Tratatul de la București (1918)

Caricatură politică franceză: Kaiserul german, cu piciorul pe cadavrul unui rus (Rusia), amenință cu un pumnal o femeie (România), ca să semneze tratatul de pace

Tratatul (Pacea) de la București, cunoscut și ca Pacea de la Buftea-București, a fost un tratat de pace semnat de România la 7 mai 1918, cu Imperiul German și Austro-Ungaria, în decursul primului război mondial. Tratatul preliminar de pace a fost semnat în data de 5/18 martie 1918 la Buftea, de unde numele de Pacea de la Buftea-București.

Context

Prin lovitura de stat din 7 noiembrie 1917, Bolșevicii, conduși de Vladimir Ulianov și finanțati de Germani preiau puterea la Sankt-Petersburg (capitala de atunci a Rusiei), înlăturând guvernul republican democrat al lui Kerenski. Guvernul bolșevic își îndeplinește angajamentele față de germani și decide retragerea Rusiei din război. Această retragere și epuizarea resurselor armatei române (populația civilă și ostașii fiind contaminați de epidemia de tifos) determină încheierea campaniei românești din primul război mondial din 1916-1917. Guvernul român, refugiat la Iași, și a cărui autoritate era erodată de dezordinea din țară și de cetele de soldați ruși debandați care jefuiau satele, este silit să negocieze și să accepte cererile inamicului.

Dispozițiile tratatului

Harta Dobrogei cu diferitele frontiere: în portocaliu și roz teritoriul cedat, împreună cu Cadrilaterul, prin Tratatul de la București

Printre altele, condițiile tratatului prevedeau că:

• România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud (zisă "Cadrilater") și să cedeze o parte a Dobrogei de nord (la sud de linia Rasova-Agigea) Bulgariei, care reanexase deja "Cadrilaterul" în decembrie 1916 ; restul Dobrogei, deși rămânea în proprietatea nominală a României, urma să fie controlat și ocupat de Germania și Bulgaria până la un tratat ulterior definitiv ;
• România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munților Carpați;
• România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere.

Urmări

Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale acceptau să nu se opună unirii Basarabiei cu România, astfel că, deși învins, regatul ar fi ieșit oricum mărit din război.

Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României, dispozițiile sale nu au intrat în vigoare decât timp de șase luni, iar când Puterile Centrale au început să dea semne de epuizare la rândul lor în octombrie 1918, înțelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, România reluând ostilitățile împotriva lor, cu ajutorul armatei franceze condusă de generalul Berthelot. Aceasta a condus la marea Unire din decembrie 1918 prin care toate teritoriile cu populație majoritară românească au intrat în componența României ("Întregirea").

Bibliografie

• M.N. Comnenul, Pământul românesc de-a lungul veacurilor, atlas istoric, Payot, Lausanne, 1919
• Florin Constantiniu (dir), Istoria lumii în date, ed. Enciclopedică, București (mai multe ediții)

Vezi și

• Participarea României la primul război mondial
• Tratatul de la București, 1812
• Tratatul de la București, 1913

Legături externe

• Textul complet al Tratatului de la București
• Teritoriul cedat Imperiului Austro-Ungar de România conform prevederilor Tratatului de la București