Comuna Pănătău, Buzău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pănătău
—  Comună  —
Pănătău se află în Romania
{{{alt}}}
Pănătău
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°19′N 26°23′E / 45.317°N 26.383°E / 45.317; 26.38345°19′N 26°23′E / 45.317°N 26.383°E / 45.317; 26.383

Țară  România
Județ Buzău

SIRUTA 48227

Reședință Pănătău
Localități componente

Guvernare
 - Primar Nicolae Stoica[1] (PNL[1], ales 2004)

Suprafață
 - Total 50,63  km²
Altitudine 413 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 2.537 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 2.889 locuitori

Site: Primăria comunei Pănătău

Poziția localității Pănătău

Pănătău este o comună din județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Begu, Lacu cu Anini, Măguricea, Pănătău (reședința), Plăișor, Râpile, Sibiciu de Jos, Tega și Zaharești. În 2011, comuna avea 2537 locuitori.[3]

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în nord-vestul județului, la est de orașul Pătârlagele, pe malul stâng al râului Buzău, fiind străbătută de pâraiele Pănătăul și Sibiciul, afluente ale acestuia. Este deservită de o rețea de drumuri comunale, dintre care unul o leagă de orașul vecin Pătârlagele, traversând râul Buzău.[4]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Pănătău

     Români (98.02%)

     Necunoscută (1.97%)

     Altă etnie (0.0%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Pănătău

     Ortodocși (97.63%)

     Necunoscută (1.97%)

     Altă religie (0.39%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pănătău se ridică la 2.537 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.889 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (98,03%). Pentru 1,97% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,64%). Pentru 1,97% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Pănătău făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău și era formată din satele Begu, Botești, Babețu, Corcoianu, Diculești, Gulești, Lupoiu, Lacul cu Anini, Pănătău, Plătișoru, Sibiciu de Jos și Valea Fântânei, având în total 2140 de locuitori ce trăiau în 517 case. În comună funcționau 4 biserici (la Sibiciu de Jos, Pănătău, Plăișoru și Begu).[6] Anuarul Socec consemnează în 1925 o populație de 1493 de locuitori în 11 sate.[7] În 1931, a apărut în regiune, pe malul stâng al Buzăului, comuna Tega, prin desprinderea unor sate din comunele Mărunțișu și Viperești (Cuculești, Măguricea, Podurile, Râpile, Tega și Zaharești).[8]

În 1950, comunele Pănătău și Tega au fost arondate raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, au revenit la județul Buzău, comuna Tega fiind inclusă în comuna Pănătău; atunci a fost desființată și comuna Sibiciu, satul Sibiciu de Jos revenind comunei Pănătău.[9]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Biserica mănăstirii Cârnu, monument istoric de interes național din satul Tega comuna Pănătău

În comuna Pănătău se află biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a mănăstirii Cârnu din satul Tega, datând din anul 1545 din timpul domniei voievodului Mircea Ciobanul al Țării Românești, clasificată ca monument de arhitectură.

În rest, alte nouă obiective din comuna Pănătău sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Unul dintre ele este de tipul sit arheologic, reprezentat de o așezare aparținând culturii Monteoru din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.), aflată la marginea satului Begu, sub culmea Pănătăului. Alte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: casa Cleopatra Melidoneanu (începutul secolului al XX-lea) din satul Pănătău, biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” de la Râpile (1838) și biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1876) din satul Tega. Alte cinci obiective sunt clasificate ca monumente funerare sau memoriale; este vorba de cruci de piatră din diferite epoci: cea din fața bisericii din Pănătău datând de la 1790, cea din fața bisericii din Plăișor (1793), cea de „la muchea Priporului” din același sat (1825), cea din fața cimitirului din Sibiciu de Jos (1741) și cea din grădina lui N. Toma din același sat (1842).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 25 iunie 2012. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populaţia stabilă după etnie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Pănătău. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/preview#!data=!1m4!1m3!1d27034!2d26.4021651!3d45.314592. Accesat la 5 septembrie 2013. 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populaţia stabilă după religie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Pănătău, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 651. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf. 
  7. ^ Comuna Pănătău în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=139. Accesat la 7 martie 2012. 
  8. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 86. 15 iulie 1931. 
  9. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 29 februarie 2012.