obelisc primitiv) sau în ramurile unei salcii sacre. Când faraonii ar ajunge la o perioadă de domnie de 30 de ani, aceştia rugau pasărea sacră să le reînnoiască puterea şi vitalitatea.

Zeii Ra şi Osiris pot fi identificaţi cu pasărea benu, expresie a "cunoaşterii secrete" corelate cu cei doi zei. Ca manifestare a lui Osiris, pasărea benu conduce spiritele celor morţi prin pericolele lumii subterane. Unele vrăji din Cartea Morţilor invoca transformarea morţilor în păsări benu, pentru a putea călători liber între cele 2 lumi.

Se pare că pasărea benu a fost prototipul mitului clasic al păsării Phoenix, creatură unică pe Pământ, neavând semeni. În sec 5 i.Hr, Herodot afirmă că a vizitat Heliopolisul şi că i se povestise despre o pasăre grandioasă numită Phoenix. Aceasta era colorată în auriu şi purpuriu, iar pasărea vizitase templul soarelui la Heliopolis odată la 500 de ani, cărând cenuşa părintelui ei într-un ou de smirnă. Se presupune că din acest ou va ieşi următoarea pasăre Phoenix. Astfel, grecii adoptă pasărea Phoenix ca emblemă a ciclurilor vieţii şi ale morţii, a eternelor renaşteri din propria cenuşă.

[modifică] Phoenix la chinezi

În mitologia chineză există o fiinţă fabuloasă, asemănătoare Phoenixului. În opera anonimă ”Shan hai jing” (”Cartea munţilor şi mărilor”), ni se prezintă perechea de phoenicşi numită ”fenghuang”:”feng” este masculul, iar ”huang” este femela. Deşi pereche, Phoenixul chinez este tratat ca o singură pasăre, având o semnificaţie superioară şi rang imperial.

Fenghuang este descrisă în enciclopedia chineză ”Shou weng” (”Explicarea semnelor”) din secolul I e.n astfel: ”fenghuang are cioc de cocoş, guşă de rândunică, gât de şarpe, pe trup desene ca de dragon, coadă de peşte; din faţă arată ca o lebădă, din spate ca un unicorn, iar spinarea pare de broască ţestoasă.” Apariţiile acestei păsări sunt foarte rare, iar orice apariţie a acesteia este semnul instaurării unei păci magnifice în lumea subcelestă.

[modifică] Prezenţe în literatura antică

• În afară de Hesiod şi Herodot, pasărea Phoenix este evocată şi în alte opere. O tăbliţă cretană indică o pasăre solară asemănătoare grifonului venerat în civilizaţia miceniană, atribuindu-i numele de ”ponike”.
• Ovidiu, ”Metamorfoze” (15,383 şi urm.)
• Tacitus, ”Anale”
• Pliniu, ”Naturalis historia”
• Marţial, ”Epigrame”
• Filostrat, ”Viaţa lui Apollonius din Tyana”
• Claudianus, ”Despre Phoenix”

[modifică] Bibliografie

• Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Bucureşti, Albatros, 1995
• Anca Balaci, Mic dicţionar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9004-09-2
• George Lăzărescu, Dicţionar de mitologie, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9008-28-3
• N.A.Kun, Legendele şi miturile Greciei Antice, Editura Lider, Bucureşti, 2003, ISBN 973-629-035-2
• Anna Ferrari, ”Dicţionar de mitologie greacă şi romană”, Ed. Polirom, 2003

[modifică] Note

1. ^ Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Bucureşti, Albatros, 1995, pagina 496
2. ^ Anna Ferrari, ”Dicţionar de mitologie greacă şi romană”, Ed. Polirom, 2003, pagina 664

[modifică] Vezi şi

• Lista personajelor mitologice elene
• Listă de eroi din mitologia greacă
• Listă de fiinţe fabuloase în mitologia greacă
• Mitologie greacă
• Listă de zei
• Muze

[modifică] Legături externe

• Dicţionar mitologic